ICCJ. Decizia nr. 7092/2009. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 7092/2009
Dosar nr. 2273/112/2007
Şedinţa publică din 30 iunie 2009
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de faţă, a reţinut următoarele:
1. Cererea de chemare în judecată
1.1. Obiect
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bistriţa-Năsăud, secţia civilă, la 16 octombrie 2007, reclamanta S.F.G. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Primarul municipiului Bistriţa şi Municipiul Bistriţa, prin primar, anularea în parte a Dispoziţiei nr. 1666 din 3 septembrie 2007 emisă de primar, în sensul stabilirii calităţii reclamantei de persoană îndreptăţită la restituire nu doar pentru cota de 1/6 parte din imobilul casă şi teren, în suprafaţă de 256 mp, situat în Bistriţa, înscris în C.F. nr. 158 Bistriţa, ci pentru cota de 1/1 parte; obligarea primarului să emită dispoziţie în sensul de a restituit reclamantei în natură terenul liber, în cotă de 1/1 parte.
1.2. In fapt
În motivarea cererii de chemare în judecată s-a arătat că deşi pentru imobilele în C.F. figurează mama reclamantei cu o cotă de 1/6 parte, întrucât notificare a depus numai reclamanta, ca moştenitoare legală, se impune stabilirea calităţii de persoană îndreptăţită la restituire pentru întreg.
Fraţii, sora mamei şi nici erezii lor nu au avut şi nici nu au vreo pretenţie.
Casa preluată prin Decretul de expropriere nr. 442/1982 a fost demolată, dar terenul este liber şi nu este de utilitate publică, astfel că este posibilă restituirea lui în natură.
1.3. În drept
În drept, au fost invocate dispoziţiile Legii nr. 10/2001, art. 82, art. 112 şi art. 274 C. proc. civ.
2. Întâmpinarea
Pârâţii au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea contestaţiei, din actele depuse la dosar rezultând îndreptăţirea reclamantei numai la cota de 1/6 parte din imobilul notificat.
S-a arătat că terenul solicitat nu este liber, având destinaţia de spaţiu verde.
3. Hotărârea primei instanţe
Prin sentinţa civilă nr. 322 F din 12 iunie 2008, Tribunalul Bistriţa Năsăud, secţia civilă, a admis acţiunea şi a anulat în parte dispoziţia nr. 1666 din 3 septembrie 2007 emisă de Primarul municipiului Bistriţa; a stabilit calitatea de persoană îndreptăţită la restituire a reclamantei pentru întreg imobilul casă şi teren în suprafaţă de 256 mp, care a fost situat în municipiul Bistriţa, înscris în C.F. nr. 158 Bistriţa, nr. top. 272/1; a fost obligat primarul să emită o nouă dispoziţie prin care să restituie în natură suprafaţa de 210 mp teren liber, identificat în schiţa întocmită de expert şi să propună acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru diferenţa de teren de 46 mp şi pentru construcţiile demolate.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că imobilul în litigiu a fost expropriat în întregime de la antecesorii acesteia, care au primit şi despăgubirile aferente.
Probatoriul administrat în cauză, coroborat cu menţiunile cuprinse în decretul de expropriere, a evidenţiat faptul că între coproprietari a intervenit un partaj voluntar, în urma căruia aceste imobile au revenit mamei reclamantei. Acesta este şi motivul pentru care coindivizarii nu au formulat cereri de restituire a imobilelor, recunoscând încă o dată valabilitatea partajului voluntar.
Cât priveşte măsura reparatorie stabilită de primar, raportul de expertiză depus în cursul procesului şi ale cărui concluzii nu au fost contestate, a evidenţiat faptul că o parte din terenul solicitat, în suprafaţă de 210 mp, este liberă, putând fi restituită în natură.
4. Hotărârea instanţei de apel
Prin Decizia civilă nr. 350A din 18 decembrie 2008, Curtea de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie, a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtul Primarul municipiului Bistriţa.
În considerentele hotărârii s-a arătat că din declaraţiile martorilor audiaţi în cauză a rezultat că între coproprietarii de C.F. a intervenit un partaj voluntar în urma căruia întregul imobil a revenit mamei reclamantei care, conform tradiţiei, urma să aibă grijă de părinţii lor. Acest partaj este recunoscut şi prin declaraţiile celorlalţi coproprietari, care au renunţat la orice pretenţii cu privire la imobilul în litigiu şi, prin urmare, la data exproprierii imobilul aparţinea tatălui reclamantei şi reclamantei, urmare decesului mamei sale.
Împrejurarea că tatăl reclamantei s-a recăsătorit nu are nicio relevanţă asupra drepturilor reclamantei, câtă vreme reclamanta este singura moştenitoare legală a proprietarei tabulare şi singura persoană care a depus notificare în baza legii reparatorii.
