ICCJ. Decizia nr. 2248/2009. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2248/2009
Dosar nr. 504/2/2007
Şedinţa publică din 2 martie 2009
Asupra recursurilor de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată sub nr. 2978 din 18 noiembrie 2005 la Tribunalul Giurgiu, reclamantele A.C.G. şi P.D.M. au acţionat în judecată Primăria Giurgiu, C.E.C., sucursala Giurgiu, şi F. Giurgiu spre a se dispune obligarea pârâţilor la emiterea dispoziţiei privind restituirea suprafeţei de 358 mp teren situat în Municipiul Giurgiu, în temeiul Legii nr. 10/2001.
În motivarea acestei cereri s-a arătat în esenţă că autorul lor P.G.D. a formulat notificare în temeiul Legii nr. 10/2001 pentru restituirea terenului în suprafaţă de 800 mp preluat de stat prin Decretul nr. 116/1985 şi construcţia aflată pe teren.
Prin dispoziţia nr. 14685 din 29 septembrie 2004 Primăria a dispus restituirea în natură a suprafeţei de 289 mp iar pentru suprafaţa de 153 mp teren ce nu a putut fi restituit în natură şi pentru construcţia demolată s-a stabilit dreptul reclamanţilor de a opta pentru măsuri reparatorii prin echivalent. Pentru diferenţa de 358 mp teren prin aceeaşi dispoziţie s-a luat măsura înaintării notificării către F. Giurgiu, proprietarul terenului respectiv.
La rândul său, F. şi-a declinat competenţa soluţionării notificării, întrucât terenul revendicat dobândit în proprietate de acesta prin sentinţa nr. 1920/1995, a fost înstrăinat în 1999 sucursalei C.E.C. Giurgiu împreună cu construcţia aflată în curs de execuţie pe terenul respectiv.
Întrucât sucursala C.E.C. Giurgiu, urmare adresei primite pentru restituirea terenului a comunicat că cererea i-a fost greşit adresată, reclamantele au solicitat instanţei în temeiul Legii nr. 10/2001 stabilirea situaţiei juridice a terenului ce nu le-a fost restituit şi obligarea pârâtei care îl deţine la emiterea dispoziţiei de restituire.
La data de 23 martie 206 C.E.C. SA sucursala Giurgiu a formulat o cerere de chemare în garanţie a F. Giurgiu, ţinut de o atare obligaţie, în temeiul contractului de vânzare-cumpărare nr. 150 din 25 ianuarie 1999 prin care C.E.C.-ul a dobândit proprietatea terenului în litigiu de la F.
Prin sentinţa civilă nr. 297 din 12 octombrie 2006, Tribunalul Giurgiu a admis acţiunea reclamantelor şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Primăriei Municipiului Giurgiu, invocată de aceasta prin întâmpinare, dispunând obligarea pârâtei C.E.C., sucursala Giurgiu, să restituie în natură reclamantelor terenul în suprafaţă de 358 mp situat în municipiul Giurgiu, învecinat cu terenul primăriei şi terenul C.E.C., sucursala Giurgiu.
Tribunalul a respins prin aceeaşi sentinţă excepţiile privind tardivitatea formulării acţiunii, a lipsei calităţii procesuale pasive a C.E.C., sucursala Giurgiu şi F. Giurgiu, a nulităţii cererii de chemare în judecată pentru lipsa semnăturii, precum şi a lipsei de legitimare activă a reclamantelor, invocate de pârâte prin întâmpinare.
Admiţând cererea C.E.C., sucursala Giurgiu, de chemare în garanţie a F., urmare a respingerii excepţiei invocată de F. privind tardivitatea depunerii acestei cereri, Tribunalul Giurgiu a dispus obligarea chematei în garanţie să restituie pârâtei C.E.C., sucursala Giurgiu, partea din preţ achitată prin actul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 150/1991, pentru imobilul restituit reclamantelor, actualizat la valoarea de piaţă din momentul predării.
Prin raportare la art. 12 din Legea nr. 10/2001 instanţa a dispus restituirea în natură sub condiţia rambursării de către reclamante a sumei reprezentând valoarea despăgubirii primite pentru terenul în suprafaţă de 358 mp.
