ICCJ. Decizia nr. 4269/2009. Civil. Contestaţie la executare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4269/2009
Dosar nr. 1048/91/2008
Şedinţa publică din 30 martie 2009
Asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Vrancea sub nr. 1048/91/2008, reclamanţii C.C. şi C.M. au solicitat în contradictoriu cu Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice anularea dispoziţiei nr. 657 din 6 ianuarie 2008, emisă de Primarul oraşului Focşani şi reactualizarea despăgubirilor propuse spre a fi acordate în cuantum de 1.241.562.096 lei, începând cu 7 noiembrie 2003 şi până la data introducerii acţiunii.
În subsidiar, s-a solicitat ca în condiţiile în care se va aprecia ca neîntemeiată contestaţia sub aspectul stabilirii cuantumului actualizat al despăgubirilor, faţă de competenţa instanţei după modificarea Legii nr. 10/2001 prin Legea nr. 247/2005 au solicitat ca obiectul cererii să fie calificat drept reactualizarea despăgubirilor de la data pronunţării sentinţei civile nr. 270 din 7 noiembrie 2003 a Tribunalului Vrancea până la zi.
În motivarea acţiunii, reclamanţii au arătat că prin sentinţa civilă nr. 270 din 7 noiembrie 2003 a Tribunalului Vrancea, definitivă şi irevocabilă prin Decizia civilă nr. 1008 din 6 decembrie 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, s-a stabilit că reclamanţii au dreptul la despăgubiri în cuantumul arătat anterior pentru casa compusă din 7 camere şi anexe în suprafaţă de 357,10 mp, situată în Focşani.
Reclamanţii au arătat că dispoziţia este parţial nelegală, deoarece pârâta nu a procedat la reactualizarea sumelor cu indicele de inflaţie, începând cu 1 noiembrie şi până la zi, singura modalitate în care ar fi fost respectate dispoziţiile art. 4 Cap. I Titlul VII din Legea nr. 247/2005.
Prin sentinţa civilă nr. 375 din 20 mai 2008 a Tribunalului Vrancea a fost admisă contestaţia formulată de reclamanţi şi s-a anulat în parte dispoziţia nr. 657 din 16 ianuarie 2008, în sensul că, a fost modificat art. 1, stabilindu-se cuantumul despăgubirilor ce se cuvin reclamanţilor la suma de 957.215.609,77 lei pentru construcţie şi la 735.157.683,29 lei pentru teren. Au fost menţinute celelalte măsuri dispuse.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut în esenţă că, dispoziţia emisă de primar în baza hotărârilor judecătoreşti pronunţate în cadrul acţiunii formulate de reclamant în temeiul Legii nr. 10/2001, este nelegală, în condiţiile în care aceasta a avut în vedere cuantumul despăgubirilor stabilit prin expertiza efectuată în anul 2003, nivelul acestora fiind în mod evident inferior celui actual, ceea ce încalcă principiul prev. de art. 4 lit. a) Cap. I Titlul VII din Legea nr. 247/2005, potrivit căruia acordarea despăgubirilor trebuie să fie justă şi echitabilă.
S-a mai reţinut că dispoziţia este nelegală şi faţă de dispoziţiile art. 10 alin. (8) şi (9) din Legea nr. 10/2001 potrivit cărora, valoarea construcţiei şi a terenului trebuie să fie stabilită conform valorii de piaţă de la data soluţionării notificării (în speţă - februarie 2008) şi nu noiembrie 2003.
Faţă de incidenţa acestor reglementări legale, instanţa a apreciat utilă şi a dispus efectuarea unei expertize de specialitate care a stabilit valoarea actualizată a despăgubirilor cuvenite reclamanţilor, reţinând în acest sens că despăgubirea justă la zi, guvernează toate normele de drept intern şi european, iar pe de altă parte, în materia executării silite a obligaţiilor ce au ca obiect plata unor sume de bani, conform art. 3711 C. proc. civ., actualizarea sumei cuprinse în titlu se face la momentul plăţii efective.
Prin apelul declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, hotărârea instanţei de fond a fost criticată pentru motive de nelegalitate, susţinându-se că nu au fost soluţionate excepţiile invocate în acea fază procesuală.
Apelantul a reiterat excepţiile inadmisibilităţii acţiunii, a lipsei de interes, a prematurităţii şi a lipsei calităţii procesuale pasive a Statului Român şi a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond în vederea soluţionării acestora.
În subsidiar, a cerut schimbarea în tot a hotărârii apelate şi respingerea acţiunii reclamanţilor ca nefondată.
Curtea de Apel Galaţi, secţia civilă, prin Decizia nr. 128A din 9 iulie 2008 a respins ca nefondat apelul pârâtului Statul Român prin Ministerul Economiei şi Finanţelor, reprezentat prin D.G.F.P. Vrancea împotriva sentinţei civile nr. 375 din 20 mai 2008, pronunţată de Tribunalul Vrancea.
