ICCJ. Decizia nr. 6669/2009. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6669/2009
Dosar nr. 769/3/2007
Şedinţa publică din 16 iunie 2009
Deliberând, asupra recursului de faţă, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., constată următoarele.
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, sub nr. 769/3/2007, la data de 11 ianuarie 2007, contestatorii D.N., D.N. şi D.Ş. au solicitat modificarea dispoziţiei nr. 6424 din 05 octombrie 2006 emisă de intimatul Primarul General al Municipiului Bucureşti, de soluţionare a notificărilor nr. 487/2001 şi 593/2001 formulate în baza Legii nr. 10/2001, în sensul restituirii în natură a terenului în suprafaţă de 17.500 mp pe vechiul amplasament şi în compensare pe un amplasament alăturat sau pe un teren echivalent valoric.
Prin sentinţa civilă nr. 1659 din 21 decembrie 2007 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, s-a admis în parte contestaţia, fiind modificată dispoziţia atacată, în sensul restituirii în natură către contestatori a terenului în suprafaţă de 3.505,53 mp (identificat în raportul de expertiză efectuat de I.I. în punctele 1, 2, 5, 1) şi acordării către contestatori de măsuri reparatorii prin echivalent pentru suprafaţa de 5.244,97 mp (diferenţa de teren din suprafaţa de 8.750 mp, ce a fost în proprietatea autorului lor D.D.). A fost respinsă ca neîntemeiată, cererea contestatorilor privind acordarea de măsuri reparatorii prin compensare cu terenul învecinat rezultat şi identificat în raportul de expertiză.
Pentru a hotăra astfel, instanţa de fond a reţinut că autorul contestatorilor a avut în proprietate doar suprafaţa de 8.750 mp în fosta comuna Dudeşti Cioplea, respectiv o pătrime din părţile sociale ale Societăţii Căminul şi că toţi notificatorii împreună (moştenitorii D.Ş., D.N. şi D.N., respectiv D.M. şi D.G.G.) pot solicita restituirea în natură sau acordare de măsuri reparatorii pentru suprafaţa de 17.500 mp.
Instanţa de fond a reţinut că, în urma contractelor de asociere şi adeziune, Societatea Căminul - Fabrica de Cărămidă, Carieră de Nisip şi Pietriş (desfiinţată în anul 1948 de regimul comunist) a avut 4 asociaţi, fiecare deţinând o pătrime din societatea la a cărui capital social a existat ca aport, terenul preluat abuziv de stat în anul 1950, în suprafaţă de 3,5 hectare, situat pe teritoriul comunei Dudeşti Cioplea, municipiul Bucureşti, jud. Ilfov: S.D.(cu moştenitorii D.M. şi D.G.G.), I.A., A.D.(vânzător către D.D., cu moştenitorii D.Ş., D.N. şi D.N.) şi T.D.
S-a considerat că dispoziţia atacată este nelegală, în ceea ce priveşte pct. 2 (respingerea cererii de acordare a măsurilor reparatorii, pe considerentul că notificatorii nu au făcut dovada calităţii de persoane îndreptăţite, proprietatea terenului fiind a defunctului I.A.), deoarece contestatorii sunt moştenitorii altui asociat, care a deţinut tot o pătrime din patrimoniul societăţii.
Restituirea în natură a suprafeţei libere de teren de 3.505,53 mp, în baza art. 7 din Legea nr. 10/2001, a avut în vedere concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză şi ale verificărilor efectuate prin Serviciul Fond Funciar şi Registru Agricol din cadrul Primăriei Sector 3 (din care a rezultat că nu s-au emis titluri de proprietate pentru terenul ce a aparţinut fostului imobil din Şos. Dudeşti Pantelimon, sector 3).
Solicitarea privind acordarea de măsuri reparatorii prin compensare cu terenul liber şi învecinat, identificat prin expertiză, a fost înlăturată, apreciindu-se că nu există la dosar o situaţie juridică clară, din care să rezulte situaţia terenului, iar măsurile compensatorii pot fi acordate doar de unitatea deţinătoare, după ce se va verifica existenţa unor terenuri apte a fi restituite în natură.
Curtea de Apel Bucureşti de Apel Bucureşti, secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, învestită cu soluţionarea apelurilor declarate de ambele părţi împotriva sentinţei arătate, prin Decizia nr. 135/A din 5 iunie 2008, a respins căile de atac, ca nefondate reţinând cele ce se vor arăta.
