ICCJ. Decizia nr. 2841/2009. Civil
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 210 din 14 martie 2007 Tribunalul Cluj a respins contestația formulată de reclamanții reclamanții W.I.I. și D.B.I. în contradictoriu cu Primarul Municipiului Câmpia Turzii și Consiliul Local al Municipiului Câmpia Turzii reținând că dispoziția nr. 829/2005 a fost comunicată la domiciliul ales de către reclamanți, respectiv Câmpia Turzii, iar prezenta contestație s-a expediat către Tribunalul Cluj la data de 19 iunie 2006, după expirarea termenului de 30 de zile prevăzut de art. 26 din Legea 10/2001.
împotriva sentinței au declarat apel reclamanții, învederând că dispoziția atacată a fost emisă anterior intrării în vigoare a Legii 247/2005 și, ca atare, au uzat de prevederile art. II alin. (1) al Titlului 1 al acestei legi conform cărora dispozițiile având ca obiect acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilele prevăzute la art. 16 alin. (1), emise până la data intrării în vigoare a Legii 247/2005 și nevalorificate pot fi atacate în termen de 12 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi. Au mai susținut că instanța de fond nu a analizat incidența art. 16 din Legea 10/2001 în cauză și au precizat că pe o porțiune din terenul revendicat este ridicată o centrală termică, iar pe altă porțiune se află mai multe construcții provizorii cu destinația de garaje. De asemenea, modificările aduse art. 16 al Legii 10/2001 dispun restituire în natură a imobilelor cu destinațiile arătate în anexa 2 lit. a).
Curtea de Apel Cluj, prin decizia civilă nr. 466 din 14 martie 2007 a respins apelul reținând că terenul în litigiu, în suprafață de 1212 mp a fost expropriat de la autorul reclamanților. Pe o porțiune din acest teren este edificată o centrală termică ce a deservit blocurile din zonă.
Prin dispoziția nr. 829 din 12 iulie 2005 emisă de Primarul Municipiului Câmpia Turzii s-a propus acordarea de teren în echivalent. Dispoziția a fost comunicată la adresa indicată de reclamanți în luna iulie 2005, iar contestația s-a înregistrat la 21 iunie 2006, prima instanță apreciind corect că aceasta a fost formulată tardiv.
împotriva deciziei instanței de apel au declarat recurs reclamanții W.I.I. și D.B.I., în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., învederând că acțiunea a fost introdusă în termenul legal de 12 luni prevăzut de art II alin. (1) din Titlul I al Legii 247/2005.
Recursul nu este fondat.
Din cuprinsul notificării și al înscrisurilor administrate în cauză a rezultat că suprafața de teren de 1212 mp revendicată de reclamanți a fost expropriată în baza Decretelor nr. 267/1966 și 341/1977.
întrucât terenul nu a putut fi restituit în natură, intimata Primăria Câmpia Turzii, prin dispoziția contestată, a atribuit reclamanților un alt teren în compensație, ca măsură reparatorie prevăzută de lege.
Față de obiectul revendicării, un teren expropriat, s-a constatat că bunul solicitat de reclamanți nu face obiectul art. 16 alin. (1) din Legea 10/2001, astfel încât, în cauză nu este incident termenul de 12 luni prevăzut de art. ll alin. (1) al Titlului I din Legea 247/2001.
Conform borderoului depus la fila 32 a dosarului de fond, dispoziția contestată a fost comunicată la adresa indicată de reclamanți la data de 14 iulie 2005, iar contestația s-a formulat la 21 iunie 2006, peste termenul defipt de art. 26 din Legea 10/2001. Ca atare, în mod corect instanța de apel a concluzionat că acțiunea a fost formulată tardiv.
Mai trebuie subliniat și faptul că, în cauză procedura administrativă a fost finalizată odată cu comunicarea dispoziției contestate, respectiv la 14 iulie 2005, iar Legea 247/2005, invocată în motivarea recursului, a intrat în vigoare la 19 iulie 2005, după comunicarea dispoziției, astfel încât dispozițiile acestui act normativ nu se pot aplica retroactiv.
Față de cele ce preced, recursul a fost respins ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2848/2009. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2838/2009. Civil → |
|---|
