ICCJ. Decizia nr. 10254/2009. Civil. Expropriere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 10254/2009
Dosar nr. 5293/1/2009
Şedinţa publică din 18 decembrie 2009
Deliberând asupra recursurilor civile de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor cauzei constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 85 din 21 ianuarie 2008, Tribunalul Sibiu, secţia civilă, a admis acţiunea formulată de reclamanta S.R. prin mandatar S.G., în contradictoriu cu Statul Român, prin C.N.A.D.N.R. A dispus anularea parţială a Hotărârii nr. 9 din 12 ianuarie 2007 emisă de către Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 din cadrul Primăriei Municipiului Sibiu, numai în ceea ce priveşte suprafaţa expropriată care este de 948 mp şi despăgubirea care i se cuvine reclamantei reprezentând echivalentul în lei, la cursul din ziua plăţii a sumei de 119.911 Euro ce se compune din valoarea reală a imobilului expropriat de 38.223 Euro ( 40,32 Euro/mp) şi prejudiciul cauzat prin diminuarea valorii terenului rămas după expropriere, în cuantum de 81.688 Euro, cu plata sumei de 300 lei cheltuieli de judecată.
Prin Decizia civilă nr. 87/A/2008 Curtea de Apel Alba Iulia, secţia civilă, a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtul Statul Român, prin C.N.A.D.N.R.
Prin Decizia civilă nr. 7947 din 11 decembrie 2008 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, a admis recursul declarat de pârât, a casat hotărârea recurată şi a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de casare a reţinut că instanţa de apel nu şi-a motivat soluţia, nearătând în fapt şi în drept argumentele şi motivele care i-au format convingerea cu privire la hotărârea pronunţată şi neavând de ce au fost înlăturate criticile recurentei.
S-a dispus, ca în cadrul rejudecării, instanţa de apel să administreze şi alte probe pentru lămurirea situaţiei de fapt în vederea unei juste soluţionări a cauzei.
Prin Decizia civilă nr. 88/A din 24 aprilie 2009, Curta de Apel Alba Iulia, secţia civilă, în urma rejudecării după casare, a admis apelul declarat de pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R., a schimbat în parte sentinţa civilă nr. 85 din 21 ianuarie 2008 a Tribunalului Sibiu, în ceea ce priveşte cuantumul despăgubirilor pe care le stabileşte la echivalentul în lei, la cursul din ziua plăţii, a sumei de 38.223 Euro, reprezentând contravaloarea terenului de 948 mp, expropriat, din care se va scădea suma achitată. S-au menţinut restul dispoziţiilor sentinţei atacate.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut că reclamanta nu a făcut dovada că a încercat vreun prejudiciu prin exproprierea terenului în litigiu, singura probă fiind reprezentată de menţiunea din raportul de expertiză, care a fost înlăturată, întrucât nu se sprijină pe nici un argument şi nici nu se coroborează cu nicio altă probă.
Împotriva deciziei respective, în termen legal, la data de 22 mai 2009, au declarat recurs, atât pârâtul Statul Român, cât şi reclamanta S.R.
Prin motivele de recurs, depuse odată cu cererea şi neîncadrate în drept, pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei recurate, în sensul admiterii în totalitate a apelului declarat împotriva hotărârii primei instanţe, care să fie schimbată în totalitate, prin respingerea cererii formulată de reclamantă.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a arătat că terenul expropriat este în suprafaţă de 945 mp şi nu de 948 mp, iar suma de 40,32 Euro/mp stabilită de experţi, reprezintă o valoare exagerată, valorile practicate pe piaţa imobiliară din zonă fiind în prezent scăzute la jumătate.
Reclamanta S.R., prin mandatar S.G., prin motivele de recurs, încadrate în drept în prevederile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei recurate, în sensul respingerii apelului declarat de către pârât.
În dezvoltarea motivelor de recurs a susţinut că în mod greşit instanţa de apel i-a respins cererea reprezentând contravaloarea prejudiciului încercat ca urmare a diminuării valorii terenului rămas în proprietatea ei după expropriere, întrucât dispoziţiile art. 26 din Legea nr. 33/1994, prevăd faptul că, despăgubirile trebuie să cuprindă prejudiciul suferit de proprietarul expropriat, prejudiciu ce vizează două componente, valoarea reală a terenului expropriat în suprafaţă de 948 mp, valoare corect stabilită de cele două instanţe, precum şi diminuarea valorii terenului rămas în proprietatea recurentei după expropriere.