Pentru a dispune astfel, instanţa a reţinut că reclamantele sunt succesoare în drepturi a numitei N.N., proprietara imobilului din Giurgiu la data exproprierii prin Decretul nr. 116/1985, care au primit în temeiul Legii nr. 10/2001 măsuri reparatorii în natură şi în echivalent pentru o parte din imobil.
Pentru terenul în suprafaţă de 358 mp în privinţa căruia Primăria Giurgiu a comunicat reclamantelor că este deţinută de F., expertiza efectuată în cauză a identificat-o în proprietatea sucursalei C.E.C. Giurgiu, în temeiul actului de vânzare-cumpărare încheiat de acesta cu F., fiind parţial ocupată cu construcţii în curs de execuţie.
Totodată expertiza a constatat că terenul expropriat de la N.N. cu nr. poştal 25 este identic ca amplasament cu acela care poartă nr. poştal 27, constituind parte din terenul deţinut de pârâta C.E.C., sucursala Giurgiu.
Pentru aceste considerente, au fost înlăturate susţinerile din întâmpinare referitoare la lipsa de identitate între amplasamentul terenului solicitat de reclamante şi acela deţinut de sucursala C.E.C. Giurgiu precum şi excepţia lipsei de legitimare activă a reclamantelor.
Instanţa a înlăturat şi excepţia de tardivitate a sesizării acestuia faţă de împrejurarea potrivit căreia fostul proprietar a început demersurile pentru restituirea terenului încă din 1998 uzând atât de procedura Legii nr. 18/1991 cât şi aceea a Legii nr. 10/2001. S-a avut în vedere faptul că Primăria Giurgiu a comunicat cu întârziere datele de identificare a actualului deţinător al terenului pentru care nu a acordat ea însăşi măsuri reparatorii, în timp ce pârâtele C.E.C. şi F. au refuzat să soluţioneze notificarea.
Pe fondul cauzei, tribunalul a reţinut că sentinţa civilă nr. 1920/195 prin care s-a constatat calitatea F. de proprietar al terenului de 2100 mp în care era încorporată şi suprafaţa de teren de 358, mp nu fundamentează prezumţia dobândirii cu titlu valabil şi opozabil fostului proprietar, deoarece hotărârea este declarativă de drepturi în raport cu autorităţile administrative locale, şi nu în constitutive de drepturi faţă de adevăratul proprietar.
Instanţa a concluzionat de asemenea că înstrăinarea consimţită de vânzătorul neproprietar F., către C.E.C. SA, sucursala Giurgiu, prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 150/1999, chiar în contra demersurilor începute anterior de fostul proprietar, contravine Decretului-lege nr. 67/1990, art. 187 din Legea nr. 109/1996 şi legilor de reparaţie, astfel încât respectiva înstrăinare nu a fost valabil înfăptuită în sensul art. 11, art. 18 lit. c) şi art. 29 din Legea nr. 10/2001. Faţă de atari concluzii, instanţa nu a reţinut apărările potrivit cărora pârâtele, F. şi C.E.C., sucursala Giurgiu, nu aveau obligaţia de a soluţiona notificarea pentru că ar fi dobândit dreptul de proprietate în privinţa imobilului prin hotărâre judecătorească şi respectiv prin contractul de vânzare-cumpărare, încheiat cu bună credinţă.
Lucrările de construcţie existente pe teren, începute anterior anului 1990 şi nefinalizate până în prezent, nu justifică afectarea lor interesului public „ potrivit scopului exproprierii", situaţie care permite integrarea în regimul juridic prevăzut de art. 494 C. civ.
Despăgubirilor primite de autoarea reclamantelor la epoca exproprierii au fost luate în calcul la stabilirea măsurilor reparatorii acordate prin dispoziţia primarului municipiului Giurgiu, fără ca acesta să reprezinte un impediment la restituirea în natură.
Referitor la cererea de chemare în garanţie instanţa a înlăturat apărarea F. referitoare la survenirea cauzei de evicţiune ulterior încheierii contractului, reţinând că, chemata în garanţie a procedat la vânzarea lucrului altuia în pofida interdicţiei de vânzare prevăzută în legea sa de organizare şi funcţionare şi a dispoziţiunilor legale care stabileau sau preconizau măsuri de restituire în privinţa imobilelor expropriate.
