ICCJ. Decizia nr. 4898/2009. Civil. Expropriere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4898/2009
Dosar nr. 2606/85/2007
Şedinţa publică din 27 aprilie 200.
Asupra recursurilor civile de faţă :
Prin cererea de chemare în judecată din 27 iunie 2007 înregistrată sub nr. 2606/85/2007 pe rolul Tribunalului Sibiu, reclamanta F.M. a chemat în judecată pe pârâtul Statul Român, prin C.N.A.D.N.R., solicitând instanţei ca prin sentinţa ce o va pronunţa să se constate nulitatea absolută parţială a hotărârii nr. 27/2007 emisă de Comisia de aplicare a Legii nr. 198/2004 în ce priveşte întinderea suprafeţei expropriate şi cuantumul despăgubirilor stabilite.
În motivarea acţiunii, s-a arătat că terenul în litigiu este proprietatea reclamantei şi, întrucât traseul noii autostrăzi trece pe acest teren, s-a dat o hotărâre de expropriere, de care ea este nemulţumită, deoarece preţul nu este stabilit la piaţa liberă, iar exproprierea nu vizează întregul teren afectat de lucrări.
În cauză s-a efectuat o expertiză de către trei experţi numiţi de instanţă, la propunerea părţilor, în conformitate cu art. 25 din Legea nr. 33/1994.
Prin sentinţa civilă nr. 295 din 24 martie 2008, Tribunalul Sibiu a admis în parte acţiunea civilă formulată de reclamantă, a anulat în parte hotărârea nr. 27 din 15 mai 2007 emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004, în ceea ce priveşte întinderea suprafeţei expropriate şi cuantumul despăgubirilor stabilite, în sensul că se va expropria o suprafaţă totală de 864 mp din imobilul-teren cu numărul cadastral 2891/1/1/1, număr de parcelă 238/60/1/1 din care 503 mp pentru un stâlp al reţelei de 400 KV şi 361 mp paralel cu centura, pentru utilităţi, imobilul fiind proprietatea reclamantei F.M.; au fost stabilite despăgubirile pentru suprafaţa expropriată la suma de 28,39 Euro/mp pentru întreaga suprafaţă de 864 mp, sau echivalentul în lei la data plăţii, din suma totală urmând a se deduce suma 15.931 lei ce a fost deja achitată; au fost respinse celelalte capete de cerere.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut că în Legea nr. 198/2004 se stabileşte cadrul juridic pentru luarea unor măsuri de pregătire prealabilă a executării unor lucrări de construcţie de autostrăzi şi drumuri naţionale, fiind declarate de utilitate publică toate lucrările de acest fel.
În art. 9 din această lege, se prevede că expropriatul, nemulţumit de cuantumul despăgubirilor stabilite, se poate adresa instanţelor judecătoreşti, acţiunea urmând a se soluţiona conform art. 21-27 din Legea nr. 33/1994.
S-a mai reţinut că, potrivit dispoziţiilor legale în vigoare, exproprierea este pentru cauză de utilitate publică, însă această expropriere se poate face numai după o justă şi prealabilă despăgubire, or, din raportul de expertiză întocmit de către experţi a rezultat o valoare de 28,3 Euro/mp, motivat de faptul că aceste terenuri sunt terenuri agricole extravilane iar valorile de tranzacţionare au crescut artificial în urma demarării lucrărilor la centura ocolitoare a Sibiului.
Despăgubirea acordată se înscrie între cea oferită de expropriator, care a fost de 31,6 lei/mp şi cea solicitată de expropriat, respectiv 101,7 lei/mp.
În ceea ce priveşte cererea reclamantei de a se expropria o suprafaţă excedentară, aceasta a fost apreciată ca întemeiată deoarece terenul, proprietatea reclamantei, este afectat astfel: 503 mp pentru un stâlp al reţelei electrice şi 361 mp suprafaţă ce se află paralel cu şoseaua de centură şi va fi afectată utilităţilor acesteia.