Instanţa de apel a reţinut că, în speţă, la instanţa de fond s-au acordat patru termene de judecată, ultimul la data de 20 mai 2008, când s-a pronunţat hotărârea apelată, termene pentru care pârâtul Statul Român a fost legal citat şi la data de 21 mai 2008, după data pronunţării instanţei, a depus întâmpinare prin care a invocat cele patru excepţii enunţate mai sus.
S-a reţinut că în aceste condiţii nu i se poate imputa primei instanţe faptul că nu s-a pronunţat cu privire la excepţiile invocate, în condiţiile în care pârâtului îi revine culpa exclusivă, deoarece nu a formulat întâmpinarea în termenul prevăzut de art. 1141 alin. (2) C. proc. civ., adică cel mai târziu cu cinci zile înainte de termenul stabilit pentru judecată şi nu şi-a formulat toate apărările pe care le-a apreciat ca utile cauzei.
Ca urmare, solicitarea apelantului, în sensul de a se desfiinţa sentinţa apelată, cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare la prima instanţă pentru soluţionarea excepţiilor invocate, s-a reţinut a fi lipsită de temei legal.
Şi excepţiile invocate s-au apreciat ca nefondate.
Cu privire la excepţia inadmisibilităţii acţiunii, rezultând din faptul că procedura administrativă nu era epuizată la data soluţionării litigiului, instanţa a stabilit că nu există nicio prevedere legală în conţinutul Legilor nr. 10/2001 şi nr. 247/2005, prin care să se stabilească o asemenea regulă, partea interesată având posibilitatea să se adreseze unei instanţe judecătoreşti pentru recunoaşterea sau revalorificarea drepturilor ce i se cuvin.
În ceea ce priveşte interesul in promovarea unei asemenea acţiuni, a cărui existenţă a fost contestată de către apelant, instanţa de apel a stabilit că reclamanţii justifică pe deplin un interes, pentru că urmăresc stabilirea valorii reale, actualizate, în concordanţă cu prevederile legale în vigoare şi cu principiul justei şi echitabilei despăgubiri prin măsurile reparatorii ce li se cuvin.
Nefondată a fost privită şi excepţia prematurităţii introducerii acţiunii, pentru că legea nu condiţionează promovarea unei asemenea acţiuni de pronunţare în prealabil a unei decizii de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, în condiţiile în care reclamanţii deţin o dispoziţie emisă de Primar, prin care s-a stabilit un anumit cuantum al despăgubirilor ce li se cuvin, cuantum cu care nu au fost de acord, deoarece există riscul de a fi pusă în executare în această formă.
Reclamanţii sunt pe deplin îndreptăţiţi să contestate dispoziţia comunicată, având în vedere că chiar în cuprinsul ei, se precizează, că poate fi contestată în termen de 30 de zile de la comunicare, fără niciun fel de alte condiţii.
În fine, în ceea ce priveşte calitatea procesuală pasivă a Statului Român, s-a apreciat că este justificată, având în vedere obiectul cererii de chemare în judecată şi pentru ca hotărârea să fie opozabilă şi acestuia.
Împotriva ultimei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs Statul Român prin Ministerul Economiei şi Finanţelor şi reprezentat de D.G.F.P. Vrancea, invocând în drept motivele prevăzute de art. 304 pct. 3-4, 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea criticilor invocate în recurs, se susţine în primul rând că excepţiile inadmisibilităţii acţiunii, prematurităţii acesteia şi lipsei calităţii procesuale pasive a Statului, care au fost respinse ca nefondate, s-au soluţionat prin aplicarea greşită a legii.
Referitor la excepţia inadmisibilităţii acţiunii, trebuia avut în vedere că, la data formulării cererii de chemare în judecată, procedura administrativă nu era epuizată, cauza fiind în lucru la Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, situaţie în care orice acţiune era paralizată.
Se susţine, că soluţia este nelegală şi faţă de modul în care s-a soluţionat şi excepţia de prematuritate a acţiunii, deoarece în art. 16 alin. (8) din Legea nr. 247/2005 se arată că, dispoziţiile art. 16 alin. (1), (2) şi (7) se aplică în mod corespunzător inclusiv deciziilor emise în temeiul art. 26 alin. (4) şi art. 32 din Legea nr. 10/2001, de către autorităţile administrativ teritoriale în a căror rază se află situat imobilul demolat, decizii în care au fost consemnate sumele care se acordă cu titlul de despăgubire.
Faţă de cadrul legal menţionat, se precizează că în lipsa unei decizii a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, acţiunea este prematură.
Se mai arată că prin hotărârea recurată, greşit s-a reţinut că excepţia lipsei calităţii procesuale pasive nu se justifică în raport de obiectul acţiunii şi pentru ca hotărârea să-i fie opozabilă.
