ICCJ. Decizia nr. 10271/2009. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 10271/2009
Dosar nr. 20278/3/2008
Şedinţa publică din 18 decembrie 2009
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin contestaţia înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, sub nr. 20278/3/2008 la data de 28 mai 2008, contestatoarea S.G. a chemat în judecată pârâta A.V.A.S., pentru a dispune anularea deciziei nr. 118 din 21 septembrie 2008.
În motivarea contestaţiei, s-a arătat că prin notificarea nr. 196 din 7 noiembrie 2001, a solicitat restituirea în natură a suprafeţei de teren în cotă indiviză de ¾ din totalul de 21.649 mp situat în intravilanul oraşului Vatra Dornei, intabulat în C.F. nr. 765 şi identificat cu nr.topo cadastral nr. 12716/1 şi nr. 2716/6.
Prin sentinţa civilă nr. 167 din 27 noiembrie 2008, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a admis contestaţia formulată de contestatoarea S.G., în contradictoriu pârâta A.V.A.S.
În pronunţarea acestei hotărâri, prima instanţă a reţinut că prin Decizia nr. 118 din 21 aprilie 2008, emisă de către intimata A.V.A.S. s-au soluţionat notificările de către notificatorii S.G. şi C.D. şi s-a respins cererea de restituire în natură a imobilului teren înscris în C.F. nr. 765 Vatra Dornei, motivat de faptul că notificările nu se încadrează în dispoziţiile art. 21 din Legea nr. 10/2001, ci în dispoziţiile art.29 fiind evidenţiat în patrimoniul unei societăţi comerciale privatizate respectiv SC C.F. SA Iaşi şi SC C.C. SA Vatra Dornei şi s-a propus acordarea de măsuri reparatorii pentru notificatoarea S.G. pentru cota de 2/3 din suprafaţa de 5602 mp teren, în conformitate cu dispoziţiile art. 29 din Legea nr. 10/2001.
Astfel Tribunalul Bucureşti a constatat că prin Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente nu s-au adus modificări dispoziţiilor art. 22 din Legea nr. 10/2001, deci nu s-a instituit un nou termen de depunere al notificărilor de către persoanele îndreptăţite. În acest sens este indubitabil că depunerea notificatorilor s-a realizat sub imperiul Legii nr. 10/2001, în termenul prevăzut .
Anterior modificării legislative, art. 27 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 prin art. I pct. 60 din Titlul I al Legii nr. 247/2005, prevede că pentru imobilele preluate cu titlu valabil evidenţiat în patrimoniul unei societăţi comerciale privatizate cu respectarea dispoziţiilor legale, persoana îndreptăţită are dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent, iar în situaţia în care imobilul este preluat de stat fără titlu valabil se putea dispune restituirea în natură a imobilului de către societatea comercială.
În urma modificării Legii nr. 10/2001 art. 27 a devenit art. 29 iar potrivit acestuia persoanele îndreptăţite beneficiază exclusiv de dreptul la despăgubiri nemaifăcându-se distincţia între imobilele preluate cu titlu valabil şi cele preluate fără titlu valabil.
În speţa de faţă imobilul este preluat fără titlu valabil întrucât a fost confiscată în baza Decretului nr. 111/1951 în urma pronunţării sentinţei civile nr. 2354 din 9 noiembrie 1972 ce a fost contestată şi desfiinţată pe cale judecătorească, după cum rezultă din adresa nr. 1169/1974 emisă de către Comitetul executiv al Consiliului Popular al oraşului Câmpulung Moldovenesc.
Împotriva sentinţei menţionate a declarat apel pârâta A.V.A.S.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin Decizia nr. 342 din 21 mai 2009 a respins ca nefondat apelul formulat de pârâta A.V.A.S., în contradictoriu cu reclamanta S.G.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că este greşită susţinerea apelantei, conform cu care tribunalul ar fi reţinut că intimata – reclamantă are dreptul la restituirea în natură a imobilului.
În realitate s-a reţinut că, urmare a deciziei Curţii Constituţionale nr. 830/2008 prin care s-a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 60 din Titlul I al Legii nr. 247/2005, reclamanta nu se află în situaţia de a obţine exclusiv măsuri reparatorii prin echivalent, putând obţine şi restituirea în natură a imobilului.