Tribunalul a înlăturat şi apărarea chematei în garanţie potrivit căreia C.E.C., sucursala Giurgiu, şi-a asumat riscul evicţiunii, reţinând că situaţia relevată se referă la certa cunoaştere a acestei cauze de către cumpărător, la data perfectării contractului şi nu ulterior acestuia.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, a respins ca nefondate apelurile declarate de C.E.C. SA, sucursala Giurgiu, şi F. Giurgiu, reţinând în mare aceleaşi considerentele avute în vedere de instanţa de fond.
S-a concluzionat că art. 10 alin. (1) şi art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 invocate de sucursala C.E.C. Giurgiu, care reglementează situaţia de excepţie de la regula restituirii în natură a imobilelor, sunt de strictă interpretare şi aplicare şi nu pot fi extinse prin analogie la alte situaţii decât acelea expres stabilite de legiuitor, astfel că ele nu îşi găsesc aplicare în privinţa terenului deţinut de C.E.C., sucursala Giurgiu, de vreme ce acesta nu este ocupat şi/sau afectat integral unei construcţii funcţionale care să facă parte din categoria lucrărilor pentru care s-a dispus exproprierea.
Instanţa de apel a înlăturat, ca fiind lipsite de interes criticile apelantei C.E.C., sucursala Giurgiu, privitoare la rambursarea despăgubirilor de expropriere acordate autoarei reclamantelor de vreme ce legitimarea de a le formula revine autorităţii care le-a achitat.
În privinţa angajării răspunderii pentru evicţiune a F., curtea a reţinut că acesta a înstrăinat fără drept imobilul în litigiu, iar riscul asumat de cumpărător C.E.C., sucursala Giurgiu, vizează situaţia la care face expres referire, şi anume aceea că bunul a fost stăpânit de către vânzătoare şi nu a fost preluat de stat de la aceasta. În afara acestor precizări, în cauză operează regula înscrisă la art. 1337 C. civ. privitoare la obligaţia legală de garanţie a vânzătorului, obligaţie care nu poate fi înlăturată decât printr-o clauză, care atestă neechivoc voinţa cumpărătorului de a-şi asuma riscul în privinţa oricărei cauze de evicţiune care ar putea surveni ulterior.
Împotriva deciziei pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti au declarat recurs C.E.C. SA, sucursala C.E.C. Giurgiu, şi F.
- În recursul declarat, C.E.C. SA, sucursala Giurgiu, invocă pe cale de excepţie lipsa capacităţii sale procesuale, faţă de dispoziţiunile art. 2 şi art. 4 din Statutul C.E.C. SA pe de o parte şi dispoziţiunile Decretului nr. 31/1954 pe de altă parte.
- Pe fondul cauzei, recurenta susţine că hotărârea a fost dată cu încălcarea art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., deoarece instanţa a reţinut fără suport probator identitatea celor două imobile, respectiv acela de la 25 şi acela de la nr. 27 (deţinut de C.E.C., sucursala Giurgiu). Concluziile expertizei pe care instanţa îşi întemeiază soluţia, ignoră criticile recurentei care evidenţiază incertitudinea în privinţa suprafeţei de teren reclamate cu aceea deţinută şi sunt lipsite de demersul motivaţional al hotărârii, care i-a format convingerea şi cel pentru care au fost înlăturate cererile părţilor.
- În speţă nu-şi găsesc aplicarea dispoziţiunile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind restituirea în natură a terenului, deoarece acesta este integral afectat unei construcţii funcţionale (P+1) iar terenul liber din faţă şi din spatele acestuia, nu poate fi restituit nu numai că deserveşte construcţia şi exploatarea acesteia dar este şi mai mic ca dimensiuni decât terenul restituit în suprafaţă de 358 mp.
- Instanţa nu evidenţiază prin hotărârea pronunţată motivele de fapt şi de drept pe care îşi întemeiază soluţia de rambursare a despăgubirilor pe care autoarea reclamantelor le-a primit ca o condiţie de restituire în natură a terenului.
- În speţa în conflictul de interese între adevăratul proprietar şi subdobânditorul de bună credinţă a imobilului, este de preferat acesta din urmă, care trebuie protejat prin acordarea către adevăratul proprietar a celorlalte măsuri reparatorii legale.
