ICCJ. Decizia nr. 2909/2009. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2909/2009
Dosar nr. 7096/62/200.
Şedinţa publică din 11 martie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 537/S/2007 din 30 noiembrie 2007 a Tribunalului Braşov a fost admisă contestaţia formulată în temeiul Legii nr. 10/2001 de contestatorii F.E. şi F.A., în contradictoriu cu intimatul Municipiul Braşov, reprezentat prin primar şi în consecinţă a fost anulată dispoziţia nr. 13254 din 22 august 2007, emisă de intimat.
A fost obligat intimatul să emită în condiţiile reglementate de Legea nr. 10/2001 prin reprezentantul său legal, o nouă dispoziţie prin care să restituie în natură contestatorilor imobilul cu destinaţia de teren, în suprafaţă de 300 mp, înscris în C.F. nr. 20078 Braşov, sub nr. top. 4830/1/7.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că imobilul teren în suprafaţă de 300 mp, înscris în C.F. nr. 20078, sub nr.top. 4830/1/7, face parte din parcul Gheorghe Dima din Braşov, care aparţine domeniului public al Municipiului Braşov, el fiind preluat în fapt de către stat.
Având în vedere destinaţia bunului în litigiu, tribunalul a reţinut că acestuia îi sunt aplicabile prevederile art. 6 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 şi cele ale art. 6.1. lit. c) din Normele metodologice de aplicare a acestui act normativ.
Conform acestor prevederi legale „prin imobile, în sensul prezentei legi, se înţeleg terenurile, cu sau fără construcţii, cu oricare dintre destinaţiile avute în vedere la data preluării în mod abuziv" [art. 6 alin. (1) din Legea nr. 10/2001].
În sensul procedurii administrative de soluţionare a notificărilor nu prezintă relevanţă afectaţiunea juridică actuală a imobilelor solicitate, fiind fără relevanţă juridică calificările Legii nr. 213/1998, cu modificările şi completările ulterioare, sau alte acte normative subsidiare acesteia.
Pentru aceste considerente, tribunalul a apreciat că deţinătorul imobilului care, la data soluţionării notificării, a calificat ca fiind bun proprietate publică, are competenţa de a dispune restituirea bunului în natură, fără a mai fi necesară parcurgerea procedurii prevăzute de Legea nr. 213/1998, cu modificările şi completările ulterioare.
Referitor la susţinerea intimatului prin întâmpinare, în sensul că între contestatori a intervenit o tranzacţie, în cadrul procesului de partaj al bunurilor comune, în urma căreia imobilul notificat a revenit contestatoarei F.A., astfel că F.E. nu ar avea calitate procesuală activă, tribunalul a reţinut că această chestiune a fost soluţionată irevocabil prin Decizia civilă nr. 194 din 3 februarie 2005 a Curţii de Apel Braşov.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel intimatul Municipiul Braşov prin Primar, criticând-o ca netemeinică şi nelegală pentru următoarele motive:
- contestatorii nu au făcut dovada trecerii în proprietatea statului a imobilului în litigiu, aceştia fiind proprietari tabulari;
- calitatea de persoană îndreptăţită a contestatorului F.E. nu are fundament;
- anterior, contestatorii au acceptat oferta de măsuri reparatorii prin echivalent, astfel că nu mai pot solicita restituirea în natură;
- în speţă, sunt incidente dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 10/2001 şi nu cele prevăzute de art. 6 din aceeaşi lege;
- Curtea de Apel Braşov, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin Decizia nr. 25/Ap/2008 din 4 martie 2008, a respins ca nefondat apelul declarat de intimatul Municipiul Braşov prin Primar împotriva sentinţei civile nr. 537/S din 30 noiembrie 2007 a Tribunalului Braşov.
Pentru a decide astfel, curtea de apel a reţinut, referitor la nedovedirea titlului de preluare al statului, că acest motiv nu poate fi primit întrucât sub incidenţa Legii nr. 10/2001 intră şi imobilele pentru care statul nu deţine vreun titlu valabil [art. 2 lit. i)].
Din interpretarea textului art. 6 din Legea nr. 10/2001 şi art. 6 din Normele metodologice aprobate prin HG nr. 250/2007, rezultă că intră sub incidenţa legii şi pot fi restituite în natură şi imobilele ce fac parte din domeniul public.
Legea prevede în mod expres (art. 8) care imobile sunt exceptate de la incidenţa sa, între care nu se înscriu şi imobilele de natura celui în cauză.
Pentru considerentele menţionate, curtea de apel a respins şi motivul de apel vizând caracterul de bun ce face parte din domeniul public.
Critica privind calitatea de persoană îndreptăţită a contestatorului F.E. a fost respinsă cu motivarea că în favoarea ambilor contestatori operează prezumţia de proprietate instituită de art. 32 din Decretul-lege nr. 115/1938.
Încheierea tranzacţiei nu prezintă nicio relevanţă cât timp nu s-au efectuat operaţiunile de publicitate imobiliară prin înscrierea dreptului de proprietate exclusivă al contestatorului, în raport de efectul constitutiv al înscrierii în sistemul actului normativ arătat, încă în vigoare.
