ICCJ. Decizia nr. 2244/2009. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2244/2009
Dosar nr. 4049/109/2006
Şedinţa publică din 2 martie 2009
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea civilă înregistrată la 31 mai 2006, completată şi precizată, I.G., I.T.C. şi N.F. au solicitat în contradictoriu cu Primarul Municipiului Piteşti şi cu Municipiul Piteşti, reprezentat prin primar, desfiinţarea dispoziţiei nr. 1654/2006 şi restituirea în natură a suprafeţei de teren de 320 mp situată în Piteşti, iar în subsidiar acordarea măsurilor reparatorii constând în compensarea cu un alt teren disponibil aflat în acelaşi punct.
În motivarea acţiunii, reclamanţii au arătat că terenul în suprafaţă de 3200 mp proprietatea autorului lor I.G. a fost expropriat în 1977 împreună cu construcţiile existente şi că în mod nelegal le-a fost respinsă notificarea pe motiv că au fost despăgubiţi, deşi acest lucru nu corespunde realităţii şi există posibilitatea de restituire a terenului, deoarece în imediata vecinătate a proprietăţii expropriate există un teren liber disponibil.
Prin sentinţa nr. 193 din 5 iunie 2007 Tribunalul Argeş a admis în parte acţiune completată şi precizată formulată de reclamanţii I.G., I.T.C. şi N.F. modificând în parte dispoziţia nr. 1654/2006 emisă de Primarul Municipiului Piteşti în sensul înlăturării menţiunii potrivit căreia expropriatul I.G., autorul reclamanţilor ar fi primit despăgubiri. Restul dispoziţiunilor sentinţei a fost menţinut.
S-a reţinut prin sentinţa pronunţată, ca prin dispoziţia nr. 1654/2006 a fost respinsă notificarea prin care reclamanţii au solicitat restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 3200 mp situat în Piteşti, deoarece reclamanţii nu au prezentat actele de proprietate pentru terenul solicitat iar în 1977 autorul acestora I.G. a fost expropriat cu suprafaţa de teren de 2000 mp şi construcţiile aflate pe acesta, în suprafaţă de 91,92 mp. Prin dispoziţia contestată s-a propus acordarea de despăgubiri în indiviziune, în condiţiile legii speciale, privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor pentru suprafaţa de 2000 mp teren şi construcţii, luându-se act totodată că la expropriere I.G. a primit despăgubiri în sumă de 4500 ROL.
S-a constatat totodată existenţa unor cauze obiective care fac imposibilă restituirea terenului de 2000 mp în natură, deoarece acesta este afectat integral de blocuri de locuit şi zona funcţională a acestora, alei de acces, spaţiu verde amenajat, aparţinând domeniului public şi un tronson al străzii Lânăriei.
Întrucât reclamanţii nu au depus titlul de proprietate al autorului lor, iar certificatele eliberate de Administraţia Financiară nu ţin loc de titlu de proprietate, constituind doar un mijloc de evidenţă în vederea stabilirii impozitului, instanţa a apelat la prezumţia instituită de art. 24 din Legea nr. 10/2001, reţinând că din dreptul de proprietate al reclamanţilor a fost preluată doar suprafaţa de 2000 mp, ce a fost expropriată prin Decretul nr. 298/1977, identificată şi prin expertiza topo.
S-a mai reţinut în considerentele sentinţei că terenul de 2000 mp expropriat, a primit afectaţiunea pentru care s-a dispus exproprierea şi că neexistând teren liber de construcţii şi utilităţi, măsurile reparatorii nu pot fi stabilite reclamanţilor decât sub forma despăgubirilor, în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a acestora.
În ceea ce priveşte terenurile aflate în imediata vecinătate a aceluia în litigiu, acestea nu sunt disponibile pentru a fi atribuite în compensare, deoarece regimul juridic al acestora nu a fost încă finalizat.
Întrucât la dosar intimata nu a probat achitarea despăgubirilor pentru exproprierea terenului de 2000 mp, iar raportul de evaluare la care face trimitere nu face dovada plăţii despăgubirilor, instanţa a concluzionat că în mod greşit prin dispoziţia nr. 1654/2006 s-a reţinut acordarea despăgubirilor, considerent pentru care a înlăturat această menţiune.
Cu o motivare asemănătoare aceleia din considerentele sentinţei, Curtea de Apel Piteşti prin Decizia nr. 416/A din 13 decembrie 2007 a respins apelul reclamanţilor I.G., I.T.C. şi N.F. precum şi acela al Municipiului Piteşti prin Primar.