Constatând că imobilul a fost preluat de către stat fără titlu valabil tribunalul a dat o corectă interpretare dispoziţiilor art. 29 din Legea nr. 10/2001, în forma ulterioară pronunţării deciziei nr. 830/2008 de către Curtea Constituţională, a constatat că notificarea trebuia soluţionată de către societăţile comerciale, în patrimoniul cărora se află imobilul, chiar dacă acestea au fost integral privatizate.
Împotriva deciziei a declarat recurs pârâta A.V.A.S. ce a invocat următoarele critici de nelegalitate a deciziei recurate.
Critica adusă deciziei recurate se referă la interpretarea şi aplicarea eronată a dispoziţiilor legale, în raport de situaţia de fapt existentă şi dispoziţiile Legii nr. 10/2001. se susţine că în mod eronat instanţa de apel cât şi cea de fond au reţinut că în speţa de faţă sunt întrunite condiţiile restituirii în natură, faţă de prevederile art. 21 din Legea nr. 10/2001.
Legea nr. 10/2001 republicată prevede în art. 1 restituirea imobilelor preluate abuziv se face de regulă în natură, situaţiile în care măsurile reparatorii se acordă prin echivalent reprezentând excepţii prevăzute în mod expres.
Al doilea motiv de recurs invocat vizează aprecierea eronată făcută de instanţa de apel asupra reaplicabilităţii art. 29 din Legea nr. 10/2001.
Din dispoziţiile art. 29 din Legea nr. 10/2001 reiese că în situaţia imobilelor cuprinse în patrimoniul unei societăţi comerciale privatizată persoana îndreptăţită poate beneficia de măsuri reparatorii.
Analizând sentinţa recurată prin prisma dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Motivele invocate de recurenta-pârâtă nu poate fi primită, ele neatrăgând incidenţa prevederilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Având în vedere dispoziţiile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 republicată, „In situaţia imobilelor prevăzute la alin. (1) şi (2) măsurile reparatorii în echivalent se propun de către instituţia publică care efectuează sau, după caz, a efectuat privatizarea, dispoziţiile art. 26 alin. (1) fiind aplicabile în mod corespunzător". A.V.A.S. are competenţa de a emite o decizie cu propunerea de măsuri reparatorii.
De asemenea, dispoziţiile Legii nr. 247/2005 – Titlul VII prima reformă în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, sunt exprese şi în ceea ce priveşte modalitatea de stabilire a cuantumului măsurilor reparatorii, aceasta revenindu-i Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor care va emite în final o decizie ce va cuprinde şi cuantumul despăgubirilor, reprezentând titluri de despăgubire.
Critica invocată de recurenta – pârâtă privind aplicarea greşită a prevederilor Legii nr. 10/2001, a art. 21 şi art. 29 nu se justifică.
Recurenta – pârâtă susţine că instanţa de fond a făcut o greşită aplicare a dispoziţiilor art. 29 din Legea nr. 10/2001.
În acest sens, recurenta – pârâtă arată că acest text de lege este perfect aplicabil în cauză, întrucât se referă tocmai la situaţia imobilelor cuprinse în patrimoniul societăţii comerciale privatizate.
Niciuna dintre criticile invocate de către recurenta – pârâtă nu poate atrage nelegalitatea deciziei recurate, dându-se o corectă interpretare a dispoziţiilor art. 29 din Legea nr. 10/2001, în forma ulterioară pronunţării deciziei nr. 830/2008 de către Curtea Constituţională, prin care s-a constatat că persoana îndreptăţită poate obţine doar măsuri reparatorii, indiferent de modul în care imobilul a trecut în proprietatea statului.
Pentru aceste considerente, se va respinge recursul ca nefondat şi în baza art. 312 C. proc. civ. se va menţine Decizia recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat recursul declarat de pârâta A.V.A.S. împotriva deciziei civile nr. 342 din 21 mai 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 decembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 10277/2009. Civil | ICCJ. Decizia nr. 10270/2009. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
