ICCJ. Decizia nr. 2873/2009. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2873/200.
Dosar nr. 16246/3/2008
Şedinţa de la 11 martie 2009
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1157 din 3 iulie 2008 Tribunalul Bucureşti a respins ca nefondată cererea formulată de Direcţia Generală de Paşapoarte prin care a solicitat restrângerea exercitării dreptului la libera circulaţie în Franţa pe o perioadă de trei ani a pârâtei R.M.R., returnată din Franţa la 4 aprilie 2008 în baza Acordului de readmisie încheiat de România cu această ţară, ratificat prin HG nr. 278/1994, şi în temeiul art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005.
Pentru a pronunţa această soluţie s-a reţinut că în privinţa pârâtei nu s-au probat motivele de limitare a libertăţii de circulaţie, referitoare la ordinea publică, securitatea publică şi sănătatea publică şi că existenţa acordului de readmisie nu este suficientă în condiţiile în care în virtutea Tratatului Comunităţii Europene nu s-a probat că pârâta nu întruneşte cerinţele legale pentru şedere pe teritoriul statului Francez, în condiţiile în care, după data de 1 ianuarie 2007 şi cetăţenii români au dreptul de a circula şi de a domicilia în mod liber pe teritoriul statelor membre UE.
Tribunalul a constatat că Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 29 aprilie 2004, privind dreptul la libera circulaţie pe teritoriul statelor membre pentru cetăţenii Uniunii este pe deplin aplicabilă în cauză, având în vedere incompatibilitatea normelor cuprinse în directivă cu cele prevăzute de art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005 care prevede posibilitatea restrângerii dreptului la libera circulaţie doar „dacă persoana a fost returnată dintr-un stat în baza acordului de readmisie încheiat de România cu acel stat" fără a distinge dacă acea persoană prezintă pericol pentru ordinea publică, siguranţa şi sănătatea publică a statului din care a fost returnat.
În raport de efectul direct al directivei în condiţiile în care legislaţia română nu a fost pusă în acord cu directivă, rezultă fără echivoc că expulzarea pârâtei nu este prin ea însăşi suficientă pentru ca instanţa să restrângă dreptul la libera circulaţie pe teritoriul statului ce l-a expulzat.
În cauză, reclamanta a invocat în privinţa pârâtei doar nerespectarea condiţiilor prevăzute de legea unui stat privind dreptul de şedere pe teritoriul său a unui cetăţean român, fără a administra însă probe concludente referitoare la conduita pârâtei, din care să reiasă încălcarea conduitei impuse de legea străină care ar constitui o ameninţare reală, prezentă şi suficient de gravă la adresa unui interes fundamental al societăţii.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin Decizia nr. 605 din 9 septembrie 2008 a anulat ca netimbrat apelul Direcţiei Generale de Paşapoarte împotriva sentinţei civile nr. 1157 din 3 iulie 2008 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă.
S-a reţinut în considerentele deciziei că apelanta nu s-a conformat dispoziţiunilor art. 20 din Legea nr. 146/1997 de a achita taxa judiciară de timbru de 4 lei şi timbru judiciar de 0,15 lei, deşi a fost citată pentru termenul din 2 septembrie 2008 cu această menţiune.
Deşi prin adresa nr. 3442613 din 20 august 2008 emisă de MIRA, şi înregistrată la instanţă la 1 septembrie 2008 s-a comunicat instanţei achitarea taxei de timbru, apelanta nu a ataşat ordinul de plată.
Ca urmare, curtea constatând încălcarea prevederilor art. 20 din Legea nr. 146/1997, a aplicat sancţiunea anulării apelului.
Împotriva deciziei nr. 605 din 2 septembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti a declarat recurs nemotivat în drept Direcţia Generală de Paşapoarte din Ministerul Internelor şi reformei Administrative, susţinând în esenţă că în mod greşit curtea a procedat la anularea apelului, deoarece, aşa cum rezultă din ordinul de plată nr. 2945 din 1 septembrie 2008 ataşat recursului, direcţia s-a conformat dispoziţiunilor instanţei.
Recursul este fondat.
Rezultă într-adevăr din ordinul de plată nr. 2945 emis de 1 septembrie 2008, că Direcţia Generală de Paşapoarte din cadrul MIRA s-a conformat dispoziţiunilor instanţei, achitând taxa judiciară de timbru şi timbrul judiciar anterior pronunţării deciziei nr. 605 din 2 septembrie 2009, însă din eroare, aşa cum se poate constata din actele aflate în dosarul de apel cât şi din considerentele deciziei, ordinul de plată nu a fost înaintat instanţei odată cu adresa nr. 3442613 din 26 august 2008 prin care instanţa era încunoştinţată de satisfacerea taxei de timbru.
Soluţionând cauza pe excepţia de netimbrare, invocată din oficiu de instanţă, Curtea a lăsat nesoluţionat apelul Direcţiei Generale de Paşapoarte din cadrul MIRA, motiv pentru care, în temeiul art. 313 C. proc. civ., Înalta Curte, constatând întemeiată critica Direcţiei Generale de Paşapoarte, urmează a admite recursul acesteia, casând cu trimitere cauza spre rejudecare la aceeaşi curte de apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta Direcţia Generală de Paşapoarte împotriva deciziei nr. 605 din 2 septembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, pe care o casează şi trimite cauza pentru rejudecarea apelului la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2875/2009. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2800/2009. Civil → |
|---|
