ICCJ. Decizia nr. 6978/2009. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6978/2009
Dosar nr. 6829/30/2007
Şedinţa publică din 25 iunie 2009
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea introdusă la 21 septembrie 2007, pe rolul Tribunalului Timiş, reclamanta SC A. SA în contradictoriu cu pârâta Primăria Municipiului Timişoara, a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate că reclamanta este persoană juridică deţinătoare şi persoană juridică obligată să soluţioneze notificarea privind imobilul din Timişoara, nr. top 290 şi să fie obligat pârâta în calitate de persoană notificată, să trimită reclamantei spre soluţionare notificarea persoanei Y.S.
În drept acţiunea reclamantei a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 28 şi 29 din Legea nr. 10/2001.
Prin sentinţa civilă nr. 2829/PI din 18 decembrie 2007, Tribunalul Timiş - a respins ca nefondată acţiunea reclamantei.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin dispoziţia nr. 655 din 18 martie 2004, Primarul municipiului Timişoara a respins contestaţia formulată de notificatoarea Y.S. de restituire în natură a imobilului, motivat de faptul că nu s-a făcut dovada de calitate a persoanei îndreptăţite.
Împotriva acestei dispoziţii s-a formulat contestaţie pe rolul Tribunalului Timiş care prin sentinţa civilă nr. 947/2005 a fost respinsă ca nefondată, precum şi cererea de intervenţie în interes propriu formulată de SC S.C. SRL Timişoara.
Prin Decizia civilă nr. 171/2006, Curtea de Apel Timişoara a admis apelul declarat de Y.S., şi a schimbat în parte sentinţa apelată, în sensul că a fost admisă contestaţia reclamantei, a fost recunoscută calitatea sa de persoană îndreptăţită şi a fost obligat pârâtul Primarul municipiului Timişoara să soluţioneze pe fond notificarea reclamantei. Prin aceeaşi hotărâre a fost respins apelul formulat de intervenienta în interes propriu.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a respins recursurile formulate de Primarul municipiului Timişoara şi de intervenienta SC A. SRL prin Decizia civilă nr. 2389/2006.
Faţă de această situaţie, Primarul municipiului Timişoara s-a adresat A.N.R.P. în vederea emiterii unui punct de vedere motivat cu privire la afirmata calitate de unitate deţinătoare a reclamantei.
Dată fiind situaţia provizorie SC A. SRL, înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, Primăria Timişoara, dacă s-a constatat că nu are calitate de unitate deţinătoare, poate trimite notificarea instituţiei publice care a efectuat privatizarea.
Prin apelul declarat împotriva sentinţei de fond, reclamanta a susţinut că prima instanţă nu s-a pronunţat asupra cererilor formulate, nu a observat că Primăria nu are competenţa de a se pronunţa asupra notificării, deoarece unitatea deţinătoare este reclamanta conform evidenţelor de carte funciară.
Prin Decizia civilă nr. 124 din 15 mai 2008 Curtea de Apel Timişoara a admis apelul reclamantei SC A. SA şi în consecinţă a schimb în sensul că a admis cererea de chemare în judecată a reclamantei.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut următoarele:
Reclamanta este unitate deţinătoare în sensul Legii nr. 10/2001, aşa cum rezultă din Hotărârea nr. 171 din 23 iunie 2006 a Curţii de Apel Timişoara, definitivă şi irevocabilă, precum şi din faptul că imobilul se găseşte în administrarea operativă a reclamantei, căreia i-a fost predată de Primăria municipiului Timişoara şi în al cărei patrimoniu este evidenţiat.
Notificarea urmează a fi soluţionată de către apelanta - reclamantă, pentru că, pârâta cunoaşte din extrasul de carte funciară şi din conţinutul procesului verbal de predare primire a imobilului, că reclamanta este unitate deţinătoare.