Prin prisma principiilor de drept civil, consecinţele vânzării unui imobil aparţinând altuia, în ipoteza în care cel puţin cumpărătorul a fost de bună credinţă, în speţa C.E.C. SA, sucursala Giurgiu, proprietatea acestuia este pe deplin justificată cel puţin din perspectiva unui cadru mai larg vizând ocrotirea şi asigurarea bunei funcţionări a circuitului civil şi a dreptului oricărei persoane la respectarea bunurilor sale.
În consecinţă, recurentul a solicitat în principal admiterea excepţiei lipsei capacităţii de exerciţiu a C.E.C. SA, sucursala Giurgiu, şi respingerea acţiunii, iar în subsidiar admiterea recursului, modificarea în parte a deciziei recurate, în sensul admiterii apelului şi respingerea pe fond a acţiunii.
Recursul declarat de pârâta F., nemotivat în drept, vizează în esenţă soluţia pronunţată în cererea de chemare a acestuia în garanţie pentru evicţiune. Se susţine că cerinţa legală a răspunderii pentru evicţiune nu este îndeplinită, deoarece cauza evicţiunii este ulterioară vânzării şi nu a fost cunoscută de cumpărător.
La data încheierii contractului de vânzare-cumpărare 25 ianuarie 1999 nu putea fi anticipată apariţia Legii nr. 10/2001 şi eventuala evicţiune a imobilului, iar cumpărătorul la rândul său să prevadă la momentul cumpărării o evicţiune în privinţa acestuia.
Recurenta pretinde că a aflat de demersurile reclamantelor pentru recuperarea imobilului de abia în anul 2004, când Primăria Municipiului Giurgiu i-a făcut cunoscut acest lucru.
În speţă, cumpărătorul şi-a asumat riscul evicţiunii, prin chiar clauza contractuală, fără ca instanţa să-i acorde cuvenita semnificaţie.
- Instanţa a înfrânt şi prevederile art. 61 C. proc. civ. deoarece a respins fără justificare legală excepţia de tardivitate a cererii de chemare în garanţie, introdusă la 23 martie 2006, după acordarea mai multor termene de judecată.
- Greşit instanţa, face aprecieri, fără acoperire probatorie asupra utilităţii construcţiei şi a inexistenţei autorizaţiei de construcţie, procedând în consecinţă la restituirea în natură a suprafeţei de 358 mp teren ignorând faptul că autoarea reclamanţilor a fost despăgubită.
Recursurile sunt întemeiate astfel cum se va arăta în cele ce urmează:
În speţă reclamanţii au solicitat în calitate de succesori ai autorului lor P.D. şi în temeiul Legii nr. 10/2001 restituirea imobilului, teren în suprafaţă de 800 mp şi casă de locuit, situat în Giurgiu, preluat în proprietatea statului în temeiul Decretului de expropriere nr. 116/1995.
Prin dispoziţia nr. 14685 din 29 septembrie 2004 Primăria Municipiului Giurgiu a dispus restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 289 mp iar pentru diferenţa de 153 mp teren şi construcţia demolată s-a propus acordarea măsurilor reparatorii.
În privinţa suprafeţei de 358 mp teren, Primăria Municipiului Giurgiu a transmis notificarea şi documentaţia aferentă către F. Giurgiu, unitatea competentă a proceda la soluţionare.
Prin adresa nr. 339/2004 F. Giurgiu şi-a declina t competenţa de soluţionare a cererii de restituire a terenului în suprafaţă de 358 mp, către C.E.C. Giurgiu deoarece acesta a fost dobândit de C.E.C. Giurgiu prin contract de vânzare-cumpărare.
La rândul său C.E.C. SA, sucursala Giurgiu, a refuzat să dea curs notificării cu argumentul că nu are abilitare legală.
Prin sentinţa civilă nr. 297 din 12 octombrie 2006 menţinută în apel, Tribunalul Giurgiu a admis acţiunea reclamantelor şi a obligat C.E.C., sucursala Giurgiu, să restituie în natură reclamantelor suprafaţa de 358 mp teren amplasat în Municipiul Giurgiu, reţinând că terenul în litigiu este deţinut de C.E.C., sucursala Giurgiu.
În pronunţarea acestei soluţii, tribunalul şi instanţa de apel au reţinut incidenţa în cauză a dispoziţiunilor art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 republicată, motivat de faptul că terenul de 358 mp este liber de construcţii.
