ICCJ. Decizia nr. 3249/2009. Civil. Legea 10/2001. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3249/2009
Dosar nr. 3902/1/2008
Şedinţa publică din 18 martie 2009
Asupra recursului civil de faţă:
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj sub nr. 2174 din 25 aprilie 2005, reclamanta D.R. a solicitat ca, în contradictoriu cu Ministerul Economiei şi Finanţelor prin D.G.F.P., P. Dolj şi P.M. Craiova, să se dispună anularea dispoziţiei nr. 5223 din 25 februarie 2005, emisă de Primarul Municipiului Craiova, restituirea în natură a suprafeţei de aproximativ 160 mp, situată în Craiova, şi obligarea pârâţilor la măsuri reparatorii în echivalent bănesc pentru construcţiile demolate şi partea de teren imposibil de restituit în natură.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, prin notificarea nr. 111 N/2002, înregistrată la B.E.J. T.N.T., a solicitat, în baza Legii nr. 10/2001, restituirea în natură a terenului ce a aparţinut părinţilor săi, T.G. şi T.I., trecut în proprietatea statului, prin Decretul nr. 92/1950.
La termenul din 22 septembrie 2005, reclamanta şi-a precizat acţiunea în sensul că a solicitat despăgubiri pentru terenul imposibil de restituit în natură şi construcţiile demolate, conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005. A mai precizat şi faptul că Ministerul Economiei şi Finanţelor este citat în calitate de reprezentant al Statului Român, acesta din urmă având calitatea procesuală pasivă.
Tribunalul Dolj, prin sentinţa civilă nr. 62 din 25 ianuarie 2007, a admis excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor Statul Român, prin Ministerul Economiei şi Finanţelor şi P. Dolj.
S-a admis în parte contestaţia formulată de reclamantă, s-a anulat în parte dispoziţia nr. 5223 din 25 februarie 2005 a Primarului Municipiului Craiova şi s-a dispus restituirea în natură a suprafeţei de 178 mp, identificată în schiţa anexă la raportul de expertiză întocmit de expertul C.V., prin pct. 3 – 4 – 5 – 6 – 1 – 2 - 3.
A fost obligată Primăria Craiova la măsuri reparatorii în echivalent, conform Legii nr. 10/2001 republicată, în cuantum estimativ de 1.886.187 lei (RON) pentru construcţii şi restul suprafeţei revendicate de 183 mp.
S-a respins acţiunea reclamantei faţă de pârâţii Statul Român, prin Ministerul Economiei şi Finanţelor şi P. Dolj, ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
A fost obligată P.M. Craiova la 3.000.000 lei (ROL) cheltuieli de judecată către reclamantă.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că reclamanta are calitate de persoană îndreptăţită la despăgubiri şi restituirea în natură a imobilului revendicat, făcând dovada în cauză atât a dreptului de proprietate, a exproprierii cât şi a calităţii de moştenitor a proprietarilor imobilelor.
În ceea ce priveşte excepţiile invocate, s-a apreciat că sunt fondate, întrucât, în cadrul contestaţiei întemeiate pe dispoziţiile art. 24 din Legea nr. 10/2001, nici Statul Român prin Ministerul Economiei şi Finanţelor şi nici P. Dolj nu au calitate procesuală pasivă, dispoziţia contestată fiind emisă de P.M. Craiova.
Prin Decizia civilă nr. 665 din 5 iunie 2007, Curtea de Apel Craiova a admis apelul declarat de P.M. Craiova şi P.M. Craiova împotriva sentinţei civile nr. 62 din 25 ianuarie 2007 a Tribunalului Dolj şi a schimbat în parte sentinţa atacată în sensul că a dispus respingerea acţiunii formulate de reclamantă şi faţă de P. Craiova; s-au menţinut celelalte ale sentinţei.
Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de apel a reţinut că în mod greşit s-a apreciat de către prima instanţă că terenul în suprafaţă de 178 mp este liber de construcţii şi neafectat de utilităţi publice. S-a considerat că terenul nu este liber în accepţiunea Legii nr. 10/2001, reprezentând zonă de protecţie adiacentă blocului de locuinţe cu patru etaje situat în imediata apropriere.
