ICCJ. Decizia nr. 9793/2009. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 9793/2009
Dosar nr. 2684/109/2006
Şedinţa publică din 3 decembrie 2009
Asupra recursurilor civile de faţă;
Din examinarea lucrărilor cauzei constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Argeş, la 6 aprilie 2006, reclamanţii M.M.D., M.C.C. au solicitat în contradictoriu cu M. Piteşti, anularea dispoziţiei nr. 591/2006 emisă de P.M. Piteşti, recunoaşterea dreptului de proprietate şi stabilirea de despăgubiri băneşti pentru imobilul compus din teren în suprafaţă de 162 m.p. imobile situate în str. Tudor Vladimirescu din Municipiul Piteşti.
În motivarea cererii se arată că, prin notificarea nr. 871/2001 s-a solicitat restituirea în natură a acestui imobil, ce a aparţinut autoarei lor M.M. Prin soluţionarea notificării s-au acordat despăgubiri numai pentru un teren în suprafaţă de 351 mp deşi din înscrisurile depuse la dosar a rezultat că autoarea reclamanţilor a avut în proprietate suprafaţa de 600 mp, teren care a trecut în proprietatea statului în baza art. 56 din Legea nr. 4/1973.
Tribunalul Argeş, prin sentinţa civilă nr. 294 din 25 octombrie 2007, a admis în parte contestaţia şi a dispus anularea dispoziţiei nr. 591/2006, reţinând că petenţii sunt îndreptăţiţi la despăgubiri acordate potrivit legii speciale, pentru suprafaţa de 600 m.p.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că prin dispoziţia nr. 591/2006 s-a respins cererea de restituire în natură a imobilului în litigiu, întrucât terenul este ocupat de construcţii noi şi afectat de amenajări de utilitate publică, propunându-se despăgubiri pentru imobilul compus din teren în suprafaţă de 351 m.p. şi construcţii, în prezent demolate, în suprafaţă de 162 m.p., cu menţiunea că valoarea despăgubirilor acordate cu ocazia exproprierii au fost în cuantum de 21.824,9 lei. Faţă de înscrisurile depuse la dosar s-a constatat că suprafaţa totală a imobilului supus analizei este de aproximativ 600 m.p. Având în vedere şi dispoziţiile art. 24 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 10/2001 modificată, tribunalul a mai reţinut că în cauză reclamanţii au făcut dovada întinderii dreptului deţinut de autoarea lor, respectiv o suprafaţă de 600 mp, evidenţiat în actul de preluare de către stat, precum şi în actul prin care s-a pus în executare această măsură.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel atât reclamanţii cât şi pârâta P.M. Piteşti prin primar.
Reclamanţii critică sentinţa cu privire la stabilirea amplasamentului imobilului, arătând că pentru o corectă stabilire a amplasamentului terenului supus analizei, trebuie pornit de la reperele care nu s-au modificat în timp, respectiv strada Gării care a rămas pe aceeaşi locaţie. Doar în acest mod se poate răspunde corect la obiectivul expertizei ce viza împrejurarea dacă terenul este liber, afectat sau nu de utilităţi sau construcţii.
Pârâta susţine prin motivele de apel că s-a stabilit în mod greşit suprafaţa de teren ca fiind de 600 m.p., întrucât din procesul-verbal nr. 64 din 10 iulie 1954 rezultă că autoarea reclamanţilor a fost pusă în posesie cu o suprafaţă totală de 351 m.p. iar potrivit cadastrului din perioada 1930 - 1932 suprafaţa terenului a fost de 332 m.p.
Curtea de Apel Piteşti, prin Decizia civilă nr. 175/ A din 25 septembrie 2008, a respins, ca nefondate, apelurile.
În considerentele deciziei s-a reţinut că imobilele ce fac obiectul notificării nu pot fi restituite în natură, construcţia fiind demolată, iar terenul afectat de detalii de sistematizare şi că terenul are cert o suprafaţă de 600 m.p., aşa cum atestă procesu-verbal din 17 februarie 1976 precum şi concluziile raportului de expertiză efectuat în calea de atac a apelului.
Împotriva acestei din urmă hotărâri au declarat recurs toate părţile din proces, invocând incidenţa dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Reclamanţii critică hotărârea sub următoarele aspecte:
- Instanţa, nefiind posibilă restituirea în natură, potrivit ordinii stabilite de legea specială, trebuia să aprecieze mai întâi, în urma solicitării adresate către Primărie, dacă există terenuri libere, pentru a fi instituită o măsură reparatorie prin compensare de bunuri.
