ICCJ. Decizia nr. 6986/2009. Civil. Limitarea exercitării dreptului la libera circulaţie în străinătate. Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6986/2009
Dosar nr. 5326/121/2008
Şedinţa publică din 25 iunie 2009
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 21 mai 2008 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, reclamanta D.G.P. din M.I.R.A. (în prezent M.A.I.) a solicitat restrângerea exercitării dreptului la libera circulaţie în Italia, pentru o perioadă de cel mult 3 ani, a pârâtului L.C.
În motivarea cererii a arătat că pârâtul a fost returnat din Italia la data de 2 mai 2008 în baza Acordului de readmisie încheiat de România cu această ţară, ratificat prin Legea nr. 173/1997 publicată în M. Of. nr. 304/1997.
În condiţiile în care România trebuie să îşi probeze capacitatea de a stopa migraţia ilegală şi de a-şi consolida poziţia de membru al Uniunii Europene, prezenţa pe teritoriul altor state, fără respectarea condiţiilor legale de intrare şi şedere a pârâtului, ca şi a altor persoane aflate în condiţii similare, ar dovedi exact contrariul, cu repercusiunile de rigoare asupra tratamentului aplicat cetăţenilor români.
În drept, se invocă dispoziţiile Legii nr. 248/2005, precum şi art. 2 şi 3 din protocolul Adiţional nr. 4 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului pentru Drepturile Omului.
Prin sentinţa civilă nr. 987 din 9 iunie 2008 Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, şi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Galaţi.
Prin sentinţa civilă nr. 969 din 1 septembrie 2008 Tribunalul Galaţi a respins acţiunea.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut în esenţă că, în cauză, în concursul dintre norma comunitară şi legea internă, se aplică Directiva 204/38/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind dreptul la liberă circulaţie pe teritoriul statelor membre pentru cetăţenii Uniunii şi membrii familiilor acestora şi nu Lega nr. 248/2005, care prevede posibilitatea restrângerii dreptului la liberă circulaţie doar „dacă persoana a fost returnată dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat de România cu acel stat", fără a distinge dacă acea persoană prezintă sau nu pericol pentru ordinea, siguranţa sau sănătatea publică a statului din care a fost returnat.
Împotriva sentinţei primei instanţe a declarat apel reclamanta care, în motivarea cererii, a arătat că pârâtul a fost expulzat de pe teritoriul statului italian deoarece pe perioada şederii a fost arestat pentru furt agravat şi pentru abandon de murdărie.
Apelul declarat de reclamanta Direcţia Generală de Paşapoarte a fost respins de Curtea de Apel Galaţi prin Decizia civilă nr. 212/A din 28 octombrie 2008.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut, în esenţă, că, simpla şedere a pârâtului pe teritoriul Italian şi returnarea sa nu exprimă un grad de pericol social real pentru securitatea şi ordinea statului italian şi nu poate fi circumscrisă excepţiilor care ar conduce la admiterea acţiunii, cu atât mai mult cu cât Directiva 2004/38/CE prevede că nici condamnările penale anterioare nu ar putea justifica în sine restrângerea libertăţii de circulaţie.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta D.G.P., care critică Decizia Curţii de Apel arătând că: prin comportamentul său, pârâtul a constituit o ameninţare la adresa ordinii publice; talonul de returnare a fost întocmit la punctul de trece a frontierei de către Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră, urmare a măsurii dispuse de statul Italian; autorităţile române au luat act de măsura dispusă de autorităţile italiene în baza acordului de readmisie, fără a putea cenzura sau de a se pronunţa asupra legalităţii şi temeiniciei acestui act de returnare; declaraţia olografă a pârâtului dată în punctul de trecere a frontierei confirmă faptul că acesta a conştientizat că a fost returnat pentru şedere ilegală pe teritoriul Italiei, încălcând obligaţiile prevăzute de art. 5 din Legea nr. 248/2005.