Împotriva deciziei civile nr. 665 din 5 iunie 2007 a Curţii de Apel Craiova a declarat recurs reclamanta D.R.
Un prim motiv de recurs formulat vizează împrejurarea că instanţa de apel a considerat în mod nelegal că terenul nu este liber în accepţiunea Legii nr. 10/2001 şi a ignorat dispoziţiile art. 26 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, care impuneau entităţii care a emis dispoziţia să fi adoptat o poziţie procesuală în raport de contestaţia formulată de reclamantă. Totodată, Decizia instanţei de apel încalcă şi dispoziţiile art. 10 alin. (8) şi (9) din Legea nr. 10/2001. în mod nejustificat a fost respinsă cererea reclamantei de completare a probatoriilor, în faţa instanţei de apel. Astfel, este incident motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Printr-un al doilea motiv de recurs formulat, încadrat în dispoziţiile art. 304 pct. 6 şi 9 C. proc. civ., reclamanta a susţinut, în esenţă, că Decizia instanţei de apel este pronunţată extra petita, faţă de împrejurarea că, deşi singurul motiv de apel al P. Craiova a vizat numai problema restituirii în natură către reclamantă a terenului în suprafaţă de 178 mp, fără ca, în privinţa calculului despăgubirilor cuvenite să fi fost emisă vreo critică, instanţa de apel, respingând contestaţia formulată, nu a motivat Decizia pronunţată sub aspectul respingerii contestaţiei în ceea ce priveşte valoarea cuvenită cu titlu de despăgubire pentru clădirea demolată şi porţiunea de teren imposibil de restituit în natură în mod obiectiv, omiţând şi faptul că valoarea despăgubirilor acordate prin dispoziţia primarului este una derizorie în raport cu valoarea reală de piaţă a imobilului stabilită prin expertizele tehnice efectuate în dosar.
Prin Decizia nr. 2353 din 9 aprilie 2008, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, a respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta D.R. împotriva deciziei nr. 665 din 5 iunie 2007 a Curţii de Apel Craiova, secţia civilă, în considerentele deciziei pronunţate reţinându-se următoarele:
Instanţa de apel a reţinut corect că terenul în litigiu, care constituie spaţiu verde în proximitatea unui bloc de locuinţe, nu poate fi considerat liber în sensul Legii nr. 10/2001, astfel încât, în temeiul art. 10 alin. (1), persoanei îndreptăţite i se cuvin măsuri reparatorii în echivalent.
Din înscrisurile aflate la dosar s-a reţinut în mod corect că terenul în litigiu era creanţă, chiar dacă regulamentul de urbanism, nu poate justifica prin dispoziţiile sale refuzul restituirii în natură a terenului. Prin urmare, conform art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, recurentei-reclamante i se vor acorda măsuri reparatorii în echivalent pentru întregul imobil.
În ceea ce priveşte respingerea cererii reclamantei de completare a probatoriului în faza apelului, s-a reţinut că, în condiţiile în care această măsură a fost motivată de instanţă, probele solicitate fiind respinse ca nepertinente şi neconcludente, nu se poate susţine că s-ar fi încălcat dispoziţiile Legii nr. 10/2001.
Împotriva deciziei nr. 2353 din 9 aprilie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, a formulat contestaţie în anulare reclamanta D.R., invocând dispoziţiile art. 318 alin. (1) teza finală şi susţinând că Decizia instanţei de recurs a omis a cerceta motivul II din recurs încadrat în temeiul de nelegalitate al art. 304 pct. 6 şi 9 C. proc. civ., instanţa acordând ceea ce nu s-a cerut, hotărârea fiind dată cu încălcarea legii raportat la art. 10 alin. (8) şi (9) din Legea nr. 10/2001.
S-a susţinut că pronunţarea s-a făcut extra petita (în afara limitelor investirii), hotărârea instanţei de apel nefiind motivată sub aspectul respingerii acţiunii, în ceea ce priveşte valoarea cuvenită cu titlu de despăgubiri pentru clădirea demolată şi porţiunea de teren imposibil de restituit în natură.
