ICCJ. Decizia nr. 4158/2009. Civil
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 1240 din 20 decembrie 2002, Tribunalul Timiș a respins acțiunea formulată de reclamanta G.E. împotriva pârâților Consiliul Local al municipiului Timișoara, SC OJCVL Tim, R.P., R.A., S.M., S.P., G.Ș., G.E., M.R., M.A., M.N., M.M., B.M., B.H., C.M. și C.N., reținând că s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat lipsa calității procesuale active a reclamantei în formularea acțiunii pentru restituirea imobilelor preluate de Statul Român anterior anului 1989, care au aparținut numitului P.V.
Prima instanță a arătat că reclamanta a promovat la data de 6 octombrie 1994 o acțiune ce a format obiectul dosarului nr. 14777/1994, prin care a solicitat în contradictoriu cu Statul Român și RA U. Timișoara să se constate că imobilele situate în Timișoara, au fost naționalizate greșit în baza Decretului nr. 92/1950.
Acțiunea reclamantei a fost respinsă prin sentința civilă nr. 3383 din 4 martie 1997, reținându-se lipsa calității procesuale active a acesteia, hotărâre ce a rămasa irevocabilă.
Reclamanta a formulat o nouă acțiune la data de 1 septembrie 1999, înregistrată la Judecătoria Timișoara nr. 14539/1999 prin care a solicitat în contradictoriu cu Statul Român și SC ADP SA Timișoara să se constate că aceleași imobile au fost naționalizate cu nerespectarea prevederilor Decretului nr. 92/1950.
Prin aceeași acțiune, reclamanta a mai solicitat anularea contractelor de vânzare-cumpărare încheiate de pârâții, persoane fizice din prezenta cauză cu statul pentru apartamentele situate în imobilele din litigiu.
Și această cauză a fost soluționată prin sentința civilă nr. 1708 din 8 decembrie 1999, Judecătoria Timișoara respingând acțiunea reclamantei, cu motivarea că în speță există autoritate de lucru judecat privind lipsa calității procesuale active a reclamantei.
Hotărârea a rămas irevocabilă ca urmare a respingerii recursului reclamantei prin decizia civilă nr.4098 din 20 decembrie 2000 a Curții de Apel Timișoara.
Instanța de recurs a apreciat corect soluționată excepția autorității lucrului judecat privind lipsa calității procesuale active a reclamantei, raportat la prevederile art. 1201 C. civ. și art. 137 C. proc. civ. S-a reținut că, reclamanta nu putea revendica imobilele din litigiu, întrucât ele nu se aflau în patrimoniul testatoarei la data decesului acesteia și că testatoarea nu a dezbătut niciodată succesiunea după defunctul său soț, fostul proprietar tabular.
Pentru că în litigiile promovate și soluționate anterior a fost analizată excepția calității procesuale active a reclamantei și cu putere de lucru judecat s-a statuat în baza acelorași înscrisuri depuse și în prezentul dosar că, reclamanta nu are calitate de succesoare a fostului proprietar tabular și, pe cale de consecință nici legitimare procesuală activă, tribunalul a respins acțiunea acesteia.
S-a menționat că, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă are natura juridică a unei acțiuni în revendicare de drept comun, întemeiată pe disp. art. 480 C. proc. civ. și nu pe prevederile Legii nr. 10/2001, astfel cum susține.
Prin apelul declarat de reclamanta G.E. s-a criticat hotărârea instanței de fond pentru nelegalitate, arătându-se că în mod greșit tribunalul a reținut temeiul de drept al cererii sale de chemare în judecată.
Reclamanta a susținut invocarea prevederilor Legii nr. 10/2001, astfel că potrivit art. 48 și art. 47 alin. (2) din lege, excepția autorității lucrului judecat a fost înlăturată, întrucât toți succesibilii au fost de drept repuși în termenul de acceptare a succesiunii prin art. 4 alin. (3) din aceeași lege. In raport de aceste precizări, a susținut reclamanta că, instanța nu se putea substitui voinței părții, care și prin reprezentantul său legal a precizat temeiul acțiunii ca fiind Legea nr. 10/2001. în această situație, a apreciat că se impunea cel mult respingerea acțiunii ca inadmisibilă, motivat de faptul că nu a fost urmată procedura administrativă prevăzută de legea sus-menționată.