Prin cererea de completare a hotărârii pronunţate în apel, reclamanta a solicitat completarea dispozitivului în sensul de a se constata că SC A. SA Timişoara, are calitate de persoană juridică deţinătoare şi de persoană juridică obligată să soluţioneze notificarea pentru imobilul din Timişoara, CF col.96, Timişoara, nr. topo 290-CF ind. 38036, precum şi cu obligarea pârâtei Primăria municipiului Timişoara - Comisia pentru aplicarea Legii nr. 10/2001 să îi persoanei îndreptăţite Y.S. că notificarea nr. 131/13 februarie 2002 a fost trimisă spre soluţionare reclamantei.
Prin Decizia civilă nr. 4 din 1 iulie 2008, Curtea de Apel Timişoara, a admis cererea de completare a dispozitivului Deciziei nr. 124 din 15 mai 2008 în sensul solicitat, în raport de dispoziţiile art. 2812 C. proc. civ.
Primăria municipiului Timişoara - Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001 a declarat recurs împotriva ambelor decizii pronunţate în apel.
În motivele de recurs întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ. recurenta a susţinut că instanţa de apel nu a ţinut cont de două aspecte şi anume că reclamanta fiind o societate privatizată integral în aul 2000, instituţia competentă să soluţioneze notificarea este A.V.A.S. şi că notificarea deşi priveşte întreg imobilul, acesta nu este în întregime în administrarea reclamantei.
S-a mai susţinut că reclamanta nu are dreptul de administrare decât asupra apartamentelor 1,8,13 şi 17 şi nu şi asupra apartamentelor 2-7, 9-12, 14-16 şi 18, care se află în proprietatea statului în administrarea Consiliului local al municipiului Timişoara.
Recursurile declarate de pârâtă vor fi admise precum şi cererea de intervenţie accesorie formulată de Y.S. pentru următoarele considerente:
Prin notificarea formulată Y.S. cu nr. 131/2002, s-a solicitat restituirea în natură a imobilului situat în Timişoara, fila 142 dosar fond.
Din extrasul de carte funciară nr. 96, aflat la fila 13, dosar fond, din procesul verbal de predare primire aflat la filele 24-25, acelaşi dosar, rezultă că dreptul de administrare operativă asupra apartamentelor 1,8,13 şi 17 este în favoarea reclamantei SC A. SA Timişoara, conform sentinţei civile nr. 1730/1999, cu nr. 8600/2000.
Faţă de această soluţie, critica recurentei este întemeiată.
Prin hotărârea judecătorească, pronunţată de instanţa de apel, definitivă şi irevocabilă s-a stabilit cu putere de lucru judecat obligaţia recurentei de a soluţiona notificarea pentru întreg imobilul revendicat.
În aceste condiţii greşit s-a dispus această obligaţie, deoarece reclamanta are în administraţie doar apartamentele 1,8,13 şi 17, celelalte respectiv 2-7, 9-12, 14-16 şi 18 fiind în administrarea recurentei pârâte.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de pârâta Primăria Municipiului Timişoara - Comisia pentru aplicarea Legii nr. 10/2001, prin primar împotriva Deciziei nr. 124 din 15 mai 2008 a Curţii de Apel Timişoara şi a deciziei nr. 4 din 1 iulie 2008 a aceleiaşi instanţe şi cererea de intervenţie accesorie formulată de Y.S.
Modifică deciziile în sensul că admite apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei civile nr. 2819/PI din 18 decembrie 2007 a Tribunalului Timiş.
Schimbă în parte sentinţa apelată, în sensul că admite în parte acţiunea.
Constată că reclamanta este persoană juridică deţinătoare, obligată să soluţioneze notificarea formulată pentru apartamentele din imobilul situat în Timişoara, şi obligă pârâta să înainteze documentaţia necesară pentru soluţionarea notificării.
Menţine măsura respingerii acţiunii cu privire la apartamentele 1-7, 9-12, 14-16 şi 18 din acelaşi imobil.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 iunie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6715/2009. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6982/2009. Civil. Legea nr.187/1999. Recurs → |
|---|
