ICCJ. Decizia nr. 2138/2009. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2138/2009
Dosar nr. 3947/117/2006
Şedinţa publică din 26 februarie 2009
Asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor cauzei constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 319 din 20 aprilie 2007, Tribunalul Cluj, secţia civilă, a respins excepţia de prematuritate, invocată de pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
A admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a paratei Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor şi a respins acţiunea faţă de această pârâtă.
A respins ca neîntemeiată acţiunea civilă formulată de reclamanta L.G. împotriva pârâtului Primarul municipiului Cluj - Napoca.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că, prin dispoziţia nr. 1209 din 20 martie 2006, Primarul municipiului Cluj-Napoca a respins cererea reclamantei privind restituirea în natură a imobilului situat în Municipiul Cluj-Napoca, motivat de faptul că aceasta nu face dovada calităţii de moştenitor a foştilor proprietari tabulari ai imobilului.
Imobilul, aşa cum rezultă din C.F. 17346 Cluj, a fost preluat de la defuncţii H.I. şi S.E., reclamanta argumentând calitatea sa prin aceea că defunctul său soţ a fost nepot de soră a proprietarei tabulare S.E., căsătorită H., căreia i-a transmis pe calea succesiunii legale atât cota sa cât şi pe cea a soţului său, căruia i-a supravieţuit după eliberarea din lagăr.
Tribunalul a mai reţinut că reclamanta nu a fost în măsură să probeze calitatea sa de moştenitor în raport cu proprietarii tabulari de la care a fost preluat imobilul, astfel că notificarea a fost respinsă în mod corect.
Prin Decizia nr. 281/R din 12 septembrie 2007, Curtea de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă.
Instanţa de apel a reţinut că din coala cărţii funciare a rezultat că imobilul a fost preluat de Statul Român de la proprietarii tabulari de sub B 2-3, H.I. şi soţia, S.E.
Deşi reclamanta a susţinut că defunctul ei soţ, L.R.T. ar fi fost nepot de soră al defunctei S.E., căsătorită H., aceasta nu a reuşit să facă dovada legăturii de rudenie a defunctului ei soţ cu proprietarii tabulari, respectiv că este îndreptăţită la restituirea în natură sau la acordarea de despăgubiri.
Or, potrivit art. 1169 C. civ., cel ce face o propunere înaintea judecăţii, trebuie să o dovedească.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs reclamanta.
Invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta a arătat că imobilul a fost preluat de Statul Român în două etape diferite, în anul 1961 fiind preluată, prin sentinţa civilă nr. 1157/1952 a fostului Tribunal Cluj, cota ce aparţinea lui H.I., iar în anul 1975 a fost preluată şi cota de proprietate a numitei H.E., născută S., în temeiul Decretelor nr. 218/1960 şi 712/1966.
A mai arătat recurenta, că a depus în faza procedurii administrative şi la instanţă toate actele de stare civilă pe care le deţine, dar nu a putut face dovada decesului numitului H.I.
In ceea ce priveşte cota de proprietate, ce a aparţinut lui H.E., recurenta a arătat că se impune o analiză mai atentă a îndreptăţirii la acordarea măsurilor reparatorii, deoarece din actele de stare civilă rezultă că L.R.T. a fost nepot de soră a defunctei H.E.
Recursul declarat este nul.
Potrivit dispoziţiilor art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar art. 306 alin. (1) C. proc. civ. prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului în care există motive de ordine publică care să poată fi invocate din oficiu de către instanţă.
Un recurs motivat, în sensul dispoziţiilor art. 3021 C. proc. civ., ar fi trebuit să cuprindă prezentarea argumentelor pe care se bazează reclamanta pentru a demonstra că acţiunea sa este fondată.
Afirmaţiile generale, ori cele străine de obiectul controlului judiciar exercitat de instanţa de recurs, nu se încadrează în nici unul din motivele cuprinse în art. 304 C. proc. civ., situaţie în care intervine nulitatea prevăzută de dispoziţiile art. 306 alin. (1) din cod.
In cauză, recurenta nu a făcut nici o critică de natură a permite încadrarea recursului în vreuna din ipotezele avute în vedere de dispoziţiile art. 304 C. proc. civ.
Aşa cum s-a arătat, prin cererea de declarare a recursului, recurenta a prezentat etapele procedurii judiciare parcurse, a enumerat înscrisurile de care a înţeles să se folosească în dovedirea cererii şi a afirmat că instanţa ar fi trebuit să se aplece cu mai multă atenţie asupra îndreptăţirii reclamantei de a beneficia de măsuri reparatorii.
Or, se constată că, în fapt, susţinerile recurentei-reclamante nu constituie critici ale hotărârii atacate ci expuneri ale unor situaţii de fapt şi sugestii, care nu indică ce anume text de lege ar fi fost încălcat de către instanţa de apel.
La termenul din 26 februarie 2009, recurenta, prin apărător, a precizat că îşi întemeiază recursul pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., deoarece instanţa de apel a interpretat greşit actele depuse la dosar.
Acest motiv de recurs, care nu este de ordine publică, a fost formulat, însă, peste termenul de motivare a recursului, prevăzut de art. 303 C. proc. civ.
De altfel, motivul de recurs invocat de reclamantă în şedinţă publică vizează situaţia în care, deşi natura juridică sau înţelesul actului juridic dedus judecăţii este fără echivoc, instanţa a reţinut cu totul alt act juridic sau conţinut.
Recurenta nu se referă la actul juridic dedus judecăţii, ci la modalitatea în care instanţa de apel a făcut interpretarea probelor, ceea ce nu poate face obiect de analiză în recurs.
Faţă de cele expuse mai sus, se va constata nul recursul declarat de reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nul recursul declarat de reclamanta L.G. împotriva deciziei nr. 28 IA din 12 septembrie 2007 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3249/2009. Civil. Legea 10/2001. Contestaţie... | ICCJ. Decizia nr. 2194/2009. Civil → |
|---|