A mai arătat că, greșit a fost calificată acțiunea în revendicare întemeiată pe disp. art. 480 C. civ., în condițiile în care acest temei juridic a fost invocat în subsidiar și că în ceea ce privește nulitatea actelor de înstrăinare, temeiul juridic nu putea fi decât cel reglementat prin Legea nr. 10/2001.
în final, reclamanta a precizat că, prin modul în care instanța a soluționat cauza nu poate fi reținut decât refuzul de a se judeca cererea sub aspectul constatării nulității absolute a actelor de înstrăinare, cu consecința împiedicării sale de a obține restituirea în natură a imobilului, în procedura administrativă care este suspendată.
Curtea de Apel Timișoara, secția civilă, prin decizia nr. 11 din 20 ianuarie 2004 a respins apelul reclamantei G.E., continuat de moștenitorii săi, G.A.I. și G.A. împotriva sentinței civile nr. 1240 din 20 decembrie 2002 a Tribunalului Timiș.
Instanța de apel a reținut că, pe parcursul judecării apelului a intervenit decesul reclamantei-apelante G.E. la 23 iunie 2003, apelul fiind continuat de moștenitorii săi, G.A.I. și G.A.
S-a reținut ca neîntemeiată critica privind calificarea greșită a acțiunii promovate la instanța de fond, rezultând fără echivoc faptul că reclamanta a înțeles să formuleze o acțiune în revendicare, cerând "să dispuneți restituirea integrală și în natură, prin lăsarea în deplină și exclusiva mea proprietate, cât și în liniștita mea posesie a imobilului..."
In petitul 2 al acțiunii se solicită "să constatați că revendic întregul imobil... ", pentru ca celelalte petite să se refere la preluarea fără titlu de către stat a imobilelor din litigiu și la constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare încheiate de către pârâții persoane fizice cu statul.
Ca și temei juridic al acțiunii, reclamanta a indicat dispoziții din Legea nr. 10/2001, Decretul nr. 92/1950, Legea nr. 112/1995, H.G. nr. 20/1996, H.G. nr. 11/1997, Legea nr. 213/1998, precum și art. 480,art. 946 și art. 948 C. civ.
Față de multitudinea petitelor din cererea de chemare în judecată, precum și de multitudinea temeiurilor juridice invocate, s-a reținut că instanța de fond a apreciat corect că reclamanta a ales calea dreptului comun pentru a revendica imobilele, astfel cum rezultă din petitele principale și din invocarea art. 480 C. civ.
într-o asemenea situație, justificat s-a reținut că a fost statuat cu putere de lucru judecat în soluționarea altor acțiuni cu același obiect că reclamanta nu are calitate procesuală activă.
Cererile de chemare în judecată formulate anterior, au fost soluționate prin sentința nr. 3383/1996 a Judecătoriei Timișoara, rămasă irevocabilă, și apoi, prin sentința nr. l7051/1999 a aceleiași instanțe, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 4089/2000 a Curții de Apel Timișoara.
Cu ocazia judecării acțiunilor anterioare, instanțele au analizat excepția calității procesuale active a reclamantei în raport de înscrisurile care au fost prezentate și în acest dosar și au stabilit că reclamanta G.E. nu a făcut dovada calității de succesoare a fostului proprietar tabular P.V.
Soția supraviețuitoare a acestuia nu a dezbătut niciodată succesiunea după soțul său, astfel că nu putea lăsa prin testament reclamantei ceea ce nu a avut în patrimoniu la data decesului.
S-a mai reținut că, reclamanta nu putea investi legal instanța cu o acțiune întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 10/2001, decât în situația în care ar fi fost finalizată procedura administrativă necontencioasă reglementată de această lege și, nemulțumită fiind de decizia emisă de persoana deținătoare ar fi contestat-o în justiție, or, această procedură a fost suspendată, așa cum se arată chiar prin apelul de față.
împotriva acestei hotărâri au declarat inițial recursuri reclamanții G.A. și G.A.I. și pârâții R.P. și R.A.
La data de 16 februarie 2006 a decedat recurentul-reclamant G.A.I. (certificat de deces fila 89 dosar recurs).