Cât priveşte restituirea în natură a suprafeţei de 210 mp teren, s-a arătat că susţinerea pârâţilor în sensul că această suprafaţă de teren are destinaţia de spaţiu verde nu a fost dovedită. Certificatul privind starea de fapt a imobilului nr. 12433 din 16 aprilie 2007 atestă existenţa unei suprafeţe de teren libere de 166 mp, terenul fiind folosit de locatarii blocurilor învecinate pentru parcarea autoturismelor.
5. Recursul
5.1. Motive
Pârâţii au declarat recurs, motivat în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., critica vizând următoarele aspecte:
Decizia este nelegală întrucât în mod greşit s-a reţinut că notificatoarea era îndreptăţită la restituire asupra întregului imobil solicitat. La adoptarea acestei soluţii, instanţa de fond a avut în vedere atât partajul voluntar, care s-a considerat dovedit doar cu un probatoriu testimonial administrat în cauză, cât şi prezumţia simplă instituită de art. 24 din Legea nr. 10/2001.
Imobilul solicitat la restituire de reclamantă a fost anterior preluării în proprietatea mai multor persoane, în cotă de 1/6 părţi fiecare. Antecesoarea reclamantei nu a fost proprietară tabulară decât asupra unei cote de 1/6 părţi din imobil, astfel că petenta nu este îndreptăţită decât la restituirea cotei care a aparţinut acesteia.
Au fost aplicate greşit dispoziţiile art. 24 din Legea nr. 10/2001 în ce priveşte prezumţia simplă privitoare la întinderea dreptului de proprietate.
Înscrierea din decretul de expropriere a antecesorului petentei ar fi putut face dovada proprietăţii doar în lipsa înscrierii în C.F. a respectivului imobil.
Concluzia potrivit căreia imobilul a fost expropriat în întregime de la antecesorii petentei este eronată.
Greşit s-a dispus restituirea în natură a terenului de 210 mp pentru că acesta face parte din domeniul public al Municipiului Bistriţa, fiind înscris în Inventarul bunurilor aprobat prin HGR. nr. 905/2002 ca spaţiu verde aferent unui bloc de locuinţe.
5.2. Întâmpinarea
Intimata reclamantă a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat. S-a arătat că ambele instanţe au interpretat corect probele administrate în cauză, reclamanta fiind îndreptăţită la o cotă de 1/1 parte, iar terenul de 210 mp poate fi restituit în natură.
5.3. Analiza făcută de instanţa de recurs
Recursul nu este întemeiat pentru următoarele considerente:
Ambele instanţe de fond au apreciat corect faptul că în urma partajului voluntar intervenit între coindivizarii imobilului în litigiu, în condiţiile art. 730 C. civ., mama reclamantei a devenit proprietara întregului imobil, ulterior expropriat. De asemenea, instanţele de fond au dat o valoare probatorie corectă declaraţiilor celorlalţi coproprietari în sensul că au renunţat la orice pretenţii asupra imobilului în litigiu, acesta „rămânând mătuşii F.V. născută G.", ceea ce justifică aprecierea în sensul că la data exproprierii întregul imobil aparţinea tatălui reclamantei şi reclamantei.
Reclamanta este singura care a formulat notificare în temeiul Legii nr. 10/2001, motiv pentru care, considerând-o singura îndreptăţită la restituire, instanţele de fond au aplicat corect dispoziţiile art. 4 din Legea nr. 10/2001.
Instanţele de fond au făcut şi aplicarea corectă a prevederilor art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, câtă vreme art. 6.1 alin. (2) din normele de aplicare a legii stabileşte că nu prezintă relevanţă afectaţiunea juridică actuală a imobilelor solicitate. Deţinătorul imobilului care, la data soluţionării notificării, este calificat ca fiind bun proprietate publică are competenţa de a dispune restituirea bunului în natură.
În concluziile la raportul de expertiză efectuat în cauză se arată că, din terenul solicitat este liberă, nefiind afectată de construcţii sau alte amenajări, o suprafaţă de 210 mp De altfel, acest aspect este precizat chiar prin certificatul privind starea de fapt a imobilului eliberat la 16 aprilie 2007 de Serviciul Urbanism, Amenajarea Teritoriului.
Faţă de cele ce preced, Înalta Curte a apreciat că instanţele de fond au făcut aplicarea şi interpretarea corectă a dispoziţiilor legii materiale incidente în cauză, astfel încât nu sunt întrunite cerinţele art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat, cu consecinţa rămânerii irevocabile a hotărârii atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâţii Primarul municipiului Bistriţa şi Municipiul Bistriţa, prin primar, împotriva deciziei civile nr. 350A din 18 decembrie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 iunie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7190/2009. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 7097/2009. Civil → |
|---|