Analizând recursul în limita susţinerilor recurentei, care fac posibilă încadrarea în art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se constată că acesta este fondat, urmând a fi admis pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005 restrângerea exercitării dreptului la liberă circulaţie a cetăţenilor români poate fi dispusă pentru o perioadă de cel mult 3 ani cu privire la persoana care a fost returnată dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat între România şi acel stat, măsura dispunându-se la solicitarea D.G.P., potrivit dispoziţiilor art. 39 pct. 1 din acelaşi act normativ.
Din redactarea textului rezultă că singura condiţie pentru ca instanţa să poată aprecia asupra oportunităţii instituirii restricţiei este returnarea ca urmare a acordului de readmisie, fără a se putea verifica procedura şi condiţiile în care s-a dispus returnarea.
Totuşi potrivit art. 25 din Constituţie dreptul la liberă circulaţie în ţară şi în străinătate este garantat, iar legea stabileşte condiţiile exercitării acestui drept. Aceasta înseamnă că libertatea circulaţiei nu este absolută, ci ea trebuie să se exercite potrivit unor reguli, cu îndeplinirea şi respectarea unor condiţii prevăzute de lege.
Astfel, art. 29 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului prevede că, în exercitarea drepturilor şi libertăţilor sale, fiecare om este supus numai îngrădirilor stabilite prin lege, exclusiv în scopul de a asigura cuvenita recunoaştere şi respectare a drepturilor şi libertăţilor sale.
De asemenea, potrivit art. 2 alin. (4) din Protocolul nr. 4 al Curţii Europene a Drepturilor Omului, drepturile recunoscute în paragraful I, care se referă la libera circulaţie a persoanelor, pot să facă obiectul unor restrângeri care, prevăzute de lege, sunt justificate de interesul public într-o societate democratică.
Tot astfel, art. 27 din Directiva 38/2004/CE a Parlamentului European permite statelor membre să restrângă libertatea de circulaţie şi de şedere a cetăţenilor Uniunii, pentru motive de ordine publică, siguranţă sau sănătate publică, dacă măsurile de restrângere respectă principiul proporţionalităţii şi se întemeiază exclusiv pe comportamentul persoanei în cauză.
In speţă, deşi simpla returnare a pârâtului din Italia în baza unui acord de readmisie, pentru şedere ilegală, nu justifică, în sine, măsura restricţionării dreptului la liberă circulaţie, o atare măsură se impune în raport de Decizia luată de Prefectul de Roma la 22 aprilie 2008 în care se arată că pârâtul este considerat un pericol public şi trebuie îndepărtat de pe teritoriul naţional.
Această conduită a pârâtului este evident contrară ordinii publice şi justifică aplicarea măsurii restrictive prevăzute de art. 27 alin. (1) din Directivă şi de art. 38 din Legea nr. 248/2005.
În raport de aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (3) C. proc. civ., raportat la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va modifica Decizia atacată, în sensul că va admite apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei nr. 969 din 1 septembrie 2008 pronunţată de Tribunalul Galaţi şi va schimba în tot sentinţa instanţei de fond, în sensul că va admite acţiunea, dispunând restrângerea exercitării dreptului la liberă circulaţie în Italia a pârâtului L.C., pe o perioadă de 3 ani de la data prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul M.A.I. – D.G.P. împotriva Deciziei nr. 212/A din 28 octombrie 2008 a Curţii de Apel Galaţi, secţia civilă.
Modifică în tot Decizia în sensul că admite apelul declarat de reclamant împotriva sentinţei civile nr. 969 din 1 septembrie 2008 a Tribunalului Galaţi.
Schimbă în tot sentinţa.
Admite acţiunea şi restrânge dreptul la liberă circulaţie a pârâtului în Italia pe o perioadă de 3 ani.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 iunie2009.
← ICCJ. Decizia nr. 7813/2009. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 7128/2009. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
---|