- Împotriva deciziei pronunţată de Curtea de Apel Piteşti au declarat recurs nemotivat în drept reclamanţii.
Într-un prin motiv de recurs se arată că dispoziţiunile art. 7 alin. (1), art. 12, art. 14 şi art. 20 din Legea nr. 10/2001 nu-şi găsesc corespondent în speţa dedusă judecăţii, deoarece terenul în suprafaţă de 1089 mp aflat în imediata apropiere a terenului expropriat este liber de construcţii şi amenajări, existând posibilitatea acordării lui în compensare.
Expertiza efectuată a stabilit că terenul de 1089 mp nu face parte din domeniul public, astfel că în mod greşit instanţa a reţinut incidenţa în privinţa acestui teren a HG nr. 447/2002.
- Prin decizie s-a reţinut că terenul solicitat în compensare de reclamanţi ar face obiectul notificărilor foştilor proprietari, deşi din actele depuse rezultă că foştii proprietari au solicitat măsuri reparatorii sub forma despăgubirilor şi nu restituirea în natură. Ambele instanţe în mod nejustificat nu au luat în consideraţie în soluţionarea cauzei aceste acte şi şi-au declinat competenţa restituirii terenului liber sau în compensare, în favoarea Comisiei Centrale pentru stabilirea dreptului de proprietate.
Recursul este nefondat.
Corect în cauză instanţa de apel a făcut aplicarea art. 7 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, pentru a evidenţia că opţiunea persoanei îndreptăţite la acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent are un caracter subsidiar, şi de excepţie aceleia a restituirii în natură, care are un caracter prioritar, şi care operează numai atunci când restituirea în natură nu este obiectiv posibilă. Trimiterea pe care curtea de apel o face la art. 14, 14 şi art. 20 din lege vizează cazurile prevăzute expres de lege, la care se referă alin. (2) al art. 7 potrivit cărora persoana îndreptăţită poate opta pentru măsuri reparatorii.
Textele legale de referinţă din motivarea deciziei, nu afectează legalitatea deciziei ci sunt menite a evidenţia temeiul juridic al excepţiei de la principiul prioritar al restituirii în natură a imobilelor preluate abuziv- şi de aici a temeiniciei dispoziţiei nr. 1654/2006 prin care măsurile reparatorii au fost acordate reclamanţilor contestatori sub forma despăgubirilor.
În speţă, terenul proprietatea autorului reclamanţilor, expropriat în 1977, în suprafaţă de 2000 mp, a căpătat destinaţia pentru care a fost preluat prin expropriere, fiind ocupat, aşa cum se atestă prin expertiza efectuată în cauză cu blocuri de locuinţe, alei, spaţii verzi şi tronsonul străzii Lânăriei- astfel că în mod corect prin dispoziţia nr.1654/2006 contestată s-au acordat măsuri reparatorii sub forma despăgubirilor.
Într-adevăr, terenul de 1089 mp învecinat aceluia expropriat este liber de construcţii şi utilităţi, aşa cum s-a concluzionat prin expertiza topo, dar în condiţiile în care situaţia sa juridică nu este încă clarificată fiind în curs de soluţionare notificările formulate de persoanele îndreptăţite, foştii proprietari, terenul nu se află la dispoziţia municipiului pentru ca acesta să-l acorde în compensare reclamanţilor.
Împrejurarea potrivit căreia persoanele îndreptăţite au solicitat acordarea măsurilor reparatorii sub forma despăgubirilor băneşti nu poate constitui un argument solid în sprijinul solicitărilor reclamanţilor, de vreme ce potrivit alin. (2) al art. 7 din Legea nr. 10/2001 persoana îndreptăţită nu poate opta pentru măsuri reparatorii prin echivalent dacă restituirea în natură este posibilă.
Instanţa de fond şi apoi acea de apel nu puteau anticipa modalitatea de rezolvare a cererilor de restituire formulate de foştii proprietari ai terenului de 1089 mp, pentru a dispune în cauză acordarea acestui teren în compensare reclamanţilor.
În raport de cele mai sus expuse, şi întrucât legalitatea deciziei nr. 416/2007 a Curţii de Apel Piteşti nu este afectată, în temeiul art. 312 C. proc. civ. recursul reclamanţilor va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de contestatorii I.G., I.T.C. şi N.F. împotriva deciziei nr. 416/A din 13 decembrie 2007 a Curţii de Apel Piteşti, secţia civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2240/2009. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2248/2009. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