Prin încheierea din 29 mai 2006, instanța de recurs a suspendat cauza în temeiul art. 243 alin. (1) pct. l C. proc. civ. pentru a se dezbate succesiunea defunctului G.A.I. și a se depune la dosar certificatul de moștenitor necesar pentru stabilirea moștenitorilor acestuia, în vederea continuării procesului.
Cauza a fost repusă pe rol la 30 martie 2009, termen la care au fost citați moștenitorii defunctului G.A.I., respectiv K.E.I. în calitate de fiică și G.A. în calitate de fiu, ca moștenitori acceptanți ai succesiunii.
Prin cererea depusă la dosar pentru termenul din 29 octombrie 2007, moștenitoarea K.E.I. a solicitat să fie introdusă în cauză în această calitate, iar pentru data de 30 martie 2009 a depus note de ședință și concluzii scrise pe care instanța să le aibă în vedere la soluționarea cauzei.
Recurentul G.A., invocând în drept prevederile art. 304 pct. 7, 8, 9 și 10 C. proc. civ. a solicitat în principal admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, iar în subsidiar modificarea hotărârii instanței de fond, în sensul admiterii apelului și pe fond să fie admisă acțiunea.
în dezvoltarea criticilor întemeiate pe disp. art. 304 pct. 7 C. proc. civ., recurentul arată în esență ca, hotărârea pronunțată de instanța de apel nu cuprinde motivele pe care se sprijină în ceea ce privește calificarea acțiunii ca o acțiune de drept comun, deși au fost invocate ca temei de drept dispozițiile Legii nr. 10/2001. Mai arată că, litigiul fiind soluționat în raport cu dispozițiile dreptului comun, s-a omis să motiveze în raport de repunerea în termen ce operează potrivit art. 4 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, ceea ce a dus la pronunțarea unei hotărâri care cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.
Invocând motivul prev. de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., recurentul precizează că, față de temeiul juridic al acțiunii, instanța avea obligația să soluționeze cu precădere capătul de cerere vizând constatarea nulității absolute a actelor de înstrăinare și față de modul în care se soluționa acest aspect, depindeau celelalte capete de cerere, inclusiv cel referitor la soluționarea notificării formulate în baza Legii nr. 10/2001.
Critica formulată în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. vizează încălcarea principiului disponibilității, constând în aprecierea că acțiunea este una de drept comun, întemeiată pe art. 480 C. civ., în condițiile în care reclamanta inițială a solicitat în mod expres judecata în temeiul Legii nr. 10/2001.
A mai susținut că, instanța a ignorat dispozițiile art. 4 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 în raport de care a formulat notificarea prin care s-a solicitat restituirea imobilului și s-a formulat acțiunea întemeiată pe art. 46 și art. 48 din Legea nr. 10/2001.
Prin modul în care s-a soluționat cauza, instanța a reținut inaplicabilitatea instituției moștenirii prin retransmitere.
In ceea ce privește motivul prev. de art. 304 pct. 10 C. proc. civ., se reține că a fost abrogat prin art. I pct. 111 din O.U.G. nr. 138/2000, situație în care nu mai poate face obiectul analizei în această cale de atac.
Pârâții R.P. și R.A., invocând motivele prev. de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. susțin că hotărârea recurată este nelegală, în condițiile în care nu a fost discutată excepția privind competența materială a instanței pe care au invocat-o în raport de obiectul cauzei, respectiv acțiune în revendicare.
Intimatul-pârât Consiliul Local al municipiului Timișoara a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursurilor.
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate, înalta Curte constată recursurile fondate pentru următoarele considerente:
Reclamanta G.E. a investit instanțele de judecată după apariția Legii nr. 10/2001 cu o acțiune care a avut mai multe capete de cerere, referitoare la imobilele situate în Timișoara, naționalizate în baza Decretului-lege nr. 92/1950, acțiune întemeiată pe disp. Legii nr. 10/2001.
Prin hotărâri anterioare s-a constatat lipsa calității procesuale active a reclamantei, întrucât nu s-a făcut dovada că autoarea sa P.A. a dezbătut succesiunea soțului său, P.V., proprietarul tabular al imobilelor. Aceste hotărâri fiind pronunțate înainte de apariția Legii nr. 10/2001 au avut în vedere numai dispozițiile dreptului comun referitoare la moștenire.
