ICCJ. Decizia nr. 2275/2009. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2275/2009
Dosar nr. 963/1/200.
Şedinţa publică din 2 martie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Judecătoria Piteşti, P.M.L. a solicitat restituirea în natură a imobilului teren în suprafaţă de 1306 mp şi mai multe construcţii sau acordarea măsurilor reparatorii sub forma despăgubirilor băneşti şi anularea dispoziţiei nr. 2605 din 27 septembrie 2006 a Primarului Municipiului Piteşti, prin care i-a fost respinsă notificarea, pe considerentul că reclamanta nu şi-a dovedit calitatea de persoană îndreptăţită.
După investirea Tribunalului Argeş, prin sentinţa declinatorie nr. 5867 din 10 decembrie 2004 reclamanta şi-a modificat acţiunea la termenele din 10 mai şi 14 iunie 2005, în sensul chemării în judecată alături de Primăria Piteşti, a Consiliului Local al Municipiului Piteşti şi a primarului Municipiului Piteşti.
Tribunalul Argeş, secţia civilă, prin sentinţa civilă nr. 100 din 7 iunie 2006, a admis în parte acţiunea reclamantei P.M.L., a anulat dispoziţia nr. 2695 din 27 septembrie 2004 emisă de Primarul Municipiului Piteşti şi a constatat că reclamanta este îndreptăţită la despăgubiri băneşti pentru terenul în suprafaţă de 2406 mp şi construcţiile de pe teren. Prin aceeaşi sentinţă Tribunalul a respins acţiunea introdusă împotriva Municipiului Piteşti şi a Consiliului Municipiului Piteşti.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut în esenţă că P.G.I. a depus notificarea ca mandatar al soţiei sale reclamanta P.M.L. şi că aceasta şi-a probat calitatea de succesoare a defunctei P.M., proprietara imobilului din Piteşti, compus din teren în suprafaţa de 2406 mp şi mai multe construcţii, expropriat prin Decretele nr. 500/1973 şi 843/1966 şi în parte fără titlu.
De asemenea instanţa a mai reţinut că reclamantei i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafaţa de 1100 mp în temeiul Legii nr. 18/1991, ca vechile construcţii au fost demolate, iar pe terenul în suprafaţă de 1306 mp au fost edificate mai multe blocuri de locuit.
Curtea de Apel Piteşti, secţia civilă, conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin Decizia nr. 294 A din 6 noiembrie 2006 rămasă irevocabilă prin nerecurare, a admis apelul declarat de Primarul Municipiului Piteşti, a anulat sentinţa instanţei de fond şi a trimis cauza spre competentă soluţionare C.C.S.D., constituită în subordinea Cancelariei Primului Ministru.
Pentru a hotărî astfel, curtea de apel a reţinut că după modificarea Legii nr. 10/2005 prin Legea nr. 247/2005, contravaloarea despăgubirilor se stabileşte potrivit procedurii prevăzută de Titlul VII al Legii nr. 247/2005, de către Comisia pentru stabilirea despăgubirilor.
Procedura administrativă vizează analizarea sub aspectul legalităţii a respingerii cererii de restituire în natură, dar şi sub aspectul cuantumului pretenţiunilor de restituire prin echivalent a tuturor dosarelor constituite în temeiul Legii nr. 10/2001 şi soluţionate fie printr-o dispoziţie ce conţine oferta de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent, emise înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 247/2005 fie printr-o dispoziţie/decizie de propunere privind acordarea despăgubirilor în condiţiile legii speciale, emise ulterior intrării în vigoare a actului normativ amintit.
Aceste proceduri presupun soluţionarea notificării formulate în temeiul Legii nr. 10/2001 de către unitatea deţinătoare, ulterior finalizării procedurii administrative prevăzută de legea citată, deciziile/ordinele emise de entităţile investite cu soluţionarea notificărilor, însoţite de întreaga documentaţie ce a stat la baza adoptării lor vor fi înaintate Secretariatului Comisiei Centrale (art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005). Comisia centrală procedează la analizarea dosarelor în privinţa verificării legalităţii respingerii cererii de restituire în natură şi în măsura în care în mod întemeiat cererea de restituire în natură a fost respinsă, dosarele vor fi transmise evaluatorului sau societăţii de evaluatori desemnată aleatoriu de către Comisia Centrală în vederea întocmirii raportului de evaluare.