Cu privire la capătul de cerere prin care s-au solicitat despăgubiri constând în scăderea de valoare a terenului învecinat celui expropriat, cuprins în zona de siguranţă şi protecţie, s-a dispus respingerea acestui capăt de cerere, considerându-se că, deşi experţii au calculat o scădere de valoare de 17,78 Euro/mp datorită reţelelor electrice de înaltă tensiune, totuşi această scădere de valoare nu este imputabilă pârâtei ci CN E.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel ambele părţi.
Prin Decizia civilă nr. 138/A din 126 septembrie 2008 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia civilă, au fost respinse ambele apeluri.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de apel a reţinut că apelul reclamantei este nefondat, prima instanţă stabilind în mod corect întinderea suprafeţei expropriate şi cuantumul despăgubirilor, faţă de probele administrate şi de textele legale incidente.
S-a arătat că, în mod legal nu s-a admis capătul de cerere privind despăgubirile ce constau în scăderea valorii terenului învecinat cu cel expropriat, atâta timp cât CN E. nu a fost chemată în judecată.
În ceea ce priveşte suma de 15.931 lei, s-a apreciat că aceasta, fiind consemnată la C.E.C. pe numele reclamantei, poate fi oricând ridicată de reclamantă.
Nici apelul pârâtei nu a fost admis, reţinându-se că prin anularea parţială a hotărârilor de expropriere, deşi s-a solicitat nulitatea absolută, nu s-a acordat mai mult decât s-a cerut, ci s-a acordat mai puţin decât s-a cerut.
În ceea ce priveşte expertiza efectuată în cauză, s-a apreciat că sunt incidente dispoziţiile art. 25 din Legea nr. 33/1994, prin raportare la prevederile art. 9 din Legea nr. 198/2004, comisia de trei experţi fiind aleasă în baza acestor dispoziţii legale.
Împotriva acestei decizii, au declarat recurs atât reclamanta cât şi pârâta.
I. În recursul său, reclamanta a adus următoarele critici deciziei recurate :
Modul de stabilire a despăgubirilor de către instanţa de fond este greşit, deoarece instanţa de fond a acordat despăgubirile raportate doar la valoarea reală a terenului parţial expropriat şi nu a acordat partea de despăgubire care să acopere prejudiciul produs proprietarului pentru partea de teren neexpropriată.
Motivele invocate de către instanţa de apel sunt nelegale şi rezultă din interpretarea greşită a dispoziţiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994 şi ale art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale.
Nu era necesară introducerea în cauză a companiei de electricitate, deoarece şi pârâta este tot o reprezentantă a Statului Român, acesta fiind cel care trebuie să stea în justiţie.
II. În recursul său, pârâta a adus deciziei recurate următoarele, critici :
1. Instanţa de apel a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti, fiind îndeplinite astfel condiţiile cerute de art. 304 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., aceasta deoarece hotărârea are la bază o expertiză de evaluare întocmită de experţi specializaţi în topografie, cadastru şi geodezie, instanţa de judecată respingând solicitarea pârâtei cu privire la încuviinţarea unei contraexpertize cu experţi imobiliari evaluatori.
Potrivit art. 14 alin. (1) din OG nr. 2/2002, experţii judiciari pot efectuat expertize judiciare numai în specialitatea în care au fost atestaţi, singurii experţi îndreptăţiţi să efectueze evaluări de terenuri fiind experţii imobiliari evaluatori.
S-a apreciat că instanţa de apel a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti, prin nerespectarea dispoziţiilor art. 3 din Legea nr. 198/2004, astfel că se impune casarea deciziei şi trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Alba Iulia, în vederea efectuării unei expertize pentru evaluarea terenului, expertiză care să fie efectuată de către experţi evaluatori.
2. Decizia recurată este dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii, deoarece în cauză nu mai trebuia efectuată o nouă expertiză, pentru că, în conformitate cu dispoziţiile art. 9 pct. 10 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 198/2004, s-a întocmit un proces-verbal şi s-a emis o hotărâre prin care s-a stabilit cuantumul despăgubirilor oferite, respectiv 15.931 lei pentru suprafaţa de 503 mp, suma respectivă fiind stabilită prin raportul de evaluare întocmit la data de 19 mai 2006 de către SC G.T.S. SRL prin evaluator N.G., potrivit dispoziţiilor legale.