Sub acest aspect s-a arătat că raportul de expertiză tehnică întocmit de către cei trei experţi desemnaţi conform procedurii, a evidenţiat întreg prejudiciu încercat de reclamantă, ca urmare a exproprierii, întrucât terenul a fost împărţit în trei parcele, iar construcţia autostrăzii impune o serie de restricţii terenurilor din preajma acesteia, probă înlăturată nejustificat de instanţa de apel.
De asemenea, s-a susţinut că instanţa de apel, în baza rolului activ, trebuia să solicite efectuarea unui supliment la raportul de expertiză prin care să ceară lămuriri experţilor cu privire la cele invocate în cuprinsul expertizei, dacă considera că argumentele experţilor nu au fost suficient de convingătoare.
Este aplicabil în acest sens motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., întrucât Decizia instanţei de apel se sprijină pe motive contradictorii, reţinându-se iniţial că expertiza în cauză este întocmită conform dispoziţiilor legale, pentru ca ulterior să se susţină că nu poate avea în vedere o parte din raport, întrucât experţii nu au dat suficiente lămuriri.
La data de 17 decembrie 2009, recurenta-reclamantă a formulat întâmpinare la recursul declarat de pârât, prin care a invocat nulitatea acestuia, în raport de prevederile art. 306 alin. (3) C. proc. civ., raportat la art. 3021 lit. c) C. proc. civ., întrucât cererea de recurs nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază şi dezvoltarea acestora.
Recursul declarat de pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. este nul şi va fi considerat ca atare, avându-se în vedere considerentele ce se succed .
Prevederile art. 3021 lit. c) C. proc. civ. prevăd faptul că cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, iar potrivit art. 306 alin. (3) C. proc. civ., indicarea greşită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ.; per a contrario, dacă dezvoltarea motivelor de recurs nu face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele de nelegalitate prevăzute expres şi limitativ de art. 304 C. proc. civ., sancţiunea care intervine este aceea a nulităţii recursului.
În cauză, pârâtul nu s-a conformat exigenţelor art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., neindicând motivele de casare sau modificare pe care îşi întemeiază recursul, dar nici nu a formulat critici care să poată fi încadrate din oficiu în motivele de nelegalitate prevăzute în art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ.
Astfel, cererea de recurs formulată de către pârât nu a fost încadrată în drept, iar cele arătate în cuprinsul acesteia nu pot fi încadrare în nici unul din motivele de casare sau modificare prevăzute în art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ.
Menţiunile referitoare la faptul că terenul expropriat este de 945 mp şi nu în suprafaţă de 948 mp cum s-a reţinut de către instanţe, şi că preţul de 40,32 Euro/mp este exagerat în raport de tranzacţiunile imobiliare din zonă, sunt chestiuni de fapt şi nu de drept, neputând fi comparate de către instanţa de casare.
Succesiunea de fapte şi afirmaţii din cuprinsul cererii de recurs nu este stricturală din punct de vedere juridic, astfel încât să se poată reţină, măcar din oficiu, vreo critică susceptibilă de a fi încadrată în cazurile de modificare sau casare prevăzute de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ., în limita cărora se poate exercita controlul judiciar în recurs.
Ţinând cont de faptul că, recursul nu poate fi analizat în afara cadrului restrictiv al art. 304 C. proc. civ., iar criticile formulate de pârât nu se circumscriu acestui cadru legal, Înalta Curte va constata nulitatea recursului, conform art. 3021 alin. (1) lit. c), coroborat cu art. 306 alin. (1) C. proc. civ.
