ICCJ. Decizia nr. 2859/2009. Civil
| Comentarii |
|
Prin cererea introductivă de instanță reclamantul C.D. a chemat în judecată pârâtele SC R. SA Bacău și SC R. SA lași pentru a se pronunța o hotărâre care să țină loc de act autentic în temeiul art. 23 alin. (2) și art. 26 din O.U.G. nr. 72/2002, obligarea pârâtelor la plata daunelor în valoare de 100.000 Euro, 334.000 lei și acordarea cheltuielilor de judecată.
In motivarea cererii reclamantul a arătat că este proprietarul terenului extravilan din comuna Grajduri, județul lași, sector cadastral 29/1 parcela 1(652/1/1/1) pe care pârâta are instalat un releu al rețelei de telecomunicații. Pârâta nu a respectat dispozițiile O.U.G. 72/2002 refuzând încheierea contractului în formă autentică cu titularul dreptului de proprietate asupra terenului și datorând despăgubiri pentru folosința terenului și prejudiciile aduse.
Judecătoria lași, prin sentința civilă nr. 212 din 11 ianuarie 2008 a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului lași considerând că litigiul este de natură comercială.
In considerentele sentinței s-a reținut că întocmirea contractului menționat la art. 26 alin. (1) al O.U.G. 72/2002 are pentru pârâtă un caracter comercial, iar în temeiul art. 56 C. com. regimul juridic este comercial chiar dacă cealaltă parte contractantă nu este comerciant.
Tribunalul lași, prin sentința civilă nr. 558 din 14 aprilie 2008 a admis excepția de necompetență materială, a declinat competența de soluționare în favoarea Judecătoriei lași, a constatat ivit conflictul negativ de competență, reținând că acțiunea ce are ca obiect pronunțarea hotărârii care să țină loc de act autentic și daune este de natură civilă.
Curtea de Apel lași, soluționând conflictul negativ de competență, prin sentința civilă nr. 9 din 10 septembrie 2008 a stabilit competența de soluționare în favoarea Tribunalului lași-secția comercială reținând natura comercială a cauzei conform art. 893 C. com.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta SC R. SA solicitând modificarea acesteia și stabilirea competenței materiale în favoarea Judecătoriei lași întrucât acțiunea formulată de reclamant vizează operațiuni asupra drepturilor reale imobiliare, respectiv dreptul de proprietate al reclamantului asupra terenului care este grevat de dreptul de acces (de servitute legală) al rețelelor de comunicații proprietatea societății pârâte, operațiuni care constituie acte de natură civilă.
Recurenta nu a indicat expres temeiul juridic al recursului, însă analiza criticii formulate permite încadrarea acesteia în pct. 9 al art. 304 C. proc. civ.
Prin acțiunea de față reclamantul a solicitat pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic în temeiul art. 23 și art. 26 din O.U.G. 72/2002.
Contractul prevăzut de acest text legal are ca scop stabilirea condițiilor în care furnizorul de rețele de comunicații electronice își exercită dreptul de a instala, întreține, înlocui sau de a muta elementele rețelelor de comunicații pe deasupra, în sau pe terenurile proprietate privată. Ca atare, acest contract nu este fundamentat pe raporturi juridice comerciale, între comercianți, ci are un caracter civil, întrucât presupune instituirea unei servituti legale în favoarea pârâtei pe terenul proprietatea reclamantului în vederea instalării și exploatării rețelelor electronice de comunicații.
Cum contractul în discuție vizează operațiuni asupra drepturilor reale imobiliare, litigiul dedus judecății aparține jurisdicției civile, iar potrivit dispozițiilor prevăzute de art. 1 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. competența de soluționare a cauzei revine Judecătoriei lași.
Fată de aceste considerente se va casa sentința atacată și se va stabili competența materială de soluționare în favoarea Judecătoriei lași.
Recursul este fondat pentru considerentele care succed.
| ← ICCJ. Decizia nr. 287/2009. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2848/2009. Civil → |
|---|
