ICCJ. Decizia nr. 2844/2009. Civil
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 926 din 13 septembrie 2007 Tribunalul Covasna a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții F.J.S., F.Z. împotriva pârâtei SC C. SA, a admis cererea în garanție formulată de pârâtă împotriva A.P.A.P.S., a constatat că imobilul înscris în C.F. 5430 Cernat nr. top 669, 670, 671, 672/1 este deținut de SC C. SA, a constatat că reclamanții au dreptul la despăgubiri, a obligat chemata în garanție la emiterea dispoziției de stabilire a despăgubirilor și a respins capătul de cerere privind acordarea daunelor morale ca urmare a nerespectării dispozițiilor art. 25 din Legea 10/2001.
în considerentele sentinței s-a reținut că reclamanții au solicitat, prin notificare, restituirea în natură a imobilului înscris în C.F. nr. 5430 Cernatu de Jos, nr. top 669 fâneață în intravilan, nr. top 670 casă și curte, nr. top 671 casă și curte, nr. top 672/1 grădină în suprafață de 2 ha și 3993 mp, care a format proprietatea bunicilor lor.
Imobilul a fost preluat abuziv în proprietatea CAP Cernat fapt reținut prin sentința civilă nr. 126 din 8 februarie 1999 a Judecătoriei Tg. Secuiesc, prin care s-a constatat nulitatea cooperativizării cu privire la imobil.
Prin încheierea 530/1996 Biroul de Carte funciară al Judecătoriei Tg. Secuiesc a dezmembrat imobilul în mai multe parcele.
Ca urmare a contractului de vânzare-cumpărare din 3 iulie 1991 încheiat între Comisia de lichidare a fostei CAP Cernat și SC C. SA s-a dispus ca asupra imobilelor rezultate în urma dezmembrării cu nr. top 669/2, 672/1, 669/3 să se întabuleze dreptul de proprietate în favoarea pârâtei SC C. SA, care a fost integral privatizată în anul 1994.
în cauză sunt incidente dispozițiile art. 29 din Legea 10/2001 conform cărora imobilul nu se poate restitui în natură, reclamanții fiind îndreptățiți la despăgubiri, iar propunerea de acordare a acestora trebuie făcută de instituția care a efectuat privatizarea, respectiv A.P.A.P.S.
Daunele morale pretinse de reclamanți nu pot fi acordate pentru că nu s-a reținut nici o culpă a societății pârâte.
SC C. a comunicat reclamanților, încă din anul 2001, conform adreselor de la filele 60,61, că a înaintat notificarea și actele depuse la A.P.A.P.S., însă reclamanții au avut o atitudine pasivă în ceea ce privește valorificarea drepturilor lor, astfel încât nu pot invoca propria culpă.
împotriva sentinței au declarat apel reclamanții și intimata chemată în garanție A.V.A.S.
Reclamanții au susținut, în motivarea apelului că instanța a încălcal dispozițiile art. 25 alin. (1) din Legea 10/2001 și principiul restituirii în natură a imobilelor. Cu privire la cererea de chemare în garanție au invocat încălcarea dispozițiilor art. 60 C. proc. civ., ale art. 1337 C. civ. și ale art. 3 din Decretul 167/1958, potrivit cărora cererea de chemare în garanție se putea formula în 3 ani de la data formulării notificării 78 din 13 iunie 2001. De asemenea, nerespectarea obligației de a emite dispoziția de restituire în natură Ie-a cauzat prejudicii materiale și morale, astfel că acordarea daunelor morale și cominatorii reprezintă o modalitate de constrângere la emiterea dispoziției.
Chemata în garanție A.V.A.S. a invocat în motivarea apelului că cererea de chemare în garanție nu întrunește condițiile stipulate în art. 60 C. proc. civ., întrucât din cuprinsul acesteia nu rezultă solicitările pe care le-ar avea pârâta în contradictoriu cu terțul intervenient.
Curtea de Apel Brașov, prin decizia nr. 8 Ap din 6 februarie 2008 a admis apelul declarat de intervenienta A.V.A.S., a înlăturat dispozițiile din sentință, privitoare la admiterea cererii de chemare în garanție formulată de pârâta SC C. SA, a constatat nulitatea cererii de chemare în garanție , a păstrat restul dispozițiilor sentinței și a respins apelul declarat de reclamanți.
Instanța de apel a reținut, că cererea de chemare în garanție este nulă întrucât nu conține un obiect, respectiv prestația concretă la care să fie obligată chemata în garanție. A mai reținut că imobilul nu poate fi restituit în natură întrucât apare evidențiat în patrimoniul pârâtei, care a fost legal privatizată anterior intrării în vigoare a Legii 10/2001, iar cererea de acordare a daunelor morale și cominatorii nu este întemeiată.
împotriva deciziei instanței de apel au declarat recurs reclamanții și pârâta SC C. SA, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
în recursul declarat de reclamanți au fost invocate următoarele critici:
- instanța a încălcat dispozițiile art. 25 alin. (1) din Legea 10/2001 conform cărora avea obligația legală de a se pronunța prin dispoziție motivată asupra cererii de restituire în termen de 60 de zile
cererea de chemare în garanție este admisibilă pe temeiul unei acțiuni izvorâte din obligația de garanție, prevăzută de art. 1337 C. civ., având ca obiect constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare 220 din 29 aprilie 1994
în mod greșit fost respins capătul de cerere privind acordarea daunelor morale și cominatorii.
în motivarea recursului formulat de pârâtă s-a arătat că cererea de chemare în garanție întrunește condițiile prevăzute de art. 60 C. proc. civ., întrucât A.V.A.S. a realizat privatizarea prin vânzarea pachetului de acțiuni al statului, A.V.A.S. are obligația de garanție pentru acest act juridic și calitatea de persoană investită cu soluționarea notificării.
Recursurile sunt fondate.
Analizând lucrările dosarului s-a că reclamanții au formulat două notificări pentru restituirea imobilului în litigiu, una adresată Primăriei Cernat, iar cealaltă SC C. SA. Acest aspect a fost semnalat de reclamanți în cererea introductivă de instanță și neanalizat de nici una dintre instanțele care au instrumentat cauza în fond și apel.
Notificarea adresată Primăriei Cernat a fost soluționată prin emiterea dispoziției nr. 136 din 20 iunie 2006, depusă la filele 9-10 ale dosarului de fond prin care s-a propus acordarea despăgubirilor bănești. In cuprinsul dispoziției s-a specificat că în urma discuțiilor purtate cu doamna F.J.S. s-a convenit la propunerea acordării de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv, întrucât măsura compensării nu este posibilă.
Ulterior emiterii acestei dispoziții, reclamanții au formulat prezenta acțiune, la data de 24 ianuarie 2007, prin care au solicitat obligarea SC C. SA la emiterea dispoziției de restituire în natură a imobilului. Conduita reclamanților conduce la concluzia că aceștia intenționează să beneficieze de două măsuri reparatorii pentru același imobil, situație nepermisă de legea specială.
Ca atare, recursurile au fost admise, au fost casate decizia atacată, precum și sentința, iar cauza a fost trimisă la prima instanță pentru rejudecare.
Instanța de trimitere va ține seama de toate aspectele semnalate în prezentele considerente și va avea în vedere, drept apărări, criticile inserate în motivarea recursurilor.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2838/2009. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2777/2009. Civil → |
|---|
