ICCJ. Decizia nr. 6366/2009. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6366/200.
Dosar nr. 5223/117/200.
Şedinţa publică din 5 iunie 2009
Deliberând asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor cauzei constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 143 din 25 martie 2008, Tribunalul Cluj, secţia civilă, a admis în parte acţiunea formulată de reclamanţii F.R. şi F.A., a constatat nulitatea absolută a dispoziţiei nr. 1371/2003 emisă de pârâtul primarul municipiului Cluj Napoca, a anulat parţial dispoziţia nr. 1871/2005 emisă de acelaşi pârât, cu privire la acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent pentru terenul în suprafaţă de 434 mp, înscris iniţial în C.F. 15442 Cluj, nr. top 14100/2/1, 14100/2/2/, a menţinut dispoziţia nr. 1871/2005 pentru acordarea măsurilor reparatorii în echivalent pentru suprafaţa de 66 mp condiţionat de restituirea despăgubirilor primite la expropriere, a dispus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent bănesc pentru imobilul casă înscris iniţial în C.F. Cluj nr. 15442 nr.top 14100/2/2, condiţionat de restituirea despăgubirilor primite la expropriere, a dispus restituirea în natură în favoarea reclamanţilor a terenului în suprafaţă de 434 mp din actualul nr. top 14100/2, conform completării la raportul de expertiză, a dispus intabularea în C.F. a dreptului de proprietate al reclamanţilor cu privire la acest din urmă teren şi l-a obligat pe pârât să plătească reclamanţilor 960 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut următoarele:
Imobilul în litigiu compus din casă şi teren în suprafaţă de 500 mp situat în Cluj Napoca, judeţul Cluj a constituit un singur corp funciar, fiind înscris în C.F. Cluj 15442, nr. top. 14100/2, proprietar tabular F.A.
La 15 decembrie 1973 imobilul a fost dezmembrat în baza Decretului nr. 525/1964 în două numere top noi, din care, nr. top 14100/2/1 în suprafaţă de 2000 mp şi nr. top 14100/2/2 loc de casă în suprafaţă de 300 mp; primul a fost transcris în C.F. Cluj 27073 în favoarea statului român.
Prin Decretul nr. 44/1985 şi prin Decretul nr. 78/1986, a fost expropriată construcţia casă şi suprafaţa de 300 mp de la antecesorul reclamanţilor, acesta fiind trecut în anexa la decret la poziţia nr. 50, iar C.F. Cluj 15442 a fost sistată din lipsă de imobile.
Exproprierea nu a fost operată, aşa încât şi la nivelul anului 1994, imobilul cu nr. top 14100/2/2 apare înscris cu titlu de moştenire în favoarea lui F.R..
F.I. a decedat la 25 iulie 1992, având ca moştenitor pe F.R. în calitate de fiu, soţia acestuia, F.A. fiind străină de moştenire prin neacceptare.
Cum aceasta nu a fost renunţătoare, conform dispoziţiilor art. 4 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, a fost repusă în termenul de acceptare al moştenirii.
Având în vedere notificarea formulată de reclamanţi, dispoziţiile emise de Primarul municipiului Cluj Napoca şi indicaţiile din Decizia de casare dată într-un ciclu procesual anterior, tribunalul a administrat proba cu expertiză şi cu înscrisuri pentru a verifica situaţia juridică şi de fapt a terenului expropriat.
În acest sens a reţinut că toate imobilele expropriate au fost comasate şi s-au transcris în C.F.- uri noi în favoarea statului român, că suprafaţa de 434 mp din vechiul nr. top 14100/2 este ocupată de alei asfaltate şi parcări, nefiind traversată de vreo conductă proprietate publică şi putând fi restituită în natură.
Conform decretelor de expropriere nr. 44/1958 şi 78/1976, imobilul în litigiu a fost expropriat în vederea construirii unui număr de 490 apartamente şi a lucrărilor edilitare aferente ansamblului de locuinţe Pata Sud, în etapa I, a unui număr de 782 apartamente şi a dotărilor comerciale şi tehnico-edilitare în etapa a II-a şi a altor 492 apartamente în etapa a III-a.
Conform raportului de expertiză, terenul expropriat nu a fost ocupat de lucrările avute în vedere la expropriere.
Primăria municipiului Cluj-Napoca a confirmat că ulterior exproprierii nu a intervenit o nouă declarare de utilitate publică a terenului în cauză.
Având în vedere dispoziţiile art. 6 alin. (1) şi art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, precum şi art. 1 din Primul Protocol adiţional la C.E.D.O., tribunalul a considerat că se impune restituirea în natură a porţiunii de teren libere, neutilizată în scopul exproprierii şi acordarea de despăgubiri pentru porţiunea de teren imposibil de restituit în natură precum şi pentru casa demolată, condiţionat de restituirea despăgubirilor primite la expropriere.