Prin dispoziţia intimatului nr. 6424 din 05 octombrie 2006, au fost soluţionate notificările nr. 487/2001 şi 593/2001 formulate în baza prevederilor Legii nr. 10/2001 de D.Ş., D.N. şi D.N., respectiv D.M. şi D.G.G., în vederea restituirii în natură a terenului situat în Bucureşti, Şoseaua Dudeşti - Pantelimon, sector 3, trecut în proprietatea statului iară titlu.
În motivarea deciziei, prin care a fost respinsă cererea de restituire în natură a terenului de 3,5 ha pe care s-a aflat Societatea în nume colectiv Cărămidăria Căminul (art. 1), fiind acordate măsuri reparatorii prin echivalent doar pentru jumătate din acesta - terenul în suprafaţă de 17.500 mp (art. 2), s-a reţinut imposibilitatea restituirii în natură, fiind emis titlul de proprietate nr. 8239 din 06 iunie 1994, precum şi faptul că nu s-a făcut dovada calităţii de persoane îndreptăţite, asupra diferenţei de suprafaţă de teren de 17.500 mp, proprietate a lui I.N.A.(art. 3).
Nu poate fi primită susţinerea apelantului-intimat, invocată şi în considerentele dispoziţiei atacate, cu privire la imposibilitatea restituirii în natură a întregului teren. Conform concluziilor raportului de expertiză efectuat în primă instanţă de expert I.I., în vechiul amplasament al terenului, este liberă de construcţii, suprafaţa de 3.505,53 mp, asupra căreia instanţa de fond a făcut o corectă apreciere de restituire în natură, conf. art. 7 din Legea nr. 10/2001.
Urmează a fi înlăturat şi argumentul apelantului-intimat, privind lipsa calităţii contestatorilor de persoane îndreptăţite la restituire, fiind judicios reţinută de către prima instanţă, succesiunea de drepturi rezultând din moştenirea acestora asupra părţii de 1/4 cuvenite autorului lor D.D.(cumpărător de la asociatul A.D., conform contractului de vânzare cumpărare nr. 29400 din 05 aprilie 1943) din patrimoniul Societăţii Căminul - Fabrica de Cărămidă, Carieră de Nisip şi Pietriş, ulterior naţionalizată.
Cât priveşte solicitarea contestatorilor-apelanţi de restituire în natură a întregii suprafeţe de teren de 17.500 mp, Curtea reţine corecta întemeiere a considerentelor primei instanţe, pe limitarea drepturilor acestora la suprafaţa de 8.750 mp, corespunzătoare întinderii proprietăţii autorului lor, asupra unei pătrimi din părţile sociale ale societăţii naţionalizate, în patrimoniul căreia s-a aflat terenul în suprafaţa totală de 3,5 hectare.
Se va reţine ca întemeiat argumentul instanţei de fond cu privire faptul că doar împreună cu ceilalţi notificatori, contestatorii pot invoca drepturile cu privire la suprafaţa de 17.500 mp, corespunzătoare drepturilor a doi asociaţi, autori ai notificatorilor.
In privinţa ocupării terenului, se observă că titlul de proprietate nr. 8239 din 06 iunie 1994 (fila 42 dosar fond) invocat de către apelantul-intimat în refuzul restituirii, se referă la o suprafaţă totală de 1 ha şi 3.500 mp, iar concluziile raportului de expertiză declară ca fiind liberă de construcţii o suprafaţă de 3.505,53 mp, ceea ce corespunde diferenţei până la suprafaţa totală revendicată. Ca atare, consemnarea raportului de expertiză referitoare la ocuparea terenului de mai mulţi proprietari particulari care au edificat diverse construcţii, corespunde ca întindere titlului de proprietate invocat, emis prin reconstituire în baza Legii nr. 18/1991, iar suprafaţa restituită contestatorilor în natură, de către instanţa de fond, nu se suprapune acestui titlu.
Pe de altă parte, Curtea a reţinut că atâta vreme cât, premergător prezentului proces, nu s-a desfiinţat titlul de proprietate nr. 8239 din 06 iunie 1994 invocat de către apelantul-intimat - act juridic cu valoare de proprietate intrat în circuitul civil - aceasta dovedeşte că este justificată imposibilitatea restituirii, intimatul nemaifiind entitate deţinătoare în sensul Legii nr. 10/2001.