Analizând Decizia recurată, prin raportare la criticile formulate, Înalta Curte constată că recursurile sunt nefondate, pentru considerentele ce urmează :
I. În ceea ce priveşte recursul formulat de către reclamantă.
Deşi reclamanta invocă dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., din analiza criticilor formulate rezultă că acestea se pot încadra în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., referindu-se la greşita aplicare a art. 26 din Legea nr. 33/1994 şi a art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale.
Criticile formulate nu pot fi reţinute, deoarece ambele instanţe au făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994 şi ale art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, fiind acordate despăgubiri la valoarea reală a terenului parţial expropriat, despăgubirile constând în prejudiciul produs pentru partea de teren neexpropriată, neputând fi acordate atâta timp cât pârâta din cauza de faţă este C.N.A.D.N.R.
Nu se poate reţine afirmaţia reclamantei cu privire la faptul că pârât ar fi de fapt Statul Român, atâta timp cât expropriatorul efectiv este pârâta din cauza de faţă şi nu compania de transport a energiei, şi anume SC T. SA.
În mod legal, atât instanţa de apel cât şi prima instanţă au reţinut că pentru terenul rămas neexpropriat ar trebui chemată în judecată compania ce se ocupă de transportul energiei electrice, dispoziţiile aplicabile fiind acelea ale Legii nr. 13/2007.
Reclamantei nu i s-a încălcat dreptul de proprietate cu privire la terenul rămas neexpropriat, ea având la îndemână o acţiune în justiţie pentru a pretinde despăgubiri cauzate de scăderea valorii terenului ocupat de transportatorul de energie electrică.
II. Cu privire la recursul declarat de pârâta C.N.A.D.N.R.:
Nici criticile formulate de către pârâtă nu pot fi reţinute, deoarece :
- Pe de o parte, nu au fost încălcate atribuţiile puterii judecătoreşti prin întocmirea raportului de expertiză de către cei trei experţi topografi, deoarece în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 198/2004, teza ultimă, din care rezultă faptul că acţiunea formulată în conformitate cu prevederile acestui articol se soluţionează potrivit dispoziţiilor art. 21-27 din Legea nr. 33/1994, în ceea ce priveşte cuantumul despăgubirilor, or, din cuprinsul dispoziţiilor art. 25 din Legea nr. 33/1994 rezultă că pentru stabilirea despăgubirilor cuvenite, instanţa va constitui o comisie de experţi compusă dintr-un expert numit de instanţă, unul numit de expropriator şi unul numit de expropriat.
În ceea ce priveşte specialitatea experţilor, în mod legal instanţa a reţinut că aceasta trebuia să fie topografie şi nu evaluare imobiliară, deoarece imobilul supus exproprierii este teren şi nu construcţie, experţii topografi fiind specializaţi în evaluarea terenului.
- Pe de altă parte, nu se poate reţine că hotărârea este dată cu aplicarea greşită a legii, deoarece, deşi Legea nr. 198/2004 stabileşte modul în care se face evaluarea iniţială de către expropriator, aceeaşi lege stabileşte în art. 9 modul în care se efectuează o nouă expertiză, în cazul în care persoana expropriată este nemulţumită de cuantumul despăgubirilor calculate de expropriator, iar prin expertiza dispusă de către instanţă nu s-a făcut altceva decât să se respecte prevederile acestei legi, prin raportare la Legea nr. 33/1994, cu privire la stabilirea cuantumului despăgubirilor.
Având în vedere cele de mai sus, Înalta Curte, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ambele recursuri, ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de reclamanta F.M. şi de pârâta C.N.A.D.N.R., împotriva deciziei nr. 138/A din 26 septembrie 2008 a Curţii de Apel Alba Iulia, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 27 aprilie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4895/2009. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4903/2009. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