În ceea ce priveşte recursul declarat de reclamanta S.R., calea de atac promovată de aceasta este întemeiată şi se va admite, avându-se în vedere următoarele considerente:
Astfel, Decizia instanţei de apel este afectată de motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., sprijinindu-se pe motive contradictorii, atâta vreme cât se reţine iniţial în considerentele acesteia că raportul de expertiză efectuat în cauză a fost întocmit conform dispoziţiilor legale, pentru ca apoi să înlăture o parte din menţiunile acestuia, pe baza considerentelor că experţii nu au dat suficiente explicaţii, referitor la prejudiciul încercat de reclamantă reprezentând comunicarea valorii terenului rămas în proprietatea reclamantei după expropriere.
În această privinţă instanţa de apel, în urma rejudecării a constata că reclamanta nu a dovedit că a încercat vreun prejudiciu prin exproprierea terenului în litigiu, înlăturându-se menţiunea din raportul de expertiză, întrucât nu se sprijină pe nici un argument şi nici nu se coroborează cu vreo altă probă.
Referitor la acest aspect, raportul de expertiză tehnică a făcut menţiunea că prin exproprierea terenului proprietatea reclamantei în suprafaţă de 948 mp, terenul rămas in proprietatea acesteia s-a împărţit în trei parcele, valoarea terenului rămas diminuându-se sub acest fapt, precum şi faptul că autostrada impune o serie de restricţii proprietarilor de terenuri de pe marginea acesteia.
Faţă de cele arătate şi faţă de prevederile art. 26 din Legea nr. 33/1994 care stipulează că despăgubirile trebuie să cuprindă întregul prejudiciu suferit de proprietarul terenului expropriat, prejudiciu ce vizează două aspecte, valoarea reală a terenului expropriat, precum şi diminuarea valorii terenului rămas în proprietatea reclamantei, după expropriere, acest ultim aspect constituind obiect al recursului declarat de aceasta, instanţa de apel în mod greşit a schimbat hotărârea primei instanţe, diminuând valoarea despăgubirilor cu contravaloarea ultimei categorii de prejudiciu încercat de recurentă.
În acest sens, dacă expertiza a fost interpretată ca insuficientă, instanţa de apel, în baza principiului rolului activ al judecătorului reglementat de prevederile art. 129 C. proc. civ., trebuia să pună în discuţia părţilor sau să ordone, în caz de refuz, efectuarea unui supliment la raportul de expertiză întocmit în cauză, prin care să se arate în mod clar de către experţi care sunt restricţiile impuse proprietarilor de trenuri situate de-a lungul autostrăzii, ca urmare a construirii acesteia, şi în ce procent s-a diminuat valoarea terenurilor rămase în proprietate,
În cauză, este cert că valoarea terenului rămas în proprietatea reclamantei s-a diminuat prin simplul fapt al împărţirii acestuia în trei parcele, ca urmare a exproprierii, ceea ce-l face mai greu de exploatat şi mai greu de înstrăinat, însă se impune completarea probatoriului pentru a se stabili într-un mod mai concret care este prejudiciul încercat de reclamantă prin diminuarea valorii terenului rămas în proprietate şi care sunt condiţiile şi restricţiile care au dus la această diminuare şi criteriile care stau la baza calculării prejudiciului.
Se impune aşadar, faţă de aceste considerente, admiterea recursului declarat de către reclamantă, casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei în vederea rejudecării la aceeaşi instanţă, în raport de prevederile art. 312 alin. (3) teza a II-a C. proc. civ., pentru completarea probatoriului administrat în cauză.
Aceasta întrucât, potrivit art. 314 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie hotărăşte asupra fondului pricinii, în toate cazurile în care casează hotărârea atacată numai în scopul aplicării corecte a legii la împrejurări de fapt ce au fost pe deplin stabilite.
Cu ocazia rejudecării, instanţa de apel va dispune efectuarea unui supliment la raportul de expertiză întocmit în cauză, precum şi orice alte probatorii necesare în vederea stabilirii prejudiciului încercat de către reclamantă, prin diminuarea valorii terenului rămas în proprietatea acesteia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nul recursul declarat de pârâta C.N.A.D.N.R. prin D.R.D.P. Braşov împotriva deciziei nr. 88/A din 24 aprilie 2009 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia civilă
Admite recursul declarat de reclamanta S.R. împotriva aceleiaşi decizii, pe care o casează şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi curte de apel.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 18 decembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 10266/2009. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 10242/2009. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
