ICCJ. Decizia nr. 6791/2009. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6791/2009
Dosar nr. 6664/109/2005
Şedinţa publică din 19 iunie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Argeş, secţia civilă, la 12 septembrie 2005, reclamantul S.C. a solicitat în contradictoriu cu Primarul Municipiului Piteşti anularea dispoziţiei nr. 1103 din 9 martie 2005, prin care i s-a respins notificarea nr. 1011/5711 din 11 februarie 2002, referitoare la terenul în suprafaţă de 500 m.p. situat în Piteşti, pentru nedovedirea dreptului de proprietate şi a condiţiilor în care acest imobil a fost preluat de către stat.
Reclamantul a arătat în motivarea cererii că nici el şi nici mandatara G.R.E. nu au primit vreo invitaţie în faţa Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 10/2001 şi nici nu li s-au solicitat acte în dovedirea aspectelor menţionate.
Tribunalul Argeş, secţia civilă, prin sentinţa civilă nr. 319 din 21 decembrie 2006, a admis în parte contestaţia şi a anulat dispoziţia nr. 1103/2005 emisă de Municipiul Piteşti prin primar, în sensul că a dispus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent reclamantului pentru imobilul situat în Piteşti, compus din teren în suprafaţă de 500 m.p. şi construcţii evaluate la suma de 11.134,47 RON.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că reclamantul a făcut dovada calităţii de succesor de pe urma defunctului Stan Alexandru, care a deţinut în proprietate terenul în suprafaţă de 500 m.p., dobândit prin actul de vânzare-cumpărare din 8 octombrie 1953, expropriat prin Decretul nr. 429/1962.
Analizând cererea de restituire în natură, tribunalul a reţinut că terenul nu este liber, fiind afectat de lucrări de investiţii de interes local, aflate în derulare şi care fac parte din proiectul de amenajare şi modernizare a Pieţei S., astfel că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 9 şi art. 10 alin. (4) din Legea nr. 10/2001.
S-a apreciat că, în aceste condiţii, reclamantul este îndreptăţit la acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, conform evaluării făcute prin raportul de expertiză efectuat, în cuantum de 11.134,47 RON.
Împotriva sentinţei menţionate a declarat apel reclamantul S.C. prin mandatar G.R.E., criticând-o ca nelegală şi netemeinică în ceea ce priveşte modalitatea de stabilire a calităţii de bun susceptibil de restituire în natură a terenului de 500 m.p., neformulându-se obiecţiuni cu privire la modul de evaluare a construcţiei.
S-a susţinut că instanţa a ignorat dispoziţiile imperative ale art. 21 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora este nulă schimbarea destinaţiei imobilului după apariţia legii.
Apelantul a arătat că, potrivit art. 6 pct. 1 lit. c) din HG nr. 498/2003, dispoziţiile Legii nr. 10/2001 sunt incidente pentru terenurile din intravilan, neocupate de construcţii sau care nu au făcut obiectul reconstituirii sau constituirii dreptului de proprietate în baza legilor speciale anterioare, calificările Legii nr. 213/1998 cu completările ulterioare sau alte acte normative subsidiare acesteia fiind fără relevanţă juridică.
De asemenea, s-a susţinut că prima instanţă a ignorat concluziile rapoartelor de expertiză, care au relevat faptul că, din planurile lucrărilor de sistematizare a Pieţei S. nu rezultă vreun proiect de alei sau căi de acces pe terenul său, ci numai zona de extindere a pieţei.
Curtea de Apel Piteşti, secţia civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin Decizia nr. 232/A din 13 noiembrie 2008, în complet de divergenţă, a admis apelul reclamantului şi a schimbat în parte sentinţa, în sensul că a dispus restituirea în natură a terenului de 498,75 m.p., identificat conform variantei A a raportului de expertiză tehnică, întocmit în apel, cu lăţimea de 15 m. şi lungimile de 34 m la vest şi 32,50 m la est.
S-a menţinut, în rest, sentinţa, în partea privitoare la construcţii.
A fost obligat intimatul Primarul Municipiului Piteşti la 651,70 lei cheltuieli de judecată în apel către reclamant.
Prin considerentele deciziei, instanţa de apel a reţinut, în esenţă, că din probele administrate a rezultat caracterul abuziv al preluării de la fostul proprietar şi împrejurarea că nu a avut loc vreodată o declarare de utilitate publică pe teren, investiţia realizându-se după ce legiuitorul a interzis orice astfel de schimbare a destinaţiei terenului deţinut fără titlu.
Ca atare, s-a considerat că sunt pe deplin aplicabile dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 10/2001, cu modificările şi completările ulterioare, terenul nefiind afectat de lucrări de investiţii de interes public aprobate, a căror construcţie să nu fi început, căci investiţia nu îl afectează, nefiind, cum concluzionează expertiza, destinat unicei intrări în clădirea pieţei.
