ICCJ. Decizia nr. 6380/2009. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6380/2009
Dosar nr. 1030/117/2008
Şedinţa publică din 5 iunie 2009
Deliberând asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor cauzei constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj la data de 13 martie 2008 reclamantul B.I. a chemat în judecată pe pârâtul Primarul municipiului Cluj-Napoca solicitând anularea parţială a dispoziţiei nr. 882 din 4 februarie 2008 emisă de pârât, în sensul restituirii în natură a întregului imobil situat în Cluj-Napoca.
Prin sentinţa civilă nr. 232 din 24 aprilie 2008 pronunţată de Tribunalul Cluj, secţia civilă, s-a respins cererea, pentru următoarele motive:
Prin dispoziţia nr. 882 din 4 februarie 2008 s-a dispus restituirea în natură în favoarea reclamantului a apartamentului nr. 5, înscris în C.F. ind. 2340, precum şi cota parte de 2/3 din terenul curte în suprafaţă de 689 mp din imobilul situat în Cluj-Napoca.
Pentru diferenţa de cotă parte de 2/3 (66,66%) şi cota aferentă apartamentului restituit (3,42%), respectiv pentru cota parte de 63,24% din construcţia cu suprafaţa utilă totală de 272,93 mp şi terenul construit în suprafaţă de 306 mp situat la aceeaşi adresă s-a propus acordarea de despăgubiri în condiţiile legii speciale, respectiv Titlul VII din Legea nr. 247/2005.
S-a reţinut că reclamantul este fost proprietar al imobilului şi moştenitorul fostei proprietare, fiind îndreptăţit la cota parte de 2/3 din imobil iar din totalul de 5 apartamente, numai cel cu nr. 5 este liber fiind în administrarea consiliului local împreună cu terenul curte în suprafaţă de 689 mp, restul apartamentelor fiind înstrăinate în baza Legii nr. 112/1995 foştilor chiriaşi.
Din actele de stare civilă depuse la dosar rezultă că autoarea reclamantului, respectiv mama sa, a fost proprietara unei cote părţi de 3/6 din imobil iar reclamantul a fost proprietar asupra unei cote părţi de 1/6 din imobil.
În cererea de chemare în judecată reclamantul s-a prevalat de calitatea sa de moştenitor al tatălui B.I., însă acesta nu a avut calitatea de proprietar al imobilului la data preluării de către stat. Pe de altă parte, atât în notificare cât şi în cererea de chemare în judecată reclamantul nu a invocat calitatea sa de moştenitor al proprietarilor celeilalte cote părţi din imobil de 2/6, pentru a putea beneficia de măsuri reparatorii şi pentru această cotă în condiţiile art. 4 din Legea nr. 10/2001.
Prin Decizia civilă nr. 304/A din 13 noiembrie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia civilă, s-a admis apelul declarat de reclamant împotriva sentinţei primei instanţe, care a fost schimbată în sensul că:
S-a admis în parte plângerea formulată de reclamant şi s-a modificat în parte dispoziţia atacată, în sensul că se dispune restituirea în natură în favoarea reclamantului B.I. a întregului teren în cotă de 1/1, în suprafaţă de 993,6 mp (276 stj.p.) situat în Cluj-Napoca, înscris în C.F. 8856 Cluj, nr.top.3544.
Pentru a dispune în acest sens, instanţa de apel a avut în vedere următoarele motive:
Restituirea tuturor apartamentelor din imobil nu este posibilă întrucât apartamentele 1-4 au fost înstrăinate în condiţiile Legii nr. 112/1995 chiriaşilor, iar reclamantul nu a formulat un petit prin care să se solicite anularea contractelor de vânzare-cumpărare.
În ceea ce priveşte situaţia terenului, reclamantul are, prin prisma dispoziţiilor art. 3 alin. (1) lit. a) şi art. 4 alin. (2)-(4) din Legea nr. 10/2001, precum şi a situaţiei de C.F., cota de 1/1.
