ICCJ. Decizia nr. 10193/2009. Civil. Drepturi băneşti. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 10193/2009
Dosar nr. 422/44/2009
Şedinţa publică din 17 decembrie 2009
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea actelor şi lucrărilor cauzei, constată următoarele.
Prin cererea înregistrată la data de 12 decembrie 2008 recurentul-pârât Ministerul Justiţiei a formulat recurs împotriva sentinţei civile nr. 23/F din 21 octombrie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi în dosarul nr. 1066/44/2008.
Prin sentinţa civilă nr. 23/F din 21 octombrie 2008 a Curţii de Apel Galaţi a fost admisă în parte acţiunea formulată de reclamanţii A.I., B.V.G., B.S., B.I.A., B.A., C.C., C.A., C.D., C.M., D.R., D.P., G.M., H.L., I.G., I.A., I.M.M., J.R., M.M., M.S.V., P.G., R.E., S.L., S.V., T.M., M.T., T.S., V.D., V.V. şi Z.A. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei şi Curtea de Apel Galaţi.
Au fost obligaţi pârâţii în solidar la plata în favoarea fiecărui reclamant a drepturilor salariale în sume brute corespunzătoare diminuării venitului net lunar prin calcularea contribuţiei de asigurări sociale aferentă perioadei august 2007 – aprilie 2008 astfel:
- către reclamantul A.I. suma de 7863 lei;
- către reclamanta B.V.G. suma de 5954 lei;
- către reclamanta B.S. suma de 4966 lei;
- către reclamanta B.I.A. suma de 3829 lei;
- către reclamantul B.A. suma de 7062 lei;
- către reclamantul C.C. suma de 6429 lei;
- către reclamanta C.A. suma de 11233 lei;
- către reclamanta C.D. suma de 3013,75 lei;
- către reclamanta C.M. suma de 3179,5 lei;
- către reclamanta D.R. suma de 4991,25 lei;
- către reclamantul D.P. suma de 6332 lei;
- către reclamanta G.M. suma de 7003 lei;
- către reclamantul H.L. suma de 4259 lei;
- către reclamanta I.G. suma de 3856,5 lei;
- către reclamanta I.A. suma de 6778 lei;
- către reclamantul I.M.M. suma de 2547,5 lei;
- către reclamantul J.R. suma de 7589 lei;
- către reclamanta M.M. suma de 5626 lei;
- către reclamanta M.S.V. suma de 6306 lei;
- către reclamantul P.G. suma de 7615 lei;
- către reclamanta R.E. suma de 5793 lei;
- către reclamanta S.L. suma de 4309 lei;
- către reclamantul S.V. suma de 7439 lei;
- către reclamanta T.M. suma de 3545,5 lei;
- către reclamanta M.T. suma de 6101 lei;
- către reclamanta T.S. suma de 8137 lei;
- către reclamanta V.D. suma de 3828,5 lei;
- către reclamanta V.V. suma de 5861 lei;
- către reclamanta Z.A. suma de 8087 lei, sume ce urmează a fi actualizate cu indicele de inflaţie până la data achitării integrale a sumelor datorate.
Au fost obligaţi aceeaşi pârâţi, în solidar, la plata drepturilor salariale solicitate şi în continuare, începând cu luna mai 2008 şi până la data pronunţării – 21 octombrie 2008.
A fost respins capătul de cerere privind acordarea drepturilor salariale începând cu data de 22 octombrie 2008 şi în viitor, ca nefundat.
A fost respinsă cererea de chemare în garanţie a Casei Judeţene de Pensii şi Asigurări Sociale Galaţi, formulată de pârâta Curtea de Apel Galaţi, ca nefondată.
Au fost daţi în debit reclamanţii cu suma de 300 lei reprezentând onorariul pentru efectuarea expertizei de către expert contabil B.C.
De menţionat faptul că prin adresa nr.1066/44/22 decembrie 2008 cauza a fost trimisă spre competentă soluţionare Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie Bucureşti şi ulterior restituită în baza unei proceduri administrative.
