ICCJ. Decizia nr. 5324/2009. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5324/2009
Dosar nr. 3574/104/2007
Şedinţa publică din 8 mai 2009
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 607 din 10 iulie 2006 pronunţată de Tribunalul Olt, secţia civilă, s-a admis în parte contestaţia formulată de contestatorul C.N. şi s-a anulat dispoziţia nr. 2983 din 19 septembrie 2005 emisă de Primarul municipiului Slatina.
Pentru a dispune în acest sens, instanţa a arătat că prin dispoziţia contestată s-a reţinut lipsa calităţii de persoană îndreptăţită deşi reclamantul a avut calitatea de proprietar al terenului la data preluării abuzive de către stat şi nu fiica acestuia; acesteia i s-a donat numai construcţia ce a fost ulterior expropriată şi demolată, terenul trecând în proprietatea statului în baza art. 30 din Legea nr. 58/1974.
Prin Decizia civilă nr. 846 din 1 noiembrie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia civilă, s-a respins apelul declarat de către contestator şi s-a admis apelul declarat de intimata Primăria municipiului Slatina împotriva sentinţei primei instanţe, care a fost schimbată în sensul respingerii acţiunii, reţinându-se următoarele:
Prin art. 36 alin. (3) din Legea nr. 18/1991 s-a statuat că terenurile preluate în condiţiile art. 30 din Legea nr. 58/1974 trec în proprietatea actualilor titulari ai dreptului de folosinţă ai terenului, proprietari ai construcţiilor.
La momentul încheierii contractului de donaţie între contestator şi fiica sa, dreptul de proprietate s-a translatat între aceştia; situaţie în care, prin efectul art. 30 din Legea nr. 58/1974, preluarea s-a făcut de la donatar, căruia legea nu i-a permis să intre în proprietatea terenului ci să dobândească numai un drept de folosinţă pe durata existenţei construcţiei.
În aceste condiţii reclamantul nu mai era proprietar la momentul preluării terenului şi, în consecinţă, nu este persoana îndreptăţită la măsuri reparatorii în condiţiile Legii nr. 10/2001.
Din motivarea dispoziţiei contestate rezultă că şi proprietara construcţiei a formulat notificare pentru suprafaţa de teren ce face obiectul litigiului.
Prin Decizia civilă nr. 5276 din 28 iunie 2007 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietatea intelectuală, s-a admis recursul declarat de reclamat şi s-au casat ambele hotărâri pronunţate în cauză, trimiţându-se dosarul spre rejudecare la acelaşi tribunal, pentru următoarele motive:
Potrivit contractului autentic încheiat în anul 1979 donaţia a avut ca obiect exclusiv construcţia amplasată pe terenul în litigiu, care, concomitent acestei înstrăinări a trecut în proprietatea statului. Statul a preluat terenul menţionat de la reclamantul donator şi nu de la fiica donatară, care a beneficiat exclusiv de folosinţa gratuită a acestuia până la demolarea construcţiei, după exproprierea acesteia.
În aceste condiţii, în speţă nu erau incidente dispoziţiile art. 36 din Legea nr. 18/1991 şi art. 1.4.C din HG nr. 498/2003; de altfel, hotărârea de guvern a fost abrogată prin HG nr. 250/2007 care prevede expres în art. 1.4.C alin. (3) că în asemenea situaţii persoana care la data preluării abuzive era proprietar al terenului este îndreptăţită la măsuri reparatorii în condiţiile Legii nr. 10/2001.
Întrucât cererea de restituire în natură nu era inadmisibilă, instanţa de fond avea posibilitatea legală de a hotărî asupra măsurii reparatorii adecvate, lucru care presupune clarificarea situaţiei concrete a terenului, prin administrarea de probe concludente.
Rejudecând cauza, Tribunalul Olt, secţia civilă, a pronunţat sentinţa nr. 355 din 20 martie 2008 prin care a admis cererea formulată, a anulat dispoziţia contestată şi a dispus restituirea către reclamant a suprafeţei de 797 mp, teren situat în Slatina, judeţul Olt, constatând că pentru suprafaţa de 223 mp reclamantul are dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent.
