ICCJ. Decizia nr. 6415/2009. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6415/2009
Dosar nr. 4292/117/2005
Şedinţa publică din 5 iunie 2009
Deliberând asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor cauzei constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1040 din 23 noiembrie 20006 pronunţată de Tribunalul Cluj, secţia civilă, s-a admis în parte plângerea formulată de reclamanţii D.B. şi D.F. în contradictoriu cu pârâtul Primarul municipiului Cluj-Napoca. A fost anulată în parte dispoziţia nr. 1097 din 9 mai 2005 emisă de către pârât. A fost obligat pârâtul să modifice dispoziţia atacată, în sensul restituirii în natură şi a cotei de ½ parte din apartamentul nr. 1 situat în imobilul din Cluj Napoca, judeţul Cluj precum şi în sensul acordării dreptului special de folosinţă şi asupra terenului aferent cotei din apartamentul nr. 1.
Prin aceeaşi sentinţă s-au menţinut dispoziţiile actului atacat cu privire la restituirea cotei de ½ din apartamentele nr. 6 şi 8 din acelaşi imobil şi cu privire la dreptul de folosinţă asupra terenului aferent. S-a stabilit dreptul reclamanţilor de a beneficia de măsuri reparatorii în condiţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 pentru cota de ½ din celelalte 11 apartamente din imobil şi pentru cota de ½ parte din terenul înscris în C.F. nr. 11280 Cluj, sub nr.top 4867 în suprafaţă de 627 stj.p.
La soluţionarea cauzei s-a avut în vedere actele dosarului faţă de care s-au reţinut următoarele.
Din întâmpinarea formulată în cauză de către pârât şi din contractele de vânzare-cumpărare rezultă că la data soluţionării notificării se mai găseau în patrimoniul statului doar apartamentele nr. 1, 6 şi 8, apartamentul nr.1 fiind însă afectat unei utilităţi publice.
În aceste condiţii doar apartamentele nr. 6 şi 8 puteau fi restituite în natură. Celelalte apartamente au fost vândute foştilor chiriaşi în baza Legii nr. 112/1995, iar contractele de vânzare-cumpărare nu au fost anulate până la data soluţionării notificării.
Reclamanţilor le-a fost restituită în natură doar o cotă parte de ½ din apartamentele ce se puteau restitui în natură şi dreptul de folosinţă aferent deoarece, potrivit Cărţii funciare, antecesorul reclamanţilor a deţinut în proprietate doar cota de ½ din imobil, cealaltă cotă de ½ fiind proprietatea unui terţ.
După intrarea în vigoare a Legii nr. 247/2005, prin care s-a modificat Legea nr. 10/2001, pot fi restituite foştilor proprietari şi imobilele în care se desfăşoară activităţi de utilitate publică cu obligaţia proprietarilor de a menţine afectaţiunea imobilului, ceea ce înseamnă că le poate fi restituit şi cota de ½ din apartamentul nr. 1.
Întrucât contractele de vânzare-cu încheiate în baza Legii nr. 112/1995 cu privire la restul apartamentelor nu au fost desfiinţate, acestea nu pot fi restituite în natură, reclamanţii fiind îndreptăţiţi la măsuri reparatorii în condiţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
În privinţa terenului solicitat s-a stabilit prin expertiză topografică că acesta nu poate fi restituit în natură, fiind ocupat, astfel încât reclamanţii sunt îndreptăţiţi la măsuri reparatorii în condiţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
Prin Decizia civilă nr. 328 din 1 octombrie 2007 Curtea de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale pentru minori şi familie, s-a admis apelul declarat de reclamanţi şi s-a schimbat în parte sentinţa apelată, în sensul că s-a dispus restituirea în natură şi a cotei de ½ parte din apartamentul nr. 1 cu nr.top.4867/1/I, compus din 3 camere (birou) în suprafaţă utilă de 89,73 mp înscris în C.F. individuală 120122, cu părţile indivize comune de 8,40/100 înscrise în C.F. colectivă nr. 120.121 Cluj-Napoca, precum şi cota de ½ parte din terenul rămas în proprietatea Statul Român de 1136/1197 parte, înscris sub A+3, cu nr.top 4867/2 în C.F. 11280 Cluj-Napoca, precum şi cota de ½ din terenul aferent apartamentelor 6 şi 8 înscris în C.F. colectivă 120121 Cluj-Napoca.
S-au menţinut restul dispoziţiilor sentinţei privind restituirea în natură a apartamentelor nr. 6 şi 8 înscris în C.F. individuală 120122 Cluj-Napoca şi stabilirea dreptului reclamanţilor de a beneficia de măsuri reparatorii în condiţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
Prin aceeaşi decizie s-a respins ca nefondat apelul pârâtului Primarul municipiului Cluj-Napoca împotriva aceleaşi sentinţe.