Or, prezenta acțiune are ca și cauză juridică dispozițiile Legii nr. 10/2001 prin care succesibilii, chiar neacceptanti sunt repuși în termenul de acceptare a moștenirii prin notificarea depusă în condițiile acestei legi.
Prin urmare, în acțiunea de față, cauza juridică este diferită, calitatea procesuală activă a reclamantei urmând să fie analizată din perspectiva dispozițiilor art. 4 din Legea nr. 10/2001. In această situație, se reține că în mod greșit instanțele de fond și apel au reținut autoritatea de lucru judecat în ceea ce privește calitatea procesuală activă a reclamantei, prin neobservarea lipsei unui element al acestei excepții de fond, și anume cauza juridică, element ce nu este identic cu cel din acțiunile anterioare.
Mai mult decât atât, prin voința expresă a legiuitorului, conform art. 47 din Legea nr. 10/2001 a fost înlăturată autoritatea de lucru judecat a hotărârilor pronunțate în această materie și persoanele îndreptățite au posibilitatea să apeleze din nou la instanță pentru a obține măsurile reparatorii în regimul legii speciale.
Conform prevederilor art. 1201 C. civ., este autoritate de lucru judecat atunci când a doua cerere de judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și litigiul se desfășoară între aceleași părți, în aceeași calitate.
în cauză, așa cum am arătat, instanța de fond nu a aplicat corect aceste dispoziții legale, apreciind că există autoritate de lucru judecat raportat la sentințele nr. 3383/1997 și 14539/1999, față de prezenta acțiune, reținând că reclamanta nu și-a justificat calitatea procesuală activă, așa cum au constatat instanțele anterioare.
întrucât instanța de fond, cât și cea de apel au reținut greșit incidența dispozițiilor art. 1201 C. civ., critica fiind întemeiată în raport de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se impune casarea hotărârilor.
Deoarece instanța de fond a soluționat cauza pe excepție, fără a intra în cercetarea fondului, în raport de dispozițiile art. 312 alin. (5) C. proc. civ., ambele hotărâri vor fi casate și trimise spre rejudecare la instanța de fond.
în rejudecare, vor fi respectate dispozițiile art. 129 alin. (5) C. proc. civ. care prevăd că Judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale'".
Recurenții, la instanța de fond, prin cererile formulate au invocat probleme de fapt și de drept, reiterate și în apel, care nu au fost avute în vedere, iar instanța de apel, după expunerea împrejurările reținute de prima instanță, concluzionează că s-a stabilit corect starea de fapt și de drept față de lipsa calității procesuale active a reclamantei, fără să arate în considerentele hotărârii motivele de fapt și de drept care au dus la înlăturarea apărărilor făcute de reclamantă, așa cum prevăd disp. art. 261 alin. (5) C. proc. civ., ignorând și aspectele legate de temeiul juridic al acțiunii.
Cu ocazia rejudecării, instanța va răspunde motivat, pe baza stabilirii faptelor și aplicării corecte a legii la toate capetele de cerere cu care a fost investită.
în raport de soluția ce urmează a fi pronunțată, înalta Curte nu va mai analiza celelalte motive de recurs, dar instanța de rejudecare le va avea în vedere pe toate în raport de dispozițiile art. 315 C. proc. civ., urmând să pronunțe o hotărâre temeinică și legală.
De asemenea, în rejudecare vor fi avute în vedere și criticile formulate de recurenții-pârâți R.P. și R.A. referitoare la valoarea bunurilor înstrăinate și la excepția competenței materiale invocate în raport de valorile stabilite.
Față de considerentele expuse, urmează ca recursurile declarate de reclamanții G.A. și G.A.I. (în prezent decedat), continuat de G.A. și K.E.I. și de pârâții R.A. și R.P. au fost admise, au fost casate deciziile pronunțate de instanța de apel și instanța de fond și cauza a fost trimisă spre rejudecare instanței de fond.
8
| ← ICCJ. Decizia nr. 436/2009. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4365/2009. Civil → |
|---|