La soluţionarea cauzei s-au avut în vedere Decizia de recurs pronunţată anterior şi expertiza tehnică care a stabilit situaţia de fapt privind gradul de ocupare a terenului.
Apelul declarat de pârâta Primăria municipiului Slatina împotriva sentinţei primei instanţe a fost admis prin Decizia nr. 295 din 25 septembrie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia civilă, dispunându-se schimbarea în parte a acesteia, în sensul că s-a constatat dreptul reclamantului la măsuri reparatorii în echivalent şi pentru suprafaţa de 797 mp teren, menţinându-se restul dispoziţiilor sentinţei.
Pentru a dispune în acest sens, instanţa de apel a avut în vedere următoarele motive:
Terenul în litigiu, de 1020 mp, reprezintă curtea interioară a blocurilor de locuit şi este sistematizat şi organizat cu funcţiunea de loc de joacă pentru copii, parcare cu acces din ambele străzi, alei pietonale de acces din blocurile respective şi spaţiu verde.
Prin urmare, întreaga suprafaţă este afectată unor utilităţi publice, fiind destinată a deservi nevoilor comunităţii din blocurile ce îl delimitează, astfel încât în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 10 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 10/2001, care impun măsuri reparatorii în echivalent.
Existenţa locului de joacă pentru copii şi a unui teren liber cu destinaţia de spaţiu verde, chiar dacă nu are amenajări deosebite, constituie o necesitate obiectivă pentru comunitatea respectivă.
Împotriva deciziei de apel a formulat cerere de recurs reclamantul, criticând-o pentru următoarele motive ce se încadrează în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Instanţa de apel nu a ţinut cont de faptul că din raportul de expertiză efectuat în cauză rezultă că terenul de joacă (437 mp) a fost amenajat în anul 2007, în timpul litigiului, iar suprafaţa de 360 mp teren este destinată a fi folosită ca spaţiu verde, fără a fi amenajată în acest sens.
În raport de aceste aspecte sunt pe deplin aplicabile dispoziţiile art. 11 şi art. 1 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, terenul fiind expropriat, impunându-se restituirea acestor suprafeţe în natură.
Analizând Decizia de apel în raport de motivul de recurs formulat, întemeiat pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că se impune admiterea acestuia şi casarea deciziei de apel, cu trimiterea cauzei pentru rejudecare la aceeaşi instanţă, cu aplicarea şi a art. 314 C. proc. civ.
Pentru a dispune în sensul reţinut prin Decizia de apel, instanţa de apel a avut în vedere concluziile expertului din dosarul de apel, privind afectaţiunea terenului.
Prin întâmpinarea formulată în dosarul de apel reclamantul a susţinut că terenul a fost amenajat ca loc de joacă pentru copii în cursul procesului, după pronunţarea deciziei de recurs, iar cel pentru care se susţine că are destinaţia de spaţiu verde nu este amenajat în acest sens.
În stabilirea măsurilor reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001 prezintă relevanţă, potrivit dispoziţiilor acestei legi, situaţia imobilului la data intrării în vigoare a acesteia.
Instanţa de apel nu s-a preocupat să stabilească situaţia de fapt completă în cauză privind imobilul la data intrării legii în vigoare, deşi reclamantul formulase apărări în acest sens.
În ceea ce priveşte dispoziţiile Legii nr. 10/2001 aplicabile, acestea sunt cele cuprinse în art. 10 şi nu în art. 11 din lege, după cum susţine reclamantul-recurent; terenul a fost preluat în temeiul art. 30 din Legea nr. 58/1974 şi numai construcţia a fost expropriată.
Prin urmare, cu aplicarea art. 304 pct. 9 şi art. 314 C. proc. civ., se impune trimiterea cauzei pentru rejudecare la aceeaşi instanţă de apel, pentru stabilirea deplină a situaţiei terenului la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, teren pentru care s-au dispus măsuri reparatorii prin echivalent prin Decizia de apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul C.N. împotriva deciziei nr. 295 din 25 septembrie 2008 a Curţii de Apel Craiova, secţia civilă.
Casează Decizia şi trimite cauza pentru rejudecare la aceeaşi curte de apel.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 mai 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5339/2009. Civil. Drept de autor şi drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 5335/2009. Civil → |
|---|
