ICCJ. Decizia nr. 10189/2009. Civil. Legea 10/2001. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
R O MÂ N I .
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 10189/2009
Dosar nr. 5136/1/2008
Şedinţa publică din 17 decembrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor cauzei, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la data de 13 iunie 2008 numiţii B.R., B.S. şi B.M.C. domiciliat în judeţul Dâmboviţa, au solicitat anularea deciziei nr. 6202 din 01 octombrie 2007 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. 5057/1/2006.
În motivarea contestaţie în anulare contestatorii precizează că la primul termen de judecată a recursului ce a format obiectul dosarului nr. 5057/1/2006 aflat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost citată recurenta reclamantă B.F. care era decedată la acea dată, ulterior, prin încheierea din 2 octombrie 2006 instanţa a respins suspendarea judecării cauzei de drept în temeiul art. 243 alin. (1) C. proc. civ., la 19 aprilie 2007 a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei dar instanţa a dispus în continuare citarea recurentei – reclamante decedată, fără a se fi citat moştenitorii acesteia.
Prin Decizia civilă nr. 4415 din 2 aprilie 2009 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis contestaţia în anulare formulată de contestatorii B.R., B.S. şi B.M.C. împotriva deciziei nr. 6202 din 1 octombrie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi a anulat Decizia atacată, fixându-se termen pentru judecarea recursului.
Pentru a pronunţa această decizie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a reţinut că la dosar au fost depuse înscrisuri şi anume acte de stare civilă şi certificatul de moştenitor din care rezultă că moştenitorii recurentei decedate sunt B.R., B.S. şi B.M.C., ce nu au fost citaţi pentru termenul din 1 octombrie 2007, procedura de citare nefiind astfel îndeplinită cu aceştia.
S-a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 317 alin. (1) C. proc. civ., deoarece procedura de citare a părţii pentru ziua când s-a judecat pricina nu a fost îndeplinită în conformitate cu cerinţele legii.
Pe fondul recursului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acesta este nefondat pentru considerentele ce succed.
Prin sentinţa civilă nr. 663 din 1 iulie 2005 Tribunalul Dâmboviţa a respins excepţia tardivităţii formulării acţiunii şi a respins acţiunea formulată acţiunii şi a respins acţiunea formulată de B.F., prin mandatar B.R., în contradictoriu cu Consiliul local Gura Ocniţei şi Primăria municipiului Gura Ocniţei.
Instanţa de fond a reţinut că, prin acţiunea formulată, reclamanta a solicitat restituirea în natură a imobilului compus din 7 camere şi garajul ocupat de pompierii comunei, precum şi a terenului aferent, precizând că este moştenitoarea defunctului S.L. şi că a fost în litigii cu pârâta, deoarece potrivit legii fondului funciar formulase cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate.
Prin notificarea nr. 283 din 10 august 2004 reclamanta a solicitat restituirea în natură a imobilului compus din 7 camere şi un garaj şi terenul aferent remizei, iar instanţa a stabilit că terenul solicitat a făcut obiectul Legii nr. 18/1991, situaţie în care nu intră sub incidenţa Legii nr. 10/2001, referitor la construcţia care reprezintă remiză PSI, s-a constatat că aceasta a fost edificată de pârâta Primăria comunei Gura Ocniţei.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta care a susţinut că greşit s-a considerat că terenul nu face obiectul Legii nr. 10/2001, deoarece intimata nu a pus-o în posesie eliberându-o doar o adeverinţă provizorie nr. 542/1993; demolarea construcţiei ce a aparţinut autorului său s-a făcut în timpul procesului dintre părţi, situaţie în care se consideră îndreptăţită să i se restituie noua clădire construită abuziv, în locul celei demolate.
Prin Decizia civilă nr. 1059 din 25 noiembrie 2005 a Curţii de Apel Ploieşti a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta B.F., prin mandatar B.R., împotriva deciziei nr. 663/2005 pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa, reţinând că terenul în litigiu a făcut obiectul cererii reclamantei, formulată în condiţiile Legii nr. 18/1991, iar în privinţa construcţiei revendicate, ea nu mai există fizic, fiind demolată.