Pentru a se alege varianta de identificare a fostei proprietăţi a cărei restituire s-a solicitat, instanţa a avut în vedere, pe de o parte, transpunerile în teren ale hărţilor vechi cadastrale potrivit cărora lăţimea proprietăţii este mai mare decât cea susţinută de reprezentantul reclamantului, iar adâncimea mai mică şi, pe de altă parte, depoziţia martorului U.V., care a arătat că faţă de proprietatea sa, care are şi a avut întotdeauna o lăţime de 12,5 m, cea în litigiu era mai lată, ori în varianta B, susţinută de acelaşi reprezentant, terenul avea o lăţime de numai 10 m.
Împotriva deciziei menţionate a declarat recurs în termenul legal pârâtul Primarul Municipiului Piteşti, criticând-o ca nelegală pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Prin motivele de recurs, pârâtul a criticat Decizia instanţei de apel pentru greşita restituire în natură a terenului în suprafaţă de 498,75 m.p., ocupat de detalii de sistematizare de utilitate publică, prin extinderea Pieţei S.
S-a susţinut că admiterea configuraţiei noii pieţe şi reamenajarea terenului aferent nu poate conduce la concluzia că terenul nu a fost folosit în scopul pentru care a fost preluat.
Recurentul a arătat că ipoteza prevăzută de art. 11 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, care instituie regula restituirii în natură, nu se regăseşte în cauză, fiind incidente prevederile art. 10.3 din HG nr. 250/2007, care statuează că, în toate cazurile, entitatea investită cu soluţionarea notificărilor au obligaţia, înainte de a dispune orice măsură, să identifice cu exactitate terenul şi vecinătăţile, precum şi destinaţia actuală a acestuia, pentru a nu afecta căile de acces, existenţa şi utilizarea unor amenajări subterane.
S-a învederat că terenul în litigiu este cuprins în planul de sistematizare al municipiului Piteşti, în vederea extinderii şi modernizării Pieţei S., realizarea investiţiei fiind aprobată prin H.C.L. nr. 83/2002, H.C.L. nr. 282/2002 şi H.C.L. nr. 233/2003.
Intimatul pârât a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Examinând criticile formulate de recurentul pârât raportat la dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat pentru considerentele ce succed:
Susţinerile formulate prin motivele de recurs ignoră modul de preluare al imobilului în litigiu. Iniţial, recurentul a susţinut că proprietatea autorului reclamantului ar fi fost preluată prin decret de expropriere în anul 1962, ceea ce nu este real, întrucât în 1970 gospodăria fostului proprietar era evidenţiată în harta cadastrală, la fel ca şi Piaţa S.(fila 230, anexă la expertiză).
În realitate, aşa cum a reţinut şi instanţa de apel, imobilul în litigiu a fost preluat în anul 1988, fără decret de expropriere, situaţie confirmată şi de martorii audiaţi în cauză.
Recurentul pârât a schimbat, în parte, destinaţia terenului, după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, respectiv o parte din vechea proprietate a fost afectată de planul de extindere a Pieţei S., pentru înfiinţarea unei alte intrări.
Modernizarea Pieţei S. a fost decisă după apariţia Legii nr. 10/2001, astfel cum rezultă din înscrisul de la fila 139 dosar apel, prin care se invocă hotărârile Consiliului Local nr. 282 din 27 noiembrie 2002 de aprobare a studiului de fezabilitate şi nr. 233 din 23 iulie 2003 de aprobare a proiectului tehnic şi planşele de realizare a noului amplasament al pieţei, anexă la expertiza B.P.
Este evident astfel că pentru anii 1970 - 2003 nu a existat nici o dovadă a schimbării destinaţiei terenului în litigiu.
Din perspectiva dispoziţiilor art. 21 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 şi pct. 21.5 din HG nr. 250/2007 din Normele Metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, care reiau într-o formă mai explicită dispoziţiile din pct. 6.1 lit. c) din HG nr. 498/2003, rezultă că schimbarea destinaţiei terenului după apariţia Legii nr. 10/2001 este nulă.
Derularea lucrărilor de amenajare invocate de recurent a avut loc în cursul procesului, aspect ce se poate deduce din compararea menţiunilor procesului verbal de cercetare locală cu planşele fotografice depuse la dosar.
Mai mult, intrarea în piaţă se realizează, aşa cum a menţionat expertul prin partea de sud a pieţei, fără legătură cu vechiul amplasament al terenului reclamantului, care se află în partea de nord.
Prin motivele de recurs, recurentul a criticat Decizia instanţei de apel pentru greşita aplicare a legii, în sensul că nu se impunea restituirea în natură a terenului, întrucât în cauză ar fi fost aplicabile dispoziţiile art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, pentru situaţia în care pe terenul expropriat ar fi amenajări de utilitate publică.
Premisa de la care porneşte recurentul este eronată întrucât terenul în discuţie nu a fost preluat printr-un decret de expropriere, ci fără titlu.
De asemenea, recurentul nu a fost în măsură să producă dovezi, la cererea instanţei de apel, din care să rezulte că terenul ar fi afectat de utilităţi, reţele stradale sau alte utilităţi subterane sau supraterane, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001.
Ca atare se va constata că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile legale invocate prin motivele de recurs, nefiind întrunit motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În consecinţă, urmează ca în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., să se respingă recursul pârâtului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Primarul municipiului Piteşti împotriva Deciziei nr. 232/A din 13 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Piteşti, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 iunie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7358/2009. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6787/2009. Civil → |
|---|