Prin Decizia civilă nr. 526/R din 13 mai 2009 a Curţii de Apel Galaţi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel a reţinut că excepţia de necompetenţă materială este fondată deoarece obiectul recursului îl reprezintă sentinţa civilă nr. 23/F din 21 octombrie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, ca instanţă de fond, potrivit dispoziţiilor art. 1 din OUG 75/2008 privind stabilirea de măsuri pentru soluţionarea unor aspecte financiare în domeniul justiţiei.
Prin Decizia 109 din 20 ianuarie 2009 a Curţii Constituţionale au fost declarate ca neconstituţionale dispoziţiile art. I şi art. III din OUG nr. 75/2008. Ulterior, OUG nr. 75/2008 a fost aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 76/2009.
Urmare a evenimentelor legislative astfel intervenite în legătură cu aplicarea prevederilor OUG nr. 75/2008, nu a mai fost precizată instanţa competentă a soluţiona recursurile îndreptate împotriva hotărârilor pronunţate în primă instanţă de Curtea de Apel.
S-a considerat că într-o asemenea situaţie devin aplicabile prevederile art. 4 pct. 1 C. proc. civ. conform cărora revine Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie competenţa de a soluţiona recursurile împotriva hotărârilor Curţilor de Apel şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege.
S-a mai reţinut că, în privinţa competenţei materiale a Curţilor de Apel, dispoziţiile art. 3 pct. 3 se referă la recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate de Tribunale precum şi în alte cazuri prevăzute de lege. În acelaşi sens sunt şi prevederile art. 28 alin. (1) C. muncii, iar potrivit art. 71 Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă, instanţele judecătoreşti competente să judece cererea referitoare la soluţionarea conflictelor de muncă se stabilesc prin lege.
Se consideră că, din coroborarea tuturor textelor de lege enunţate competenţa, aparţine Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie competentă în soluţionarea recursului, soluţie ce s-ar impune şi din perspectiva caracterului căii de atac, devolutivă şi de reformare.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, învestită cu soluţionarea prezentului recurs a invocat din oficiu excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru considerentele ce succed:
Obiectul litigiului îl constituie o acţiune promovată de reclamanţi împotriva pârâtului Ministerul Justiţiei şi Curtea de Apel Galaţi, privind plata drepturilor salariale în sume brute corespunzătoare diminuării venitului lunar net prin calcularea contribuţiei de asigurări sociale aferente perioadei august 2007 – aprilie 2008.
Prin sentinţa civilă nr. 23F din 21 octombrie 2008 Curtea de Apel Galaţi a admis acţiunea în parte, iar pârâtul Ministerul Justiţiei a declarat recurs împotriva acestei decizii.
Prin OUG nr. 75/2008 privind stabilirea de măsuri pentru soluţionarea unor aspecte financiare din domeniul justiţiei s-a stabilit competenţa de soluţionare a litigiului având ca obiect drepturi salariale formulat de personalul salarizat potrivit OUG nr. 27/2006, în favoarea Curţii de Apel, ca primă instanţă, şi ca instanţă de recurs Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Ulterior, prin Decizia nr. 104 din 21 ianuarie 2009 Curtea Constituţională a declarat ca neconstituţionale dispoziţiile art. I şi art. II OUG nr. 75/2008, iar la data de 1 aprilie 2009 a fost adoptată Legea nr. 76 pentru aplicarea OUG nr. 75/2008, cele două art. I şi art. II ale acestei ordonanţe fiind declarate neconstituţionale.
Excepţia de necompetenţă „raţionale materia", interesând repartiţia atribuţiilor între diferitele instanţe ale organizării judecătoreşti, este de ordine publică, putând fi invocată din oficiu şi în orice fază a procesului.
Faţă de dispoziţiile art. 4 C. proc. civ. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că nu are competenţă materială de a judeca recursul împotriva hotărârii pronunţate de Curtea de Apel, ca instanţă de fond, Curtea de Apel fiind cea competentă să soluţioneze calea de atac a recursului în materia litigiilor de muncă. În acest sens sunt şi dispoziţiile art. 284 C. muncii care prevăd competenţa de soluţionare a cazurilor în favoarea Tribunalului, ca instanţă de fond şi a Curţii de Apel ca instanţă de recurs.
Pentru aceste considerente, se va dispune declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Galaţi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Declină competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Galaţi.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 decembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 10195/2009. Civil. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 10191/2009. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