Instanţa de apel a considerat că în privinţa terenului solicitat de reclamantă, aceasta a făcut obiectul unei cereri formulate de reclamantă în temeiul Legii nr. 18/1991, astfel că sunt aplicabile prevederile art. 8 din Legea nr. 10/2001.
Privitor la construcţie, instanţa de apel a reţinut că apelanta a recunoscut atât prin motivare cât şi prin cererea de chemare în judecată, că este un imobil nou, construit de intimata Primăria comunei Gura Ocniţei în anul 2000, reclamanta solicitând restituirea în natură a acestei clădiri ca o compensaţie pentru clădirea veche ce a aparţinut autorului său şi a fost demolată.
Împotriva deciziei a declarat recurs reclamanta B.F. care a invocat, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., următoarele critici de nelegalitate a hotărârii atacate.
Instanţa de apel în mod greşit nu a analizat motivele de apel depuse la data de 2 noiembrie 2005, considerând că acestea au fost formulate tardiv, instanţa de apel nu s-a pronunţat cu privire la motivul de apel referitor la lipsa calităţii procesuale pasive a Primăriei comunei Gura Ocniţei şi Consiliul Local Gura Ocniţei, iar pe fondul acţiunii se susţine că acţiunea trebuie admisă deoarece, respingând cererea de restituire în natură, primarul trebuia să stabilească valoarea echivalentă a imobilului si să menţioneze că se poate opta pentru acordarea de despăgubiri băneşti, conform art. 1 alin. (2), (3) din Legea nr. 10/2001.
Criticile formulate de recurenta – reclamantă (decedată recursul fiind continuat de moştenitorii B.S., B.M.C. şi B.R.) sunt nefondate.
Instanţa de apel nu a încălcat dispoziţiile art. 289 şi art. 287 C. proc. civ., în mod corect a procedat la soluţionare apelului pe baza motivelor de apel depuse de apelanta B.F. la data de 15 august 2005, nu pe baza celor depuse la 2 noiembrie 2005, nefiind deci incident motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 C. proc. civ.
Aceeaşi instanţă a considerat că motivele de apel invocate la termenul din 2 noiembrie 2005 au fost calificate de către apărătorul apelantei ca fiind nou, neputând fi considerate ca o dezvoltare a motivelor depuse în termen legal.
În privinţa criticii privind excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtelor Primăriei comunei Gura Ocniţei şi Consiliul Local Gura Ocniţei, instanţa de apel în mod greşit a reţinut că această critică a fost formulată în cadrul motivelor de apel formulate la 2 noiembrie 2005, motive ce nu au fost analizate pentru considerentele mai sus expuse.
Nici motivele de recurs privind cererea de restituire în echivalent a imobilului ce face obiectul litigiilor, nu se justifică; instanţele de judecată au considerat în mod corect că terenul solicitat a făcut obiectul unei cereri formulate în temeiul Legii nr. 18/1991 şi astfel, în conformitate cu art. 8 din Legea nr. 10/2001 nu mai poate face obiectul acestei legi, realizându-se o justă interpretare şi aplicare a acestei prevederi.
Referitor la construcţie, Curtea de Apel Ploieşti a reţinut în mod just că s-a solicitat doar restituirea în natură a acestui imobil (atât prin notificarea formulată cât şi prin cererea de chemare în judecată), Tribunalul Dâmboviţa realizând o corectă aplicare a principiului disponibilităţii, în raport de limitele investirii sale.
Pentru aceste considerente, se va respinge ca nefondat recursul declarat împotriva deciziei civile nr. 1059 din 25 noiembrie 2005 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti în baza art. 312 C. proc. civ. se va menţine Decizia civilă ca legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta B.F. decedată şi continuat de moştenitorii B.S., B.M.C. şi B.R. împotriva deciziei civile nr. 1059 din 25 noiembrie 2006 a Curţii de Apel Ploieşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 decembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 10191/2009. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 10168/2009. Civil. Conflict de competenţă.... → |
|---|