Recurenta învederează nelegalitatea hotărârii sub acest aspect, întrucât prin art. 19 alin. (1) din Legea nr. 247/2005 se arată că Statul este reprezentat în astfel de litigii prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Pretinde recurentul că Statul Român nu poate fi obligat pentru faptele agenţilor săi, care exercită autoritatea de stat, în cauză neexistând identitate între pârâtul chemat să răspundă în raportul juridic şi cel care deţine calitatea de pârât în cauză.
O a doua critică vizează necompetenţa materială a instanţelor civile de a soluţiona acţiunea. în acest sens, recurentul consideră neîntemeiată cererea de chemare în judecată, pentru că reclamanţii au solicitat reactualizarea cuantumului stabilit pentru despăgubiri pe dispoziţiile dreptului comun, în condiţiile în care legiuitorul a stabilit prin dispoziţie specială modul de actualizare conform art. 16 alin. (9) din Legea nr. 247/2005, potrivit căruia titlul de despăgubire se emite de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
In speţă, se susţine că actualizarea sumei din Decizia emisă de Primar se actualizează de această Comisie şi în condiţiile în care reclamanţii sunt nemulţumiţi, au la îndemână calea de atac a plângerii împotriva deciziei, competenţa de soluţionare revenind secţiei de contencios administrativ şi fiscal a curţii de apel în a cărei rază teritorială domiciliază reclamantul, competentă să soluţioneze cauza în primă instanţă, fiind curtea de apel.
În subsidiarul cererii, invocând aplicarea disp. art. 314 C. proc. civ. în scopul aplicării corecte a legii, la împrejurările de fapt stabilite pe deplin, recurentul a solicitat admiterea excepţiilor invocate şi să se constate că „acţiunea este inadmisibilă, prematură şi formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă".
Recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează:
Instanţa de apel a soluţionat coreei toate excepţiile invocate de recurent.
Cu privire la excepţia inadmisibilităţii acţiunii, se reţine că reclamanţii au contestat dispoziţia nr. 657 din 16 ianuarie 2008 şi au solicitat reactualizarea despăgubirilor propuse să le fie acordate, aceasta fiind cererea lor principală şi asupra căreia instanţa s-a pronunţat.
S-a apreciat că o astfel de excepţie nu poate fi primită, partea nefiind ţinută printr-o dispoziţie a Legilor nr. 10/2001 sau nr. 247/2005 de soluţionare a procedurii administrative, ea având posibilitatea să se adreseze instanţei judecătoreşti pentru valorificarea drepturilor cuvenite.
Promovarea unei acţiuni ca cea a reclamanţilor nu este condiţionată de pronunţarea în prealabil a unei decizii de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor. Reclamanţii deţin o dispoziţie emisă de Primarul municipiului Focşani, prin care s-a stabilit cuantumul despăgubirilor cuvenite, dar cu care aceştia nu sunt de acord.
Întrucât există riscul de punere în executare a dispoziţiei în această formă, reclamanţii sunt îndreptăţiţi să atace respectiva dispoziţie în termenul prevăzut de lege, de 30 de zile (ceea ce au şi făcut), astfel că nu se putea reţine excepţia prematuri taţii introducerii acţiunii.
Corect s-a reţinut şi calitatea procesuală pasivă a Statului Român, pentru că a stat în proces în toate ciclurile procesuale şi prin Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, faţă de dispoziţiile art. 8 Cap. II Titlul VII din Legea nr. 247/2005, s-a respins ca neîntemeiată excepţia lipsei calităţii procesuale pasive.
Referitor la cel de al doilea motiv de recurs, privind excepţia necompetenţei materiale, se reţine că este una absolută, care poate fi invocată oricând.
O asemenea excepţie nu poate fi reţinută şi cauza să fie trimisă spre rejudecare la Curtea de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pentru că, din dispoziţiile Legii nr. 10/2001, referitor la competenţă rezultă că, dispoziţia emisă de primar poate fi atacată la secţia civilă a tribunalului. în speţă, este clar, fără niciun dubiu, că reclamanţii au contestat în termen de 30 de zile dispoziţia emisă de Primarul municipiului Focşani.
Referitor la deciziile Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, aceeaşi lege stabileşte competenţa de soluţionare de către secţia de contencios administrativ şi fiscal a curţilor de apel.
Având în vedere că în speţă nu este contestată o decizie emisă de această comisie, corect s-a reţinut competenţa pentru sesizarea instanţei cu plângere împotriva deciziei emise de Primarul municipiului Focşani, în favoarea tribunalului, secţia civilă, conform art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, care prevede că „Decizia sau, după caz, dispoziţia motivată ...poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul unităţii deţinătoare sau, după caz. al entităţii investite...în termen de 30 de zile de la comunicare ".
Întrucât niciuna dintre criticile formulate de pârât în temeiul motivelor prevăzute de art. 304 pct. 3-4, 9 C. proc. civ. nu se regăsesc în speţă, pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul urmează să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice împotriva deciziei nr. 128A din 9 iulie 2008 a Curţii de Apel Galaţi, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 30 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4346/2009. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3518/2009. Civil. Drepturi băneşti. Recurs → |
|---|