Împotriva deciziei a declarat recurs pârâtul Municipiul Bucureşti, criticând-o pentru nelegalitate în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. deoarece înscrisurile anexate notificării nu fac decât un început de dovadă a dreptului de proprietate asupra imobilului, pe de o parte, iar pe de altă parte se arată că au fost încălcate dispoziţiile art. 18 lit. a) din Legea nr. 10/2001, deoarece persoana îndreptăţită nu era asociat unic, iar asociaţii nu erau membrii ai aceleiaşi familii.
Intimaţii, prin întâmpinarea formulată, au solicitat respingerea recursului apreciind că hotărârea este legală întrucât s-au făcut probatorii sub ambele aspecte criticate.
Analizând Decizia în limita criticilor formulate, a probatoriilor administrate în toate etapele procesuale şi a dispoziţiilor legale incidente cauzei, Înalta Curte constată caracterul nefondat al acestuia pentru argumentele ce succed:
Motivele de apel formulate de Municipiul Bucureşti au vizat două aspecte: 1) imposibilitatea restituirii în natură a terenului în litigiu ca urmare a emiterii titlului de proprietate nr. 8239 din 6 iunie 1994 de către Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate a judeţului Ilfov şi 2) contestatorii nu au făcut dovada calităţii de persoane îndreptăţite, potrivit art. 22 din Legea nr. 10/2001, modificată, pentru imobilul situat în Bucureşti, sos. Dudeşti - Pantelimon, sector 3 fosta proprietate a lui I.N.A.
Municipiul Bucureşti a invocat în recurs un motiv ce nu a fost invocat în calea devolutivă de atac şi anume acela că bunul nu putea fi restituit în natură întrucât persoanele îndreptăţite asociate la persona juridică nu erau membrii aceleiaşi familii, conform art. 18 lit. a) din Legea nr. 10/2001.
Fiind în prezenţa unei critici ce nu a făcut obiect al judecăţii în apel, critica nu poate fi analizată, omisso medio, direct în calea extraordinară de atac a recursului.
Drept urmare, instanţa de recurs este legal învestită doar cu cercetarea motivului întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. cu referire la art. 3 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 10/2001 în sensul că reclamanţii nu au făcut dovada că autorii lor persoane fizice, asociaţi ai persoanei juridice care deţinea imobilele, ar fi avut în proprietate imobilul notificat.
Argumentul recurentului în sensul că terenul ar fi aparţinut lui I.N.A. nu este susţinut de actele doveditoare ale dreptului de proprietate depuse de reclamanţi, expuse şi analizate de ambele instanţe de fond.
Astfel, conform actului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 11475 din 4 mai 1931, S.D. a cumpărat de la P.I.M. un teren în suprafaţă de 7 pogoane, adică 35.000 mp sau 3,5 ha., situat în comuna Dudeşti Cioplea, judeţul Ilfov, fost proprietatea I.G.
S.D. şi I.A., prin contractul de asociere autentificat sub nr. 38195 din 27 noiembrie 1935, au înfiinţat Societatea Căminul - fabrica de cărămidă, cariera de nisip şi pietriş cu sediul în comuna suburbană Dudeşti - Cioplea, aportul social adus de S.D. constând în cele 3,5 ha. cumpărate în anul 1931.
În anul 1936, Societatea Căminul - Fabrica de Cărămidă, Cariera de Nisip şi Pietriş avea 4 asociaţi A.D., T.D., S.D. şi I.A., fiecare deţinând ¼ din societate, respectiv 8750 mp.
Conform actului de partaj voluntar autentificat sub nr. 16884/1948, întocmit după decesul lui S.D., rezultă că ¼ din terenul adus ca aport a revenit lui G.D., autorul lui D.M. şi D.G.G.
În anul 1943, A.D. a vândut prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 29400 din 5 aprilie lui D.D. autorul contestatorilor partea sa socială, adică ¼ din cele 4 părţi sociale, adică 8750 mp.
Drept urmare, instanţele de fond au reţinut corect calitatea reclamanţilor de persoane îndreptăţite la acordarea măsurilor de reparaţie prevăzute de Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989.
Înalta Curte, reţinând aplicarea corespunzătoare a dispoziţiilor art. 3 alin. (1) lit. b) din legea de reparaţie, pentru argumentele ce preced, va respinge recursul ca nefondat în temeiul dispoziţiilor alin. (1) Cod de procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Municipiul Bucureşti, prin primar general împotriva Deciziei nr. 135/A din 5 iunie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 16 iunie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6562/2009. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6468/2009. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