Prin Decizia nr. 6914 din 12 noiembrie 2008, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă, a admis contestaţia în anulare formulată de contestatoarea D.R., a anulat în parte Decizia nr. 2353 din 9 aprilie 2008 a acestei instanţe, în limita motivului de recurs necercetat şi a fixat termen la 18 martie 2009 cu citarea părţilor.
Analizând Decizia pronunţată de instanţa de apel prin prisma criticilor formulate şi în limita motivului de recurs necercetat (motivul II de recurs), pentru care s-a anulat în parte Decizia nr. 2353 din 9 aprilie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, se constată că recursul declarat de reclamanta D.R. împotriva deciziei civile nr. 665 din 5 iunie 2007 a Curţii de Apel Craiova este fondat pentru considerentele ce succed.
Prin cel de-al doilea motiv de recurs, reclamanta a invocat dispoziţiile art. 304 pct. 6 şi 9 C. proc. civ. şi a susţinut, în esenţă, că Decizia instanţei de apel este pronunţată extra petita, faţă de împrejurarea că, deşi singurul motiv de apel al P. Craiova a vizat numai problema restituirii în natură către reclamantă a terenului în suprafaţă de 178 mp, fără ca, în privinţa calculului despăgubirilor cuvenite să fi fost emisă vreo critică, instanţa de apel, respingând contestaţia formulată, nu a motivat Decizia pronunţată sub aspectul respingerii contestaţiei în ceea ce priveşte valoarea cuvenită cu titlu de despăgubire pentru clădirea demolată şi porţiunea de teren imposibil de restituit în natură în mod obiectiv, omiţând şi faptul că valoarea despăgubirilor acordate prin dispoziţia primarului este una derizorie în raport cu valoarea reală de piaţă a imobilului stabilită prin expertizele tehnice efectuate în dosar.
Analizând Decizia atacată prin prisma acestui motiv de recurs se constată că în mod nelegal instanţa de apel, reţinând că instanţa de fond a apreciat greşit că terenul în suprafaţă de 178 mp este liber, neafectat de alte utilităţi publice şi schimbând în parte sentinţa atacată în sensul respingerii acţiunii formulate de reclamantă şi faţă de P. Craiova, în urma admiterii apelului, nu s-a pronunţat şi asupra acordării măsurilor reparatorii în echivalent asupra acestei suprafeţe de teren.
Aşa cum rezultă din raportul de expertiză tehnică depus la dosarul de fond, se constată că valoarea terenului în suprafaţă de 178 mp este 181.100 ron (178 mp x 300 euro l mp x 3,3914 ron/mp), valoare care nu a fost contestată nici de reclamantă şi nici de pârâta P.M. Craiova.
Deşi, faţă de împrejurarea că singura critică formulată în apel de pârâta P.M. Craiova a vizat împrejurarea că, în mod eronat instanţa de fond a reţinut că terenul în suprafaţă de 178 mp este liber de construcţii, în condiţiile în care, prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat şi acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent bănesc pentru ceea ce nu se poate restitui în natură, se constată că apelul a fost soluţionat cu depăşirea cadrului devolutiv, instanţa de apel nedispunând şi acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.
Astfel fiind, constatându-se incidenţa dispoziţiilor art. 304 pct. 6 şi 9 C. proc. civ., se va admite recursul declarat de reclamantă împotriva deciziei nr. 665 din 5 iunie 2007 a Curţii de Apel Craiova, va fi modificată în parte Decizia în sensul că va fi înlăturată dispoziţia de restituire în natură a suprafeţei de 178 mp teren pentru care va fi obligată pârâta P.M. Craiova să facă reclamantei ofertă de măsuri reparatorii prin echivalent în cuantum de 181.100 lei şi se vor menţine celelalte dispoziţii ale deciziei şi sentinţei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta D.R. împotriva deciziei civile nr. 665 din 5 iunie 2007 a Curţii de Apel Craiova.
Modifică în parte Decizia în sensul că înlătură dispoziţia de restituire în natură a suprafeţei de 178 mp teren pentru care obligă pe pârâta P.M. Craiova să facă reclamantei ofertă de bunuri reparatorii prin echivalent în cuantum de 181.100 lei.
Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei şi sentinţei.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 334/2009. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2138/2009. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