Pe baza raportului, Comisia Centrală va proceda la emiterea deciziei, care reprezintă titlul de despăgubire. Momentul final al procedurii prevăzută de Titlul VII al legii îl reprezintă transmiterea în termen de 10 zile de la emitere, a deciziei către S.A.F.P." şi entităţii de depozitare şi înregistrare a acţiunilor acestui fond.
Dacă Comisia Centrală stabileşte că imobilul este restituibil în natură, Decizia de restituire în natură emisă, va urma regimul juridic prevăzut de art. 23 alin. (4) din Legea nr. 10/2001.
Deciziile adoptate de Comisia Centrală pot fi atacate cu contestaţie, în condiţiile Legii nr. 554/2004 în contradictoriu cu statul, reprezentat prin această comisie.
Ca urmare, în raport de prevederile legale amintite, Curtea de Apel Piteşti a conchis că excepţia de necompetenţă materială a instanţelor judecătoreşti privind soluţionarea cererilor de acordare a despăgubirilor a fost admisă.
La rândul său, Comisia centrală pentru stabilirea despăgubirilor s-a considerat necompetentă să soluţioneze contestaţia reclamantei P.M.L. împotriva dispoziţiei nr. 2695 din 27 septembrie 2004 a primarului Municipiului Piteşti, invocând prevederile art. 1 alin. (1) şi art. 13 alin. (1) art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 şi art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 republicată.
Cum prin dispoziţia nr. 2695 din 27 septembrie 2004 notificarea reclamantei a fost respinsă, pe motiv că nu s-a făcut dovada calităţii de persoană îndreptăţită în sensul art. 3 şi art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 competenţa de soluţionare a contestaţiei formulate, aparţine instanţelor judecătoreşti potrivit art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 şi numai în situaţia în care printr-o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă se va stabili că reclamanta are dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent, Comisia Centrală va stabili cuantumul despăgubirilor şi va emite o decizie, reprezentând titlul de despăgubiri conform art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005.
La 15 martie 2007 Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie solicitând pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti, care să stabilească instanţa competentă să soluţioneze contestaţia.
În urma precizărilor făcute la termenul din 19 aprilie 2007 la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a constatat existenţa unui conflict negativ de competenţă soluţionat prin Decizia nr. 5285 din 28 iunie 2007 în favoarea Curţii de Apel Piteşti, chemată a se pronunţa pe fond asupra apelului declarat de Primarul Municipiului Piteşti.
S-a reţinut că dispoziţiile art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind procedura administrativă pentru acordarea despăgubirilor nu se aplică deciziilor/dispoziţiilor emise anterior intrării în vigoare a legii noi şi contestate în termenul prevăzut de Legea nr. 10/2001.
Curtea de Apel Piteşti, prin Decizia nr. 417 A din 13 decembrie 2007 a admis apelul declarat de Primarul Municipiului Piteşti împotriva sentinţei nr. 100 din 7 iunie 2006 pe care a schimbat-o în parte în sensul că terenul pentru care reclamanta este îndreptăţită la despăgubiri este în suprafaţă de 1306 mp. Restul dispoziţiunilor sentinţei au fost menţinute.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut că reclamanta este persoană îndreptăţită în sensul legii doar pentru terenul de 1306 mp şi construcţiile aferente, suprafaţa avută în vedere şi de aceasta precum şi de prima instanţă în considerentele sentinţei, (deşi în minută s-a menţionat şi suprafaţa de teren pentru care reclamantei i s-a reconstituit dreptul de proprietate în temeiul Legii nr. 18/1991). Pentru această suprafaţă de teren se impun a fi calculate despăgubirile.