Raportul de expertiză efectuat în cauză, pe care se întemeiată soluţia, nu este concludent, deoarece nu evidenţiază actele şi schiţele avute în vedere, în succesiunea operaţiunilor juridice înfăptuite în legătură cu terenul reclamantelor şi al F. şi nu explicitează vizavi de apărările constante ale sucursalei C.E.C. Giurgiu, concluzia potrivit căreia terenul revendicat de reclamante aflat în Giurgiu, este identic cu terenul deţinut de sucursala pârâtă, aflat pe aceeaşi stradă la nr. 27.
Nici instanţa şi nici expertul nu valorifică adresele nr. 10062/906/2004 şi nr. 3866/903/2006 din conţinutul cărora rezultă că Decretul nr. 116/1985 a vizat exproprierea a trei imobile de la nr. 23, 25 şi 27 şi schiţa de amplasament a terenului expropriat.
Comparativ cu acest teren, expertul era dator să examineze schiţa de plan a terenului ce a stat la baza deciziei nr. 21 din 27 martie 1987 a Consiliului Local al Judeţului Giurgiu şi a sentinţei nr. 1920/1995 a Judecătoriei Giurgiu, în temeiul cărora terenul în suprafaţă de 2100 mp a fost dat în administrare şi apoi trecut în proprietatea F. Faţă de adresa terenului de 2100 mp menţionată în sentinţa nr. 1920/1995, trebuia să se verifice dacă Primăria Giurgiu a procedat la o renumerotare a terenurilor şi dacă terenul de 2100 mp proprietatea F. încorporează parţial şi terenul proprietatea autorului reclamantelor de la fostul număr 25.
Expertul era dator de asemeni să evidenţioneze pe schiţa de plan, amplasamentul terenului în suprafaţă de 1206,80 mp vândut C.E.C., sucursala Giurgiu, în temeiul contractului nr. 150 din 25 ianuarie 1999, potrivit planului însoţitor ataşat acestuia şi intabulat, faţă de terenul expropriat, de terenul proprietatea F. şi faţă de terenul proprietatea reclamantelor, pentru a se putea concluziona dacă într-adevăr terenul de 348 mp în litigiu este incorporat terenului de 1206,80 mp deţinut în proprietate de C.E.C., sucursala Giurgiu. Expertul era dator să aibă în vedere identificarea terenului în litigiu, poziţionarea terenului de 289 mp şi schiţa de plan însoţitoare cu care reclamanţii au fost puşi în posesie, precum şi amplasamentul construcţiei nefinalizată faţă de terenul de 348 mp în litigiu.
În raport de omisiunile expertizei, esenţiale în identificarea terenului în litigiu şi a entităţii deţinătoare a acestuia, situaţia de fapt nu a fost stabilită, pentru a se putea face o corectă aplicare a art. 10 şi art. 11 din Legea nr. 10/2001, ceea ce echivalează cu o nesoluţionare pe fond a cauzei.
Excepţia lipsei capacităţii de exerciţiu a sucursalei Giurgiu este nefondată, deoarece litigiul s-a purtat cu C.E.C. SA pentru sucursala Giurgiu, mandatată prin statutul C.E.C. SA aprobat prin ordinul nr. 979 din 8 iulie 2005, emis de Ministerul Finanţelor. Mandatarea sucursalei are un caracter general, banca asigurându-şi pe această cale coerenţa activităţii desfăşurată prin succesoarele sale. Dovada în acest sens este faptul că sucursala C.E.C. Giurgiu figurează personal în calitate de cumpărător în contractul nr. 150/1999 şi tot în nume propriu formulează şi cererea de chemare în garanţie a F.
În raport de cele mai sus arătate, se reţine că litigiul nu a fost soluţionat pe fondul sau impunându-se în temeiul art. 313 C. proc. civ. casarea deciziei 128A a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a civile cu trimitere spre rejudecare .
Instanţa de trimitere, în funcţie de concluziile expertizei şi probele ce se vor administra, urmează a examina şi celelalte critici din recursurile declarate, referitoare la măsurile reparatorii ce urmează a fi acordate reclamantelor de către entitatea deţinătoare şi obligaţia de garanţie pentru evicţiune a pârâtei F.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile formulate de F. Giurgiu şi C.E.C., sucursala C.E.C. Giurgiu, împotriva deciziei nr. 128A din 18 mai 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală.
Casează Decizia recurată şi trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Bucureşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2244/2009. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2098/2009. Civil → |
|---|
