ICCJ. Decizia nr. 6377/2009. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6377/2009
Dosar nr. 28791/3/2007
Şedinţa publică din 5 iunie 2009
Deliberând asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor cauzei constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 408 din 29 februarie 2008 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, s-a admis în parte contestaţia precizată formulată de contestatoarea A.L.C. în contradictoriu cu intimaţii Municipiul Bucureşti, prin Primarul General şi Direcţia Generală de Administrare a Fondului Imobiliar. A fost anulată dispoziţia nr. 92357 din 11 decembrie 2007 emisă de intimatul Municipiul Bucureşti, dispunându-se obligarea intimatului să restituie contestatoarei cota de 50% din imobilul situat în Bucureşti. S-a respins ca neîntemeiat capătul de cerere privind obligarea intimaţilor să-i lase contestatoarei în deplină proprietatea şi liniştită posesie cota de 50%.
La soluţionarea cauzei s-au avut în vedere actele dosarului, faţă de care s-au reţinut următoarele:
Iniţial, instanţa a fost sesizată cu acţiune prin care s-a solicitat soluţionarea notificărilor; întrucât pe parcursul procesului s-a emis dispoziţia nr. 9257 din 11 decembrie 2007 în temeiul Legii nr. 10/2001, contestatoarea şi-a precizat acţiunea în sensul anulării acesteia şi restituirea în natură a imobilului.
Prin această dispoziţie s-a dispus modificarea art. 1 al Dispoziţiei nr. 2075 din 10 decembrie 2003 emisă de Primarul Municipiului Bucureşti, în sensul că acesta are conţinutul în sensul respingerii notificărilor formulate de către contestatoare.
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă, sub nr. 5985/3/2008, contestatoarea a solicitat anularea dispoziţiei nr. 9257 din 11 decembrie 2007, iar instanţa, constatând litispendenţă, a înaintat dosarul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, pe rolul căreia se află înregistrat apelul declarat împotriva sentinţei civile nr. 408 din 29 februarie 2008 pronunţată de aceeaşi instanţă, secţia a IV-a civilă.
La termenul de judecată a dosarului de apel, s-a ataşat la acesta dosarul înaintat de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, pentru litispendenţă.
Imobilul (teren şi construcţie) a cărui restituire s-a solicitat prin notificare face parte din categoria imobilelor trecute abuziv în proprietatea statului potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, iar contestatorul are calitatea de persoană îndreptăţită, fiind moştenitor al foştilor proprietari, potrivit art. 4 alin. (2) din aceeaşi lege.
În aceste condiţii, dispoziţia de respingere a notificării, contestată în faţa instanţei, este nelegală, din probatorii rezultând că reclamanta este persoană îndreptăţită la restituire pentru cota din imobil deţinută în proprietate de autorul său, respectiv de 50%.
Prin Decizia civilă nr. 886 din 25 noiembrie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, s-au respins ca nefondate apelurile conexe formulate de apelantul-intimat Municipiul Bucureşti prin Primarul General împotriva sentinţei primei instanţe pentru următoarele motive:
Împrejurarea că apelantul a emis mai multe dispoziţii cu privire la notificările formulate de contestatoare nu prezintă relevanţă în soluţionarea cauzei, câtă vreme ultima dispoziţie este cea anulată de prima instanţă; pe de altă parte, dispoziţiile în vigoare vizează aceeaşi soluţie, aceea de respingere a notificărilor formulate, apelanta menţinându-şi punctul de vedere cu privire la lipsa actelor de proprietate şi nedovedirea calităţii de moştenitor.
În mod corect prima instanţă a apreciat că s-a făcut dovada atât a calităţii de moştenitor al fostului proprietar cât şi a calităţii de persoană îndreptăţită, potrivit dispoziţiilor art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.
Actele de vânzare-cumpărare succesive prin care autorul contestatoarei a dobândit cota de 50% din imobilul în cauză au fost analizate de instanţa de fond, care a ajuns la concluzia corectă în sensul dovedirii proprietăţii, iar calitatea de unic moştenitor a fostului proprietar a fost stabilită prin Decizia civilă nr. 1827 din 17 noiembrie 2006 pronunţată de Tribunalul Bucureşti în dosar nr. 5383/2005, decizie definitivă şi irevocabilă prin nerecurare.
Împotriva deciziei de apel a formulat cerere de recurs apelantul Municipiul Bucureşti prin Primarul General, criticând-o pentru următoarele motive:
Potrivit art. 21-23 din Legea nr. 10/2001, notificarea trebuie să fie însoţită de actele doveditoare ale dreptului de proprietate şi, în cazul moştenitorilor, de acte doveditoare privind calitatea de moştenitor.
Art. 21.1 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 aprobate prin HG nr. 498/2003 explică ce se înţelege prin act doveditor al dreptului de proprietate, respectiv orice act juridic translativ de proprietate, care atestă deţinerea proprietăţii; sarcina probei îi revine persoanei care se pretinde fostul proprietar (Capitolul I pct. 1 lit. e)].
Nefăcându-se dovada dreptului de proprietate şi a calităţii de moştenitor s-a emis dispoziţia nr. 2075/2003 ca răspuns la notificările formulate de contestatoare.
Ulterior, contestatoarea a formulat o nouă notificare, înregistrată sub nr. 1986/2006, prin care se rectifică adresa imobilului ca fiind la nr. 12, notificările iniţiale privind imobilul de la nr. 11 şi nr. 11 bis.
Analizând Decizia de apel în raport de criticile formulate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, în considerarea celor ce succed:
Instanţa de apel a reţinut că s-a făcut dovada calităţii de unic moştenitor a contestatoarei printr-o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă (pronunţată ulterior emiterii dispoziţiei) şi a calităţii de proprietar prin acte de vânzare-cumpărare succesive prin care autorul contestatoarei a dobândit cota de 50 % din imobil.
Depunerea în faţa instanţei a actelor doveditoare nu este sancţionată prin nicio dispoziţie a Legii nr. 10/2001, procedura în faţa instanţei fiind guvernată de normele procesual civile aferente exercitării unei căi de atac, care permit administrarea probatoriului necesar în cauză.
În condiţiile în care instanţa a apreciat că s-a făcut dovada calităţii de proprietar şi de moştenitor al fostului proprietar, cu referire la actele avute în vedere, lucru care nu mai poate fi cenzurat de instanţa de recurs, se constată că în cauză s-a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 3 alin. (1) lit. a) şi art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.
Limitele de judecată în faţa instanţei sunt fixate de Decizia contestată, iar motivul emiterii acesteia s-a referit la lipsa dovezii privind proprietatea şi calitatea de moştenitor a fostului proprietar.
Constatând, prin urmare, că nu este fondat recursul declarat în cauză, Înalta Curte urmează să facă aplicarea şi a art. 312 alin. (1) C. proc. civ. şi să dispună în consecinţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Municipiul Bucureşti prin Primarul General împotriva deciziei nr. 886 din 25 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 5 iunie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6380/2009. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6368/2009. Civil → |
|---|
