ICCJ. Decizia nr. 2910/2009. Civil

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ

Decizia nr. 2910/2009

Dosar nr. 17024/3/200.

Şedinţa publică din 11 martie 2009

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, la data de 16 mai 2007 reclamanţii I.A.L. şi D.V.Ş.C. au solicitat anularea parţială a dispoziţiei nr. 7675 din 11 aprilie 2007 emisă de Primarul General şi restituirea în natură a suprafeţei de 1370 mp teren situat în Bucureşti, iar pentru restul terenului în suprafaţă de 750 mp şi pentru construcţia demolată să se acorde măsuri reparatorii în echivalent.

În motivarea cererii reclamanţii au arătat că s-a dispus acordarea măsurilor reparatorii în echivalent pentru întreg imobilul, teren şi construcţia demolată, deşi suprafaţa de 1370 mp teren situată în incinta Grădiniţei nr. 16 este liberă de construcţii, putând fi restituită în natură.

Prin sentinţa civilă nr. 1177 din 25 septembrie 2007 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, s-a respins contestaţia ca nefondată.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că terenul în suprafaţă de 2259,59 mp este parţial situat în curtea Grădiniţei nr. 16, parţial sub clădirea Blocului E 1, parţial ocupat de trotuare, alei şi spaţii verzi.

Terenul din curtea grădiniţei de 1370 mp este liber de construcţii însă afectat de elemente de sistematizare necesare funcţionării normale a grădiniţei, respectiv conductă de canalizare, de gaz şi termoficare.

Reclamanţii au declarat apel împotriva sentinţei criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând că au fost încălcate dispoziţiile art. 7 alin. (1), art. 9 şi art. 10 din Legea nr. 10/2001 privitoare la restituirea în natură a terenurilor libere iar conductele menţionate fie sunt de utilitate privată fie pot fi deviate.

Prin Decizia civilă nr. 657 din 15 septembrie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, apelul a fost respins ca nefondat.

În motivarea acestei decizii s-a reţinut că nu au fost încălcate dispoziţiile art. 7, art. 9 şi art. 10 din Legea nr. 10/2001 şi că nu se poate dispune restituirea în natură a suprafeţei de 1370 mp teren aflat în curtea Grădiniţei nr. 16 pentru că scopul exproprierii în cauză a fost atins prin edificarea unui bloc de locuinţe şi a unei unităţi de învăţământ, precum şi crearea de alei de acces, trotuare şi spaţii verzi, acest teren reprezintă o parte din curtea grădiniţei şi este afectat de elemente de sistematizare, respectiv conductă de gaze, termoficare şi canalizare, elemente de sistematizare care sunt publice prin destinaţia pe care o au, deservind o unitate de învăţământ preşcolar.

Împotriva deciziei pronunţate în apel au declarat recurs reclamanţii care au invocat drept temei legal dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs se susţine că în mod eronat instanţa a reţinut că s-a realizat scopul exproprierii, deoarece din nici o probă nu rezultă că imobilul a fost expropriat, ci acesta a trecut în proprietatea statului în mod abuziv, fără nici un titlu.

Printr-un alt motiv de recurs se susţine că suprafaţa utilă a terenului ocupat de grădiniţă este de 7450 mp din care se solicită numai 1370 mp, rămânând spaţiu suficient ca loc de joacă pentru copii şi că prin art. 37 din Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005, se arată că în mod expres că şi în situaţia imobilelor având destinaţia de instituţie de învăţământ acestea se restituie cu obligaţia proprietarului de a menţine afectaţiunea acestuia pe o perioadă de 3 ani.

Printr-un al treilea motiv de recurs se analizează situaţia celor 3 conducte, despre care se susţine că cea de gaze este dezafectată, iar celelalte 2 pot fi deviate, concluzionându-se că suprafaţa de teren solicitată este liberă şi poate fi restituită în natură.

Verificând legalitatea deciziei recurate în raport de criticile formulate şi având în vedere dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată următoarele:

Instanţa de apel a reţinut în mod eronat că imobilul în cauză a fost expropriat, întrucât din actele dosarului nu rezultă această împrejurare; dimpotrivă, din actele aflate la dosar fond, rezultă că imobilul în litigiu a fost trecut în proprietatea statului în baza Decretului nr. 134/1949 pentru naţionalizarea unităţilor sanitare.

Această situaţie însă nu este de natură a schimba soluţia dată pe fondul cauzei, având în vedere că terenul solicitat nu poate fi restituit în natură.

Situaţia de fapt a acestui teren a fost reţinută în mod corect de instanţele care s-au pronunţat anterior în cauză, acesta fiind afectat de detalii de sistematizare, detaliat prezentate în cele două hotărâri, care nu permit restituirea lui în natură, ţinându-se seama de dispoziţiile art. 7 alin. (2), art. 10 şi art. 24 din Legea nr. 10/2001, modificată şi completată prin Legea nr. 247/2005.

Nu poate fi primită critica formulată prin cel de al doilea motiv de recurs.

În cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 16 din Legea nr. 10/2001 astfel cum au fost modificate prin art. 37 din Legea nr. 247/2005, acesta referindu-se la imobilele având destinaţia, printre altele, activităţii de învăţământ, imobile care însă aparţin foştilor proprietari sau moştenitorilor acestora.

În speţă, imobilul construcţie preluat abuziv a fost demolat, actualul imobil în care funcţionează Grădiniţa nr. 16 fiind un imobil nou.

Motivele invocate prin cel de al treilea motiv de recurs privesc de fapt temeinicia hotărârilor recurate, analizându-se situaţii de fapt prin interpretarea probatoriilor administrate în cauză, care însă nu mai constituie motive de nelegalitate, ca urmare a modificărilor aduse Codului de procedură civilă prin OUG nr. 138/2000 şi Legea nr. 219/2005.

Faţă de toate considerentele expuse, Înalta Curte urmează a respinge ca nefondat recursul declarat în cauză, în conformitate cu dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanţii D.V.Ş.C. şi I.A.L. împotriva deciziei nr. 657 din 15 septembrie 2008 a Curţii de Apel Braşov, secţia a IV-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 martie 2009.

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2910/2009. Civil