ICCJ. Decizia nr. 7046/2009. Civil. Conflict de competenţă. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 7046/2009
Dosar nr. 825/1/2009
Şedinţa publică din 26 iunie 2009
Deliberând asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor cauzei constată următoarele:
Prin Decizia nr. 8272 din 18 decembrie 2008 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, s-a constatat nul recursul declarat de reclamantul M.L.P. împotriva regulatorului de competenţă nr. 120 din 14 mai 2008 pronunţat de Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale.
Reclamantul a formulat contestaţie în anulare împotriva acestei decizii, în susţinerea căreia s-au arătat următoarele:
1. S-a încălcat competenţa altei instanţe, în condiţiile în care dosarul de recurs trebuia soluţionat de secţia de litigii de muncă a Înaltei Curţi.
2. Deşi cererea de recurs a fost depusă, în termen legal, la curtea de apel în dosar nr. 404.1/59/2007, a fost înregistrată cu alt număr la Înalta Curte.
3. Fără niciun temei de fapt şi de drept recursul i-a fost respins ca nul, acesta fiind depus la curtea de apel şi fiind motivat.
4. Nu s-a judecat cererea de recurs înregistrată la curtea de apel la data de 19 mai 2008 şi trimisă Înaltei Curţi la data de 23 iunie 2008, ci cererea ce s-a adresat preşedintelui Înaltei Curţi, secţia litigii de muncă la data de 24 noiembrie 2008.
5. Instanţa ar fi putut dispune anularea recursului ca netimbrat, dar acest lucru nu era posibil întrucât este un litigiu de muncă care este scutit de plata taxelor de timbru.
6. S-au încălcat dispoziţiile de ordine publică, începând cu instanţa de fond, întrucât litigiul este de competenţa secţiei de contencios administrativ a Curţii de Apel Timişoara şi nu un conflict de muncă.
Înalta Curte constată că nu este fondată contestaţia în anulare, în considerarea celor ce succed:
Dintre motivele de contestaţie în anulare, astfel cum sunt reglementate de art. 317 şi art. 318 C. proc. civ., numai motivele invocate sub pct. 1, 3, 4 şi 6 pot fi discutate în cadrul procesual al litigiului de faţă, restul fiind excluse normelor menţionate.
Astfel, contestaţia în anulare obişnuită este reglementată de art. 317 alin. (1) C. proc. civ. şi poate fi exercitată „când procedura de citare a părţii, pentru ziua când s-a judecat pricina nu a fost îndeplinită potrivit cu cerinţele legii" (pct. 1) şi când „hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţă" (pct. 2).
Potrivit art. 318 C. proc. civ., motivele contestaţiei în anulare speciale sunt în număr de două, respectiv „dezlegarea dată prin hotărârea instanţei de recurs este rezultatul unei greşeli materiale" şi „respingând recursul sau admiţându-l în parte, instanţa a omis din greşeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare".
1 .Primul şi ultimul motiv invocate pe calea contestaţiei în anulare, care pune problema competenţei instanţei, nu fac aplicabile dispoziţiile art. 317 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.
În primul caz nu poate fi reţinut motivul invocat întrucât la nivelul Înaltei Curţi nu este constituită secţie specializată în materia litigiilor de muncă, procesele în această materie fiind în competenţa secţiei civile şi de proprietate intelectuală, care a şi pronunţat Decizia atacată.
În cel de-al doilea caz este vizată competenţa instanţelor anterioare şi nu cea a instanţei care a pronunţat hotărârea atacată, lucru inadmisibil de invocat în cadrul procesual al litigiului de faţă.
2. Celelalte motive, respectiv pct. 3 şi 4 pot fi discutate din perspectiva primului motiv de contestaţie în anulare specială.
Prin Decizia atacată s-a constatat nul recursul declarat de reclamantul M.L.P. împotriva regulatorului de competenţă nr. 20 din 14 mai 2008 pronunţat de Curtea de Apel Timişoara, cu motivarea că nu pot fi încadrate în dispoziţiile art. 304 C. proc. civ. criticile formulate.
Prin urmare, nulitatea recursului nu s-a constatat ca urmare a depunerii acestuia la o instanţă necompetentă.
Pe de altă parte, reanalizarea motivelor invocate în cadrul recursului şi a aprecia astfel dacă acestea se pot încadra în art. 304 C. proc. civ., presupune cenzurarea modului de apreciere a acestora de către instanţa de recurs şi nu corectarea unei erori materiale, cu caracter formal, nefăcând obiectul acestui motiv de contestaţie în anulare.
În dosarul de recurs este cererea de recurs înregistrată la Curtea de Apel Timişoara la data de 19 mai 2008, asupra acesteia pronunţându-se instanţa de recurs.
Constatând, prin urmare, că nu este fondată contestaţia în anulare, Înalta Curte urmează să facă aplicarea normelor procedurale sus-menţionate şi să dispună în consecinţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondată contestaţia în anulare formulată de contestatorul M.L.P. împotriva deciziei nr. 8272 din 18 decembrie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 26 iunie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7043/2009. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 7012/2009. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