Prin Decizia civilă nr. 191 din 9 iulie 2008, Curtea de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi de familie, a admis în parte apelul declarat de pârâtul primarul municipiului Cluj-Napoca împotriva sentinţei, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a anulat parţial dispoziţia nr. 1871 din 22 iulie 2005 emisă de pârât, cu privire la acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent pentru terenul în suprafaţă de 357 mp, înscris iniţial în C.F. 15442 Cluj; a menţinut dispoziţia nr. 1871/2005 pentru acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent pentru suprafaţa de 143 mp condiţionat de restituirea despăgubirilor primite la expropriere; a dispus restituirea în natură în favoarea reclamanţilor a terenului în suprafaţă de 357 mp din actualul nr. top 14100/2; a respins cererea de întabulare în cartea funciară şi a menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Pentru a pronunţa această decizie, curtea de apel a avut în vedere următoarele considerente:
Din raportul de expertiză efectuat în cauză, rezultă că terenul pentru care a fost formulată notificarea înscris iniţial în C.F. 15442 Cluj este parţial ocupat de construcţii, iar suprafaţa de 361 mp este liberă de construcţii.
O suprafaţă de 357 mp este ocupată de alei asfaltate şi parcări, iar 4 mp sunt ocupaţi de trotuar.
Având în vedere dispoziţiile art. 10 pct. 3 din HG nr. 250/2007, care stipulează că, în situaţia în care se constată amenajări subterane, restituirea în natură se va limita numai la acele suprafeţe de teren care nu afectează accesul şi utilizarea normală a amenajărilor subterane, în mod nelegal s-a dispus de către prima instanţă restituirea a 434 mp din vechiul nr. top 14100/2, întrucât este afectat de amenajări subterane, iar pe teren există şi un stâlp pe care sunt montate fire electrice, putând fi restituite în natură, numai suprafaţa de 357 mp.
În ceea ce priveşte critica pârâtului conform căreia, nici suprafaţa de 357 mp nu poate fi restituită în natură, curtea de apel a înlăturat-o cu motivarea că, dacă în accepţiunea art. 10 pct. 4 din HG nr. 250/2007, garajele sunt considerate construcţii uşoare sau demontabile iar terenul situat sub acestea poate fi restituit în natură, cu atât mai mult se poate restitui în natură terenul ocupat de o parcare.
Aleile şi parcările despre care pârâtul afirmă că sunt în domeniul public nu au fost edificate în scopul pentru care s-a dispus exproprierea.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul Primarul municipiului Cluj-Napoca, invocând în drept dispoziţiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivului de recurs invocat, recurentul susţine că soluţia instanţei de apel este netemeinică şi nelegală, deoarece prin dispoziţia nr. 1871/2005 au fost acordate reclamanţilor măsuri reparatorii prin echivalent pentru terenul revendicat, stabilindu-se valoarea acestora la suma de 143 247 lei, iar prin cererea de chemare în judecată, reclamanţii nu au contestat valoarea despăgubirilor, cum era normal, ci au solicitat restituirea în natură a terenului revendicat.
Ori, această cerere a fost respinsă la 7 aprilie 2003 prin dispoziţia emisă de Primarul municipiului Cluj-Napoca, reclamanţii neatacând în termenul legal respectiva dispoziţie.
Recurentul mai susţine că a formulat obiecţiuni la raportul de expertiză, arătând instanţei că suprafaţa de teren identificată la intersecţie, este mai mică decât cea menţionată în cartea funciară, având 361 mp şi nu 500 mp
Din suprafaţa de 361 mp, 4 mp au destinaţia clară de domeniu public - trotuar, iar diferenţa este ocupată de alei asfaltate cuprinse în inventarul public al Municipiului Cluj Napoca aprobat prin H.CL. nr. 133/2005.
Instanţa nu a avut în vedere aceste obiecţiuni, pronunţând o hotărâre greşită, pe care recurentul solicită Înaltei Curţi a o modifica în sensul admiterii în totalitate a apelului său.
Reclamanţii-intimaţi au depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Recursul este, într-adevăr, nefondat şi va fi respins pentru următoarele considerente:
În primul rând, Înalta Curte constată că recurentul reia întocmai, sub formă de motive de recurs, motivarea cererii de apel deşi ceea ce face obiect de analiză în această etapă procesuală este Decizia curţii de apel, care a răspuns criticilor pârâtului.
Astfel, s-a reţinut că după un prim ciclu procesual, cu ocazia rejudecării cauzei, reclamanţii au solicitat anularea dispoziţiei nr. 1371/2003 prin care s-a respins cererea de restituire în natură a imobilului, aşa încât critica privitoare la inadmisibilitatea cererii adresate instanţei cu acelaşi obiect este lipsită de temei.
În ceea ce priveşte nemulţumirile pârâtului legate de modul cum a fost interpretată proba cu expertiză, pe baza căreia s-a stabilit suprafaţa de teren liberă în înţelesul Legii nr. 10/2001 şi normelor metodologice de aplicare unitară a acesteia, Înalta Curte constată că acestea nu pot fi reluate în recurs, deoarece nu se încadrează în dispoziţiile art. 304 C. proc. civ.
În baza art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va menţine Decizia şi va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Primarul municipiului Cluj-Napoca împotriva deciziei nr. 191 din 9 iulie 2008 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 5 iunie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6367/2009. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6277/2009. Civil → |
|---|
