ICCJ. Decizia nr. 2848/2009. Civil
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 2220 din 28 noiembrie 2007 Tribunalul lași a anulat ca netimbrată acțiunea prin care reclamantului A.L. a chemat în judecată Ministerul Apărării solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 1000000 lei întrucât nu a depus diligentele necesare pentru modificarea Legii nr. 309/2002.
împotriva sentinței a declarat apel reclamantul.
în motivarea apelului a arătat că prin ordinul de încorporare din data de 8 ianuarie 1959 i s-a întrerupt contractul individual de muncă încheiat cu SC H., iar în timpul satisfacerii serviciului militar i-au fost nerespectate calificările de fochist și mecanic de locomotivă cu aburi, refuzându-i-se transferul la o unitate militară specializată pentru tracțiuni feroviare. Apelantul a mai învederat că la data încorporării era elev la Scoală Medie Mixtă Serală din Hunedoara și nu a obținut o amânare a încorporării, ceea ce echivalează cu un refuz la dreptul la instruire contrar art. 2 din Primul Protocol Adițional la CEDO. De asemenea, a mai susținut că prin Legea nr. 309/2002 au fost acordate unele drepturi foștilor militari care au lucrat obligatoriu la DGSM, însă nu au fost depuse diligente ca aceste drepturi să fie recunoscute și pentru militarii care au lucrat în beneficiul economiei naționale. Față de aceste aspecte în mod greșit instanța a considerat că acțiunea este supusă taxelor judiciare de timbru, aceasta fiind scutită de taxe conform art. 15 lit. a) și s) din Legea 146/1997.
Prin decizia civilă nr. 70 din 18 aprilie 2008 Curtea de Apel lași a respins apelul ca nefondat reținând că acțiunea formulată de reclamant nu se încadrează în categoria acțiunilor enumerate de art. 15 lit. a) din Legea 146/1997 deoarece între părți nu a existat un raport juridic de muncă, izvorul pretențiilor constituindu-l pasivitatea pârâtului care nu a depus diligentele necesare pentru extinderea efectelor unui act normativ și asupra altor categorii de persoane.
De asemenea, drepturile pretins încălcate ale apelantului nu se referă la valorile garantate prin textele art. 2 și art. 3 din CEDO, astfel că lit. s) a art. 15 din Legea 146/1997 nu este aplicabilă.
împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs reclamantul, în temeiul art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. reiterând motivele de apel, respectiv că acțiunea introductivă este scutită de plata taxelor legale de timbru conform art. 15 lit. a) și s) din Legea 146/1997 întrucât drepturile solicitate decurg din raporturi de muncă, iar prin neacordarea amânării încorporării i-a fost refuzat dreptul la instruire.
Recursul nu este fondat.
Obiectul prezentei acțiuni îl constituie, așa cum corect a reținut instanța în considerentele deciziei atacate, cererea reclamantului de obligare a pârâtului Ministerul Apărării la plata sumei de 1000000 lei pentru nedepunerea diligentelor necesare în vederea modificării Legii nr. 309/2002.
Ca atare, cererea nu este o acțiune privind acordarea drepturilor salariale, ci o acțiune în pretenții, evaluabilă în bani, care potrivit art. 20 din Legea 146/1997 trebuie timbrată la valoare.
Nu se poate reține nici aplicabilitatea dispozițiilor art. 15 lit. s) din Legea 146/1997 întrucât refuzul dreptului la instruire nu este inclus în categoria drepturilor prevăzute de art. 2 și art. 3 din CEDO. Valorile garantate de aceste texte legale sunt dreptul la viață, interzicerea torturii, a pedepselor și a tratamentelor inumane sau degradante.
Pentru aceste considerente, se constată că nu sunt întrunite motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., iar în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul a fost respins.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2859/2009. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2841/2009. Civil → |
|---|