- Raportul de expertiză a fost completat cu un nou obiectiv solicitat de reclamanţi şi încuviinţat de instanţă, concluzia expertului fiind că valoarea de circulaţie a terenului este de 178.050 Euro, iar instanţa de apel nu face nici un fel de referire la acest aspect.
Pârâta critică hotărârea sub următoarele aspecte:
- Întinderea suprafeţei de teren s-a stabilit ca fiind de 600 mp în loc de 351 m.p. cum este corect.
- În actul de vânzare-cumpărare întocmit la 12 iulie 1939 este menţionată suprafaţa imobilului ce a făcut obiectul acestui contract ca fiind de 351 m.p., iar vecinătăţile stabilite dinspre str. Gării sunt greşite, întrucât acesta nu se regăseşte în planurile cadastrale şi nici în cele anexă la decretul de expropriere nr. 297/1987.
Examinând criticile formulate prin intermediul celor două recursuri, Înalta Curte a constatat următoarele:
Instanţele au reţinut corect situaţia de fapt.
Imobilul supus analizei a aparţinut defunctei M.M., autoarea reclamanţilor.
Prin dispoziţia nr. 591/2006 emisă de pârâtă s-au acordat despăgubiri pentru un teren în suprafaţă de 351 m.p., deşi din înscrisurile depuse la dosar rezultă cert că terenul supus analizei are o suprafaţă de 600 m.p.
Potrivit deciziei nr. 498 din 23 decembrie 1975 emisă de fostul C.P.J. Argeş, au fost trecute în proprietatea statului locuinţele proprietate personală ale cetăţenilor prevăzuţi în tabelul anexă, în care la poziţia 15 figurează autoarea reclamanţilor, M.M. şi în care se menţionează suprafaţa de 600 m.p., aceeaşi suprafaţă de teren figurând şi în procesul-verbal de predare-primire întocmit la data de 17 februarie 1976, în care se menţionează că odată cu clădirile preluate s-a preluat şi terenul aferent de 600 m.p.
Aceeaşi suprafaţă de teren a fost stabilită şi prin raportul de expertiză efectuat în cauză (la care pârâta nu a făcut obiecţiuni), deşi în actul de vânzare-cumpărare din anul 1939 nu se menţionează suprafaţa imobilului situat pe str. Tudor Vladimirescu.
Aşa fiind, este cert că în speţa supusă analizei s-a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 24 din Legea nr. 10/2001 republicată, care statuează că în absenţa unor probe contrare, existenţa sau, după caz, întinderea dreptului de proprietate se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate, prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau s-a pus în executare această măsură.
În art. 2 al art. 24 din Legea nr. 10/2001 republicată arată că persoana individualizată în actul prin care s-a dispus măsura preluării abuzive este presupusă că deţine imobilul sub nume de proprietar.
Art. 1 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 consacră principiul restituirii în natură a imobilelor preluate abuziv de stat şi numai în cazul în care această măsură nu este posibilă se acordă despăgubiri.
În speţa supusă analizei imobilele nu pot fi restituite în natură, construcţia fiind demolată, iar terenul este afectat de detalii de sistematizare.
Drept urmare, reclamanţii sunt îndreptăţiţi să primească despăgubiri în condiţiile legii speciale pentru suprafaţa de 600 mp situată în Piteşti, str. T. Vladimirescu, ce a trecut în mod abuziv în proprietatea statului.
Motivul de recurs referitor la ordinea stabilită de legea specială, în sensul că trebuia să se aprecieze mai întâi dacă existau terenuri libere pentru a fi instituită o măsură reparatorie prin compensare de bunuri, nu va fi analizat, deoarece în recurs nu pot fi formulate pretenţii care nu au fost supuse judecăţii primei instanţe.
Or, în speţa supusă analizei, reclamanţii au solicitat prin petitul acţiunii, doar reconstituirea dreptului de proprietate şi stabilirea despăgubirilor băneşti pentru imobilul supus analizei, fără a indica un subsidiar cu măsuri reparatorii prin comparare de bunuri.
Drept urmare, Înalta Curte nu poate analiza acest motiv de recurs, pentru că nu reprezintă un motiv de ordine publică.
Aşa fiind, Înalta Curte, faţă de cele de mai sus reţinute, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca nefondate, recursurile formulate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de reclamanţii M.C.C. şi M.M.D. şi de pârâta P.M. Piteşti, prin primar împotriva deciziei nr. 175/ A din 25 septembrie 2008 a Curţii de Apel Piteşti, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 decembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 10182/2009. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 9662/2009. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
