ICCJ. Decizia nr. 6546/2009. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6546/2009
Dosar nr. 3686/115/2006
Şedinţa publică din 11 iunie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea formulată la data de 4 iulie 2008 contestatorii D.N. şi D.M. au solicitat îndreptarea erorii materiale strecurate în considerentele şi dispozitivul sentinţei civile nr. 502 din 16 mai 2006 a Tribunalului Prahova, în sensul că din eroare s-a menţionat că suprafaţa de 425,39 m.p. teren situat în Ploieşti, identificată prin raportul de expertiză topo S.F. este individualizată între punctele 1 – 14 – A. 13 în loc de punctele A – B – C – D din anexa I, aşa cum este corect şi cum rezultă şi din calculul suprafeţei totale.
Prin încheierea din camera de consiliu din data de 31 iulie 2008, Tribunalul Prahova a admis cererea formulată de petenţi şi a dispus îndreptarea erorii materiale, în sensul solicitat.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a examinat considerentele şi dispozitivul sentinţei şi în raport de dispoziţiile art. 281 C. proc. civ. a dispus îndreptarea erorii materiale.
Prin Decizia civilă nr. 267 din 21 noiembrie 2008, Curtea de Apel Ploieşti a respins ca nefondat apelul declarat de pârâta Primăria municipiului Ploieşti.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut, că în mod corect sunt incidente dispoziţiile art. 281 C. proc. civ.; fiind vorba despre o evidentă eroare materială, deoarece suprafaţa de teren pentru care s-a admis acţiunea reclamantei este cuprinsă în realitate în perimetrul A – B – C – D din anexa 1 la raportul de expertiză S.F. omologat de instanţa fondului.
Împotriva hotărârii din apel, Primăria municipiului Ploieşti a declarat recurs, criticând hotărârea sub aspectul nelegalităţii ei.
Astfel, în dezvoltarea motivelor de recurs, neîntemeiate în drept, s-a susţinut că prin restituirea suprafeţei de 425,39 m.p., situată în Ploieşti, se suprapune peste terenul proprietatea lui S.N., situat în Ploieşti, fapt atestat şi de procesul – verbal de punere în posesie încheiat în data de 20 octombrie 2006, blocând accesul la calea publică al acestei priorităţi.
S-a mai susţinut că modificările perimetrului terenului solicitat nu se încadrează în dispoziţiile art. 281 alin. (1) C. proc. civ., în realitate modificându-se în tot soluţia instanţei de fond, în sensul că modifică amplasamentul terenului aflat în litigiu.
Recursul va fi admis pentru următoarele considerente:
Deşi recurenta nu a indicat un temei legal în drept, critica formulată poate fi încadrată în punctul 9 al art. 304, reţinându-se o greşită aplicare a dispoziţiilor art. 281 C. proc. civ.
Astfel, cererea formulată de petenţi nu reprezintă o eroare materială care se solicită a fi îndreptată conform art. 281 C. proc. civ., ea se referă la o greşeală de judecată, conform art. (399-400 C. proc. civ.).
Analizând cauza din acest punct de vedere şi în raport de probele administrate în cauză, respectiv raportul de expertiză tehnică efectuat de inginerul F.S., filele 44 şi 46, dosar fond se constată următoarele:
Terenul în suprafaţă de 426,00 m.p. nu este afectat de utilităţi, în afara unei guri de scurgere a apelor pluviale şi halda de gunoi a , care pot fi mutate din loc, aflându-se în intravilanul Municipiului Ploieşti, cu acces la strada T.
Pentru acest teren, expertul a propus trei variante pentru restituirea în natură având în vedere că la acea dată nu se mai cunoştea nici un semn de hotar iar primăria nu i-a pus la dispoziţie nici un plan în lipsa căruia terenul a trecut în proprietatea statului.
Reprezentanta recurentei, în soluţionarea în fond a pricinii, a formulat ca unică obiecţie la raportul de expertiză topografică faptul că nu s-a evidenţiat care parte din teren este spaţiu verde, obiecţie care a fost respinsă de instanţă cu motivarea că nu s-a probat încălcarea proprietăţii vreunei persoane fizice sau juridice.
Ulterior nu s-a solicitat efectuarea unei noi expertize topografice.
Prin sentinţa civilă nr. 502 din 16 mai 2006 Tribunalul Prahova, a dispus restituirea către petenţii – contestatori suprafaţa de 415,39 m.p. teren, situat în Ploieşti, identificat prin punctele 1 – 14 – A – 13 în raportul de expertiză topo S.F.
Astfel că, cererea solicitată nu reprezintă o eroare materială în sensul de a se îndrepta considerentele şi dispozitivul sentinţei civile nr. 502 din 16 mai 2006 a Tribunalului Prahova ci o critică cu privire la o greşeală de judecată asupra fondului cauzei, aşa cum s-a arătat, urmând a fi respinsă.
În raport de dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta Primăria municipiului Ploieşti prin primar, împotriva deciziei nr. 267 d in 21 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă, şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Modifică Decizia recurată în sensul că admite apelul declarat de pârâtă împotriva încheierii de la 31 iulie 2008, pe care o schimbă în tot în sensul că respinge cererea de îndreptare a erorii materiale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 iunie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6982/2009. Civil. Legea nr.187/1999. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6519/2009. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