Pentru a dispune în acest sens, instanţa de apel a avut în vedre următoarele motive:
În condiţiile în care reclamanţii au solicitat în faţa instanţei restituirea în natură, în mod greşit s-a dispus obligarea pârâtului să modifice dispoziţia atacată în sensul restituirii în natură a cotei parte din apartamentul nr. 1 cu terenul aferent.
În condiţiile în care pentru terenul în cotă de 1136/1197 parte s-a stabilit dreptul măsuri reparatorii în echivalent, deşi autoritatea administrativă prin dispoziţia emisă a considerat că acesta este susceptibil a fi restituit în natură reclamanţilor, acestora li s-a înrăutăţit situaţia în propria contestaţie.
Critica vizând restituirea în întregime a celor 3 apartamente în contul cotei ce li se cuvine reclamanţilor din toate apartamentele aflate în clădire în număr de 14, nu poate fi primită în condiţiile în care şi alţi coproprietari sau moştenitori ai acestora au formulat notificări pentru acelaşi imobil, situaţie faţă de care sunt incidente dispoziţiile art.4 alin.1 din lege privind restituirea pe cote părţi ideale.
Eventuala nefuncţionalitate temporară a Fondului „Proprietatea" nu poate justifica o altă modalitate de acordare a măsurilor reparatorii în echivalent decât cele statuate de legiuitor prin Titlul VII din Legea nr. 247/2005.
În ceea ce priveşte apelul pârâtului, s-a reţinut că deşi în apartamentul nr. 1 din imobil funcţionează Asociaţia pentru Protecţia handicapaţilor Motorii, aceasta nu desfăşoară activităţi de interes public în sensul dispoziţiilor art. 16 din Legea nr. 10/2001, neîncadrându-se astfel imobilul în categoriile enumerate în anexa nr. 2 din Legea nr. 10/2001.
Împotriva deciziei de apel au formulat recurs apelanţii-reclamanţi criticând-o pentru următoarele motive:
1. Deşi au formulat o completare a motivelor de apel referitoare la cheltuielile de judecată, instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra acesteia. Astfel, au făcut cheltuieli cu efectuarea expertizelor tehnice, avute în vedere de prima instanţă.
2. În mod greşit nu li s-au restituit în natură apartamentele nr. 1, 6 şi 8 în contul cotei de imobil care trebuie restituită în natură; aceste apartamente sunt libere, sunt în posesia statului iar reclamanţii şi-au dovedit calitatea de persoane îndreptăţite.
3. Singura modalitate corectă de acordare a unor măsuri reparatorii este aceea de a li se achita suma constând în valoarea reală a imobilelor preluate în mod abuziv.
Potrivit jurisprudenţei C.E.D.O. o astfel de reparaţie nu este efectivă, întrucât Fondul „Proprietatea" nu funcţionează de o manieră susceptibilă să asigure o indemnizaţie efectivă.
Analizând Decizia de apel în raport de criticile formulate, care se circumscriu motivelor de recurs prevăzute de art. 304 pct. 5 şi 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat în considerarea celor ce succed.
1. În susţinerea cererii de completare a motivelor de apel, referitoare la cheltuielile de judecată reprezentate din onorariile de experţi, se arată că tribunalul a apreciat în mod greşit că expertizele nu au confirmat punctul de vedere al reclamanţilor.
Or, după cum rezultă din sentinţa primei instanţe, situaţia apartamentului nr. 1 a fost constatată din întâmpinarea formulată de pârât şi din contractele de vânzare-cumpărare, iar expertiza topografică a confirmat că terenul nu poate fi restituit în natură.
2. Legea nr. 10/2001 prevede ca măsură reparatorie şi acordarea de alte bunuri sau servicii în compensare, însă această modalitate de reparaţie nu este posibilă în cauză, faţă de situaţia de fapt reţinută. Şi alţi coproprietari sau moştenitori ai acestora au formulat notificări pentru acelaşi imobil, situaţie faţă de care pot fi incidente dispoziţiile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind restituirea pe cote părţi.
3. Modalitatea de despăgubire solicitată de către reclamanţi nu este reglementată de dispoziţiile Legii nr. 10/2001.
O analiză în sensul arătat, cu referire şi la jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului împotriva României, nu poate fi făcută în cadrul procesual al litigiului de faţă, întrucât este vizată poziţia Statului Român, acesta nefiind parte în prezentul litigiu, care se derulează în temeiul Legii nr. 10/2001.
Constatând că nu sunt fondate criticile formulate, Înalta Curte urmează să facă aplicarea art. 12 alin. (1) C. proc. civ. şi să dispună respingerea recursului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanţii D.B. şi D.F. împotriva deciziei nr. 328 A din 1 octombrie 2007 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă de muncă, asigurări sociale, minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 5 iunie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6710/2009. Civil. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6668/2009. Civil → |
|---|