De asemenea Tribunalul a concluzionat că în speţă nu sunt incidente dispoziţiunile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 deoarece dispoziţia contestată a fost emisă anterior intrării în vigoare a acestui act normativ, situaţie în care stabilirea măsurilor reparatorii revine instanţei şi nu C.C.S.D., aşa cum a statuat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Prima instanţă deşi a stabilit prin expertiza cuantumul despăgubirilor acestea nu au fost menţionate în dispozitivul sentinţei iar instanţa de control nu a fost investită cu o atare critică. S-a conchis că o atare omisiune urmează a fi completată prin procedura prevăzută de art. 2811 C. proc. civ.
Împotriva deciziei a declarat recurs Primarul Municipiului Piteşti.
Fără a-şi încadra recursul în vreunul din motivele de nulitate prevăzută de art. 304 C. proc. civ. recurentul critică soluţia arătând în esenţă că în mod greşit instanţa a reţinut că reclamanta are calitatea de persoană îndreptăţită la acordarea măsurilor reparatorii în temeiul Legii nr. 10/2001 sub forma despăgubirilor, pentru terenul de 1300 mp deoarece în certificatul de rol al terenului din perioada 1966 – 1975 nr. 3464 au figurat moştenitorii lui G.M. cu suprafaţa de 2406 mp.
Recurentul arată că procura dată de reclamantă soţului său datează din 20 martie 1998 iar notificarea nu a fost depusă pe numele moştenitoarei, ca persoană îndreptăţită.
Recursul este nefondat.
Actele de stare civilă aflate la dosarul tribunalului atestă că reclamanta este nepoata de fiu a defunctei M.P. proprietara terenului în suprafaţă de 2406 mp. Dreptul de proprietate al defunctei asupra acestui teren a fost probat cu actul de vânzare-cumpărare aflat la dosar şi confirmat cu titlul de proprietate nr. 3581 din 16 martie 1993, în temeiul căruia i s-a reconstituit M.P. dreptul de proprietate în temeiul Legii nr. 18/1991 pentru suprafaţa de 1100 mp teren din cei 2400 mp.
Certificatul de rol la care face referire recurentul în motivarea recursului nu este relevant în conturarea legitimării reclamantei de persoană îndreptăţită, deoarece acesta nu constituie titlu de proprietate ci atestă doar numele sau calitatea plătitorilor de impozite – care într-o anume conjunctură pot fi şi alte persoane decât proprietarul.
În plus, din examinarea deciziei nr. 5285 din 28 iunie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie se reţine că retrimiterea cauzei la Curtea de Apel Piteşti s-a făcut doar pentru stabilirea măsurilor reparatorii la care reclamanta contestatoare este îndreptăţită în temeiul Legii nr. 10/2001, deoarece prin Decizia civilă nr. 234 A din 6 noiembrie 2006, irevocabilă, prin neatacare cu recurs se tranşase definitiv şi irevocabil legitimarea reclamantei de persoană îndreptăţită în sensul art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.
În acest context, nici cea de a doua critică legată de nelegalitatea mandatului acordat de reclamantă soţului său P.G.I., care ar fi formulat notificarea în nume propriu, nu este fondată.
În afară de faptul că reclamanta a confirmat actele făcute de P.G.I. pentru retrocedarea terenului, însăşi emiterea dispoziţiei nr. 2695/2004 pe numele reclamantei contestatoare probează împrejurarea, ce decurge din conţinutul notificării, că cererea pentru acordarea măsurilor reparatorii a fost făcută de P.G.I. în numele soţiei sale P.M.L. şi nu în nume propriu.
În raport de cele mai sus arătate criticile formulate de Primarul Municipiului Piteşti sunt nefondate, considerent pentru care, în temeiul art. 312 C. proc. civ. recursul de faţă va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Primarul municipiului Piteşti împotriva deciziei civile nr. 417 A din 13 decembrie 2007 a Curţii de Apel Piteşti, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2285/2009. Civil. Limitarea exercitării... | ICCJ. Decizia nr. 2240/2009. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
