ICCJ. Decizia nr. 3518/2009. Civil. Drepturi băneşti. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3518/200.
Dosar nr. 8062/1/2008
Şedinţa publică din 19 martie 2009
Deliberând asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor cauzei constată următoarele:
Prin încheierea nr. 844 din 23 iunie 2008, Tribunalul Caraş-Severin, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a dispus, în baza art. 11 alin. (1) şi (2) din OUG nr. 75/2008, scoaterea de pe rol a cauzei având ca obiect drepturi băneşti, formulată de reclamanţii A.M.I., S.P., S.T., M.C., B.G., S.M., B.D. şi trimiterea dosarului la Curtea de Apel Timişoara spre competentă soluţionare.
Prin sentinţa civilă nr. 9 din 14 august 2008, Curtea de Apel Timişoara, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, a respins, ca nefondate, excepţia necompetenţei materiale de soluţionare a cauzei de către tribunal, invocată de Parchetul de pe lângă I.C.C.J., precum şi excepţia privind lipsa calităţii procesuale pasive a Ministerului Economiei şi Finanţelor, invocată de aceasta; a admis acţiunea formulată de reclamanţi, a obligat pe pârâţii Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiş, în solidar, să plătească fiecărui reclamant, sporul de risc şi suprasolicitare neuropsihică, în procent de 50%, calculat din salariul de bază brut lunar, începând cu data de 7 mai 2004 şi până la data de 1 februarie 2007, sume ce vor fi actualizate în raport cu rata inflaţiei, de la data naşterii dreptului şi până la efectuarea plăţii; a admis cererea de chemare în garanţie a Ministerului Economiei şi Finanţelor, formulată de Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie; a obligat pe pârâtul Ministerul Economiei şi Finanţelor la alocarea fondurilor necesare plăţii pretenţiilor reclamanţilor.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recursuri pârâţii Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi D.G.F.P. Timiş în reprezentarea Ministerului Finanţelor Publice.
Recursurile au fost înregistrate pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, iar la termenul din 19 martie 2009 instanţa, din oficiu, a invocat excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi, faţă de Decizia nr. 104 din 20 ianuarie 2009 a Curţii Constituţionale.
Pentru considerentele la care ne vom referi în continuare, judecata recursurilor va fi declinată în favoarea Curţii de Apel Timişoara.
La data sesizării înaltei Curţi, competenţa soluţionării recursurilor aparţinea acestei instanţe, în raport de prevederile OUG nr. 75/2008, care în art. I şi II a stabilit competenţa materială specială a curţilor de apel şi a Înaltei Curţi pentru soluţionarea cererilor având ca obiect acordarea unor drepturi salariale formulate de personalul din sistemul justiţiei.
În art. I alin. (2) din ordonanţă s-a stabilit că recursul se judecă de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, însă Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 104 din 20 ianuarie 2009 a constatat neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. I şi art. II din OUG nr. 75/2008.
Dispoziţiile art. I şi art. II din OUG nr. 75/2008 fiind declarate neconstituţionale, în competenţa Înaltei Curţi nu mai intră judecarea recursurilor declarate împotriva sentinţelor prin care au fost soluţionate cererile având ca obiect acordarea unor drepturi salariale formulate de personalul din justiţie, iar prin constatarea neconstituţionalităţii acestor texte, în privinţa competenţei materiale, redevin incidente dispoziţiile Codului muncii şi ale Codului de procedură civilă, în raport de care competenţa soluţionării recursurilor în materia conflictelor de muncă aparţine curţilor de apel.
Prin urmare, în prezenta cauză, competentă să soluţioneze recursurile este Curtea de Apel Timişoara, în favoarea căreia, conform art. 158 alin. (3) C. proc. civ., se va declina competenţa de soluţionare a recursurilor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Declină competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Timişoara.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4269/2009. Civil. Contestaţie la executare.... | ICCJ. Decizia nr. 334/2009. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
