ICCJ. Decizia nr. 10183/2009. Civil. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 10183/2009
Dosar nr. 580/3/2002
Şedinţa publică din 17 decembrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor cauzei, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă, reclamanta A.C.N. prin reprezentat I.M., a chemat în judecată pe pârâta U.A.U. I.M., în calitate de comitent, P.E.B. rector, S.A. director, D.D., în calitate de prepuşi, solicitând obligarea acestora la plata daunelor morale în cuantum de 2,4 milioane lei din care comitetul 300 de milioane şi fiecare dintre cei trei prepuşi câte 700 de milioane.
În motivarea cererii reclamanta arată că este hărţuită în public cu rea credinţă de către pârâţi, care refuză să repare vătămările ce i-au fost cauzate prin numeroase abuzuri în serviciu, falsuri, dezinformări ale conducerii Ministerului, împiedicări ale continuării şi desăvârşirii în străinătate a studiilor.
La termenul din 13 ianuarie 2006, tribunalul din oficiu a pus în discuţie excepţia de necompetenţă materială în soluţionarea cauzei.
Prin sentinţa civilă nr. 69 din 13 ianuarie 2006, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.
Pentru a hotărî astfel, s-a reţinut că valoarea obiectului cererii este sub l imita menţionată de art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc. civ., respectiv sub valoarea de 5 miliarde lei, astfel că această cauză nu cade sub competenţa de soluţionare a tribunalului în primă instanţă.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs reclamantele la data de 16 aprilie 2007, solicitând să li se comunice încheierea din 16 ianuarie 2006.
În motivele de recurs depuse la dosar la 25 aprilie 2007, recurentele au arătat că nu au fost legal citate pentru soluţionarea cauzei în care s-a pronunţat sentinţa din 13 ianuarie 2006.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a civilă, prin Decizia civilă nr. 673 din 7 decembrie 2007, a respins recursul ca tardiv formulat.
În considerentele deciziei s-a reţinut că potrivit art. 303 alin. (1) C. proc. civ., recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs sau înlăuntrul termenului de recurs.
În cauză, sentinţa civilă nr. 69 din 13 ianuarie 2006, este supusă căii de atac a recursului în conformitate cu prevederile art. 158 alin. (3) C. proc. civ., în termen de 5 zile de la pronunţare.
Termenul de 5 zile de declarare şi motivare a recursului a început să curgă, la data de 13 ianuarie 2006, iar recurentele au declarat calea de atac împotriva acestei sentinţe la data de 6 aprilie 2007, deci cu depăşirea termenului legal prevăzut de art. 303 alin. (1) C. proc. civ.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reclamantele.
În şedinţa publică din 17 decembrie 2009, Înalta Curte, din oficiu, a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului.
Având în vedere dispoziţiile art. 137 C. proc. civ., instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiei invocate.
În conformitate cu dispoziţiile art. 299 C. proc. civ., hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum şi, în condiţiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională sunt supuse recursului.
În cauza supusă analizei, hotărârea pronunţată de tribunal a fost dată fără drept de apel, şi ca urmare la instanţa imediat superioară, respectiv curtea de apel, a fost supusă recursului.
Or, în situaţia în care curtea de apel a judecat că instanţa de recurs, cum este cazul speţei supusă analizei, în conformitate cu prevederile art. 3 pct. 3 C. proc. civ., nu este posibilă atacarea hotărârii pronunţate de curtea de apel cu un nou recurs (recurs la recurs) la instanţa supremă.
Aşadar, în raport de cele sus reţinute, Înalta Curte va admite excepţia invocată şi va respinge recursul ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanta I.M. în nume propriu şi ca reprezentant al fiicei sale A.C.N. împotriva deciziei nr. 673/ R din 7 decembrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 decembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6759/2009. Civil. Revendicare imobiliară.... | ICCJ. Decizia nr. 10187/2009. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