Susţinerea că în cauză ar fi incidente prevederile art. 10 din Legea nr. 10/2001, a fost înlăturată de către instanţa de apel, cu motivarea că terenul în litigiu a fost şi este teren viran şi nu este afectat de construcţii, ce au fost demolate ori edificate, cum impune acest text de lege.
Împotriva acestei din urmă decizii a declarat recurs Municipiul Braşov prin Primar, invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 4, 7 şi 9 C. proc. civ.
Dezvoltând criticile de nelegalitate recurentul a susţinut în esenţă, următoarele:
- în mod greşit, instanţa de apel a reţinut că motivul referitor la dovedirea titlului statului în perioada de referinţă a Legii nr. 10/2001, nu poate fi primit, deoarece preluarea unui imobil de către stat în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, de stat, de organizaţiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice, nu se prezumă, ci trebuie dovedită de persoana ce formulează notificarea;
- terenul în discuţie face parte din domeniul public al localităţii fiind inalienabil, insesizabil, imprescriptibil fiind situat în parcul „Gheorghe Dima", neputând fi restituit în natură;
- în mod nelegal ambele instanţe au reţinut că pot fi restituite în natură şi imobilele ce fac parte din domeniul public;
- întrucât terenul în cauză este ocupat de parcul „Gheorghe Dima" s-a oferit notificatorilor în schimbul cotei de 3/6 din terenul situat în perimetrul acestui parc terenul situat în Braşov, înscris în C.F. 10365 Braşov, sub nr. top. 2117/1/4 în suprafaţă de 416,54 mp, ofertă refuzată de contestatori;
- în speţă, sunt incidente şi dispoziţiile art. 1 din OUG nr. 114/2007, care modifică art. 71 din OUG nr. 195/2005, în sensul că schimbarea destinaţiei terenurilor amenajate ca spaţii verzi şi/sau prevăzute ca atare în documentaţiile de urbanism, reducerea suprafeţelor acestora ori strămutarea lor este interzisă, indiferent de regimul juridic al acestora.
Faţă de cele expuse recurentul a solicitat admiterea recursului, astfel cum a fost formulat.
Recursul este fondat pentru considerentele ce succed.
Instanţele de fond şi de apel au reţinut corect că imobilul în litigiu face parte din categoria imobilelor preluate abuziv, fiind nefondată critica referitoare la absenţa unor dovezi privind incidenţa Legii nr. 10/2001 şi neaprobarea caracterului abuziv al preluării în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989.
Inexistenţa unui titlu de preluare a statului nu exclude caracterul abuziv al preluării imobilului şi nici dreptul contestatorilor de a beneficia de măsurile reparatorii prevăzută de legea specială.
Faţă de motivul de apel formulat de recurentul pârât Municipiul Braşov prin Primar, vizând imposibilitatea restituirii în natură a terenului în suprafaţa de 300 mp, înscris în C.F. nr. 20078 Braşov, sub nr. top. 4830/1/7, instanţa de apel trebuia să stabilească pe deplin situaţia de fapt la care să poată fi aplicate prevederile art. 10 din Legea nr. 10/2001 republicată.
Sub acest aspect, din considerentele sentinţei civile nr. 573/S din 30 noiembrie 2007 pronunţată de Tribunalul Braşov, secţia civilă, rezultă că „imobilul – teren în suprafaţă de 300 mp, înscris în C.F. nr. 20078 sub nr. top. 4830/1/7 face parte din parcul Gheorghe Dima din Braşov, care aparţine domeniului public al Municipiului Braşov, el fiind preluat de fapt de către stat", în timp ce instanţa de apel reţine că „terenul în litigiu a fost şi este teren viran".
Potrivit art. 129 alin. (5) C. proc. civ., judecătorii au îndatorirea să stăruie prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, putând ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părţile se împotrivesc.
Faţă de prevederile textului citat, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale, instanţa trebuia să dispună administrarea probei cu o expertiză tehnică pentru a se identifica imobilul în litigiu, dacă acesta este liber de construcţii, afectat de amenajări de utilitate publică, dacă aparţine sau nu domeniului public al Municipiului Braşov şi regimul juridic al terenului în litigiu.
În raport de destinaţia imobilului, cu ocazia rejudecării, instanţa va stabili şi textele incidente ale Legii nr. 10/2001, cu privire la măsurile reparatorii pentru suprafaţa de 300 mp, pretinsă de contestatori.
În consecinţă, Înalta Curte va admite recursul declarat de pârâtul Municipiul Braşov prin Primar, va casa Decizia nr. 25 Ap din 4 martie 2008 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi familii, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul Municipiul Braşov prin primar împotriva deciziei nr. 25 Ap din 4 martie 2008 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi familie.
Casează Decizia şi trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Braşov.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 martie 2009 .
| ← ICCJ. Decizia nr. 2924/2009. Civil | ICCJ. Decizia nr. 289/2009. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
