ICCJ. Decizia nr. 4932/2009. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4932/2009
Dosar nr. 35999/3/200.
Şedinţa publică din 27 aprilie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor cauzei, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1569 din 27 februarie 2008, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, a respins cererea reclamanţilor D.C.L. şi O.L.C. împotriva pârâtului Statul Român.
A fost admisă acţiunea reclamantelor D.C.L. şi O.L.C. împotriva pârâţilor Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti.
Au fost obligaţi pârâţii Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti.
Au fost obligaţi aceiaşi pârâţi să efectueze menţiunile corespunzătoare în cartea de muncă a reclamantelor.
A fost respinsă cererea de chemare în garanţie ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal a declarat recurs pârâtul Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
La termenul din 27 aprilie 2009, Înalta Curte, din oficiu, a invocat excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea recursului, faţă de Decizia Curţii Constituţionale nr. 104 din 20 ianuarie 2009.
Pentru considerentele la care ne vom referi în continuare, judecata recursului va fi declinată în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.
La data sesizării Înaltei Curţi, competenţa soluţionării recursului aparţinea acestei instanţe, în raport de prevederile OUG nr. 75/2008, care în art. I şi art. II a stabilit competenţa materială specială a curţilor de apel şi a Înaltei Curţi pentru soluţionarea cererilor având ca obiect acordarea unor drepturi salariale formulate de personalul din sistemul justiţiei.
În art. II alin. (2) din ordonanţă s-a stabilit că recursul se judecă de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, însă Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 104 din 20 ianuarie 2009, a constatat neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. I şi art. II din OUG nr. 75/2008.
Dispoziţiile art. I şi art. II din OUG nr. 75/2008 fiind declarate neconstituţionale, în competenţa Înaltei Curţi nu mai intră judecarea recursurilor declarate împotriva sentinţelor prin care au fost soluţionate cererile având ca obiect acordarea unor drepturi salariale formulate de personalul din justiţie, iar prin constituirea neconstituţionalităţii acestor texte, în privinţa competenţei materiale, redevin incidente dispoziţiile Codului muncii şi ale Codului de procedură civilă, în raport de care competenţa soluţionării recursurilor în materia conflictelor de muncă aparţine curţilor de apel.
Prin urmare, în prezenta cauză, competentă să soluţioneze recursul este Curtea de Apel Bucureşti, în favoarea căreia, conform art. 158 alin. (3) C. proc. civ. se va declina competenţa de soluţionare a cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Declină competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 aprilie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5064/2009. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4992/2009. Civil → |
|---|
