ICCJ. Decizia nr. 23/2009. Civil

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ

Decizia nr. 23/2009

Dosar nr. 3649/121/200.

Şedinţa publică din 6 ianuarie 2009

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. 3649/121 din 2 iunie 2008 reclamantul G.G. a chemat în judecată Curtea de Conturi a României şi a solicitat obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale reprezentate de sporul de vechime pentru perioada 17 ianuarie 2000-22 decembrie 2003, actualizate conform indicelui de inflaţie la data plăţii.

Tribunalul Galaţi, secţia civilă, prin sentinţa civilă nr. 807 din 20 iunie 2008 a admis excepţia prescripţiei dreptului la acţiune şi a respins acţiunea.

S-a arătat că potrivit art. 1 şi art. 3 din Decretul nr. 167/1958 dreptul la acţiune având un obiect patrimonial se stinge prin prescripţie dacă nu este exercitat în termen de 3 ani de la data naşterii acestuia.

S-a precizat că acţiunea a fost formulată la data de 2 iunie 2008 iar pretenţiile reclamantului sunt anterioare datei de 2 iunie 2005 şi, ca atare, prescrise.

În termen legal, împotriva sentinţei civile nr. 807 din 20 iunie 2008 a Tribunalului Galaţi, secţia civilă, a declarat recurs reclamantul, a solicitat modificarea în temeiul art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ. şi a susţinut, în esenţă, că: 1. competenţa materială de soluţionare a cauzei în primă instanţă revenea curţii de apel potrivit OUG nr. 75/2008 intrată în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al României – 20 iunie 2008; 2. greşit acţiunea a fost respinsă ca prescrisă: dreptul material la acţiune s-a născut la data publicării deciziei nr. XXXVI din 7 mai 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie prin care, urmare a admiterii recursului în interesul legii dispoziţiile art. 33 alin. (1) din Legea nr. 50/1996 în raport de prevederile art. 1 pct. 32 din OG nr. 83/2000, art. 50 din OUG nr. 177/2002 şi art. 6 alin. (1) din OUG nr. 160/2000 se interpretează în sensul că judecătorii, procurorii şi ceilalţi magistraţi precum şi persoanele care au îndeplinit funcţia de judecător financiar, procuror financiar sau de controlor financiar în cadrul Curţii de Conturi a României beneficiau şi de sporul de vechime în muncă, în cuantumul prevăzut de lege.

Curtea va respinge recursul ca nefondat pentru următoarele considerente:

La data de 20 iunie 2008, data pronunţării sentinţei, competenţa materială de soluţionare a cauzei în primă instanţă revenea, potrivit art. 2 alin. (1) pct. 1 lit. C. proc. civ.

OUG nr. 75 din 20 iunie 2008 invocată de reclamant a intrat în vigoare potrivit art. 78 din Constituţia României la trei zile de la data publicării.

Potrivit art. 1 şi art. 3 din Decretul nr. 167/1958 dreptul la acţiune având un obiect patrimonial se stinge prin prescripţie dacă nu a fost exercitat în termenul de 3 ani.

Art. 7 din acelaşi act normativ stabileşte, de principiu, că prescripţia începe să curgă de la data când se naşte dreptul la acţiune.

Sporul de vechime, inclus în categoria drepturilor salariale se acordă în temeiul legii.

Prin recursul în interesul legii Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie asigură conform art. 329 C. proc. civ. interpretarea şi aplicarea unitară a legii.

Soluţiile se pronunţă numai în interesul legii, nu au efect asupra hotărârilor judecătoreşti examinate prin care au fost soluţionate diferit chestiuni de drept şi nici cu privire la situaţia părţilor din acele procese.

Momentul naşterii dreptului material la acţiune nu este reprezentat de momentul publicării deciziei date în recurs în interesul legii.

În speţă prima instanţă a reţinut corect că acţiunea este prescrisă.

Astfel fiind, curtea va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul G.G. împotriva sentinţei nr. 807 din 20 iunie 2008 a Tribunalului Galaţi, secţia civilă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 ianuarie 2009.

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 23/2009. Civil