Împotriva deciziei de apel au formulat cereri de recurs ambele părţi:
1. Reclamantul a criticat Decizia pentru următoarele motive:
Atât construcţia cât şi terenul formează imobilul preluat abuziv prin Decretul nr. 92/1950 şi, fiind unicul moştenitor, nu se justifică restituirea numai a terenului.
Nu s-a ţinut cont de faptul că încă din anul 1991 a făcut cerere de restituire şi atunci Legea nr. 112/1995 este aplicată în mod greşit.
2. Pârâtul Primarul Municipiului Cluj a criticat Decizia pentru următoarele motive:
Instanţa de apel a făcut o greşită aplicare a dispoziţiilor art. 3 şi art. 4 din Legea nr. 10/2001, republicată.
S-au ignorat probele administrate în cauză, respectiv acte de stare civilă, care sunt în sensul că reclamantul a avut calitatea de proprietar asupra unei cote de 1/6 din imobil, fiind şi moştenitorul celuilalt coproprietar, mama sa, care a deţinut 3/6 din imobil.
- Reclamantul s-a prevalat de calitatea de moştenitor al tatălui său, care nu era însă proprietar al cotei de 2/6 la data preluării imobilului.
Asupra acestor cote sunt proprietari B.A. şi B.M., iar reclamantul nu a dovedit calitatea de moştenitor al acestora; faţă de ei, reclamantul este colateral privilegiat şi nu este rezervatar, având nevoie astfel de certificat de moştenitor.
- În actele care au stat la baza emiterii dispoziţiei contestate, reclamantul nu a invocat calitatea sa de proprietar şi asupra acestei cote.
Analizând Decizia de apel în raport de criticile formulate, care se încadrează în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursurile sunt nefondate, în considerarea celor ce succed:
1. Recursul declarat de reclamant.
În mod corect s-a reţinut de instanţa de apel că, în ceea ce priveşte apartamentele înstrăinate, sunt pe deplin aplicabile dispoziţiile art. 18 lit. c) din Legea nr. 10/2001, care exclud de la restituirea în natură imobilele înstrăinate cu respectarea condiţiilor legale.
Valabilitatea actelor prin care au fost înstrăinate aceste apartamente excede cadrul procesual al litigiului de faţă; instanţa de apel a şi reţinut că reclamantul nu a formulat un petit în acest sens.
2. Recursul declarat de pârât.
După cum rezultă din notificarea formulată de către reclamant, precum şi din dispoziţia contestată, acesta a solicitat restituirea imobilului situat în Municipiul Cluj-Napoca, exprimându-şi astfel opţiunea de restituire pentru întreg imobilul.
În cauză s-a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 4 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 10/2001.
I s-a recunoscut calitatea de proprietar pe o cotă parte de 1/6, de moştenitor pentru o cotă de 3/6 iar pentru diferenţa de 2/6 s-a făcut aplicarea art. 4 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 10/2001.
Coproprietarii cotei de 2/6 sunt fraţii reclamantului, au decedat înaintea intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001 iar pârâtul-recurent nu a susţinut că acesta ar fi îndepărtat de la succesiunea acestora de alte rude, de grad mai apropiat, care şi-au exprimat dreptul de opţiune succesorală, îndepărtându-l astfel pe reclamant de succesiunea fraţilor săi.
În calitate de succesibil, aparţinând clasei colateralilor privilegiaţi, reclamantul şi-a manifestat opţiunea de acceptare a întregului imobil în temeiul Legii nr. 10/2001; nu avea astfel nevoie, contrar celor susţinute de pârâtul-recurent, să facă dovada calităţii numai prin certificat de moştenitor.
Constatând, prin urmare, că nu sunt fondate criticile formulate, Înalta Curte urmează să facă aplicarea şi a art. 312 alin. (1) C. proc. civ. şi să dispună respingerea ambelor recursuri ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamantul B.I. şi pârâtul Primarul municipiului Cluj-Napoca împotriva deciziei nr. 304A din 13 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă, asigurări sociale, minori şi familie.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 5 iunie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6668/2009. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6377/2009. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
