ICCJ. Decizia nr. 6668/2009. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6668/2009
Dosar nr. 4172/109/200.
Şedinţa publică din 16 iunie 2009
Deliberând, asupra recursului de faţă, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., constată următoarele:
Tribunalul Argeş, secţia civilă, prin sentinţa civilă nr. 134 din 12 iunie 2008 a admis în parte contestaţia formulată la 9 iunie 2006 de contestatoarele D.M.D. şi D.M. în contradictoriu cu Municipiul Piteşti prin primar împotriva dispoziţiei cu nr. 1720/2006 emisă de acesta.
A fost modificată dispoziţia în sensul că s-a dispus în favoarea contestatoarelor acordarea de măsuri reparatorii în echivalent potrivit legii speciale pentru suprafaţa de 1800 mp identificată de expertul I.I. în perimetrul trasat cu culoare portocalie pe schiţa anexă la expertiză ( f.148) şi au fost obligaţi intimaţii la 300 lei cheltuieli de judecată către contestatoare.
Pentru a pronunţa această sentinţa instanţa a reţinut în principiu, potrivit adeverinţei nr. 3070 din 1 august 2001, că imobilul proprietate a numitei D.A. a fost expropriat în baza Decretului nr. 222/1980, poziţia 52 cu suprafaţa de 1800 mp şi construcţii în suprafaţă de 54,25 mp.
Prin dispoziţia nr. 1720/2006 dată în soluţionarea notificării nr. 1341/12581 din 15 august 2001 (prin care petentele au solicitat restituirea prin echivalent a 1800 mp teren şi construcţii) Primarul municipiului Piteşti a refuzat restituirea în natură a unei diferenţe de 600 mp teren, împrejurare contestată în instanţă prin prezenta acţiune.
Sub acest aspect instanţa a reţinut că art. 23 din Legea nr. 10/2001 care prevede că actele doveditoare ale dreptului de proprietate vor fi depuse în anexă la notificare nu face menţiuni speciale în privinţa dovedirii dreptului de proprietate. Ca urmare, potrivit regulilor de drept comun în materie de revendicare este considerat probă orice înscris constatator al unui act juridic civil, jurisdicţional sau administrativ cu efect constitutiv, translativ sau declarativ pe proprietate şi care generează o prezumţie relativă la proprietate în favoarea persoanei care îl invocă.
S-a constatat că autorii reclamantelor au solicitat în perioada 1925 - 1926 răscumpărarea embaticului unor imobile din oraşul Piteşti ca urmare a desfiinţării virtuale a embaticului prevăzută de Legea agrară din 1921 care în art. 82 a dispus că pământul folosit prin embatic se expropriază în folosul embaticarilor. Potrivit referatelor nr. 3860/1925 şi nr. 2128/1926 autorii reclamantelor au răscumpărat embaticul imobilelor nr. 60, 61 şi 62 cu suprafeţe de 100 mp şi 614 mp şi s-a considerat că aceste referate sunt acte administrative cu caracter constitutiv de drepturi.
S-a mai reţinut din procesul verbal întocmit cu ocazia exproprierii din 10 noiembrie 1980, că autorii reclamantelor au predat suprafaţa de 1800 mp.
Curtea de Apel Piteşti prin Decizia nr. 259/A din 10 decembrie 2008 a respins ca nefondat apelul declarat de pârâţii Municipiul Piteşti şi Primarul acestui Municipiu.
Criticile formulate de aceştia au fost apreciate ca nefondate.
Astfel s-a constatat că în mod corect, cu respectarea dispoziţiilor art. 164 C. proc. civ., s-a respins cererea de conexare a prezentului dosar cu dosarul nr. 3501/109/2006 care privea un alt imobil preluat de stat în temeiul unui alt act normativ şi pentru care s-au formulat notificări distincte.
Cât priveşte critica, referitor la greşita interpretare a actelor depuse la dosar, şi aceasta a fost respinsă, constatându-se că au fost corespunzător aplicate dispoziţiile Legii nr. 10/2001.
S-a dovedit astfel că antecesorii reclamantelor, G.M.A. şi D.A. au fost proprietarii unui teren de 1800 mp dobândit conform contractelor de cumpărare cu nr. 1906 din 29 august 1921 şi referatelor nr. 3860/1925 şi nr. 2128/1926 şi, ulterior, expropriat prin Decretul nr. 222/1980 (poz.52). terenul a fost identificat şi faptic conform raportului de expertiză care a concluzionat că nu se mai poate restitui în natură astfel încât şi dispoziţia instanţei este conformă cu soluţiile prevăzute de Legea nr. 10/2001.
Împotriva acestei decizii pârâţii au declarat recurs susţinându-se că petentele nu au dovedit decât proprietatea pentru 1200 mp arătând că deşi actul de vânzare-cumpărare cuprinde aceste date, el nu corespunde cu planul cadastral intabulat în anii 1930 – 1932.
S-a invocat împrejurarea că actul de vânzare-cumpărare nr. 1921 se referă la suprafeţe de teren care corespund cu planul cadastral din anii 1930 – 1932 dar care nu sunt identice cu acte ulterior întocmite. În acest sens s-a arătat că suprafaţa de teren de 1200 mp (din contractul de cumpărare) figurează în înscrisurile cadastrale cu 1106 mp iar suprafaţa de 614 mp (tot din contractul de cumpărare) figurează cu suprafaţa de 603 mp.
S-a mai invocat o neconcordanţă în certificatul de moştenitor după decesul lui G.A. în sensul că vecinii terenului de 1200 mp sunt diferiţi de cei din 1921.
Criticile formulate nu se încadrează în motivul de recurs invocat, referitor la greşita aplicare a legii, ele fiind şi neîntemeiate.
Dovada dreptului de proprietate a fost făcută în dosar cu actele de proprietate produse de reclamantă, confirmate şi de actele emise în vederea exproprierii şi în mod corect nu au fost primite criticile pârâtului sub acest aspect, critici nesusţinute de probele administrate.
Diferenţele semnalate au fost infirmate atât de actele produse cât şi de expertiza efectuată în cauză, care din contră, a găsit faptic o suprafaţă mai mare decât cea solicitată.
Împrejurarea că în certificatul de moştenitor din 1971 vecinătăţile terenului nu coincid cu cele din actul de cumpărare din 1921 la o distanţă de 52 de ani nu este de natură să infirme proprietatea autorului petentelor, confirmată de procesul verbal de predare ca urmare a exproprierii şi actului de expropriere în care este menţionată suprafaţa de 1800 mp identificată faptic de raportul de expertiză cu referire şi la actele de proprietate ale autorilor contestatoarelor.
Pe cale de consecinţă se va respinge recursul ca nefondat.
În temeiul art. 274 C. proc. civ. se vor obliga recurenţii la 1500 lei cheltuieli de judecată către intimatele reclamante reprezentând onorariul avocatului ales conform chitanţei din dosar ( fila 10).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâţii Municipiul Piteşti prin primar şi Primarul municipiului Piteşti împotriva deciziei nr. 259 din data de 10 decembrie 2008 a Curţii de Apel Piteşti, secţia civilă, conflicte de muncă şi asigurări sociale, minori şi de familie.
Obligă recurenţii la 1500 lei cheltuieli de judecată către intimatele D.M.D. şi D.M.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 iunie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6415/2009. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6380/2009. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
