ICCJ. Decizia nr. 7193/2009. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 7193/200.
Dosar nr. 1490/101/2008
Şedinţa publică din 2 iulie 2009
Asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Cu notificarea nr. 9/E din 5 iulie 2001 a BEJ D.F., notificatoarea I.L.D. a cerut Primăriei com. Strehaia să îi restituie în natură sau, după caz, prin echivalent, cele 7 imobile confiscate de stat din patrimoniul bunicilor săi materni prin procesul-verbal încheiat la data de 26 decembrie 1955, pe care le indică printr-o listă anexă la notificare, invocând incidenţa dispoziţiilor Legii nr. 10/2001.
Referitor la suprafaţa de 2220 mp teren, indicată la pct. 7 în lista anexă, se solicită a se dispune restituirea în natură, cu menţiunea că această măsura s-a prevăzut şi prin hotărârea nr. 69/1994 a Comisiei Judeţene Mehedinţi de aplicare a Legii nr. 18/1991.
Prin dispoziţia nr. 71 din 18 ianuarie 2008, Primarul oraşului Strehaia a respins notificarea, motivat de faptul că imobilele nu au fost preluate de stat în mod abuziv, în sensul art. 2 lit. d) din Legea nr. 10/2001 ci, conform menţiunilor sentinţei civile nr. 1717/1957 a Tribunalului Popular al Raionului Strehaia, acestea au fost executate silit pentru neplata impozitelor datorate statului de proprietari.
Prin cererea formulată la data de 18 februarie 2008, reclamanta I.L.D. a cerut anularea dispoziţiei şi, pe fond, admiterea cererii, susţinând că imobilele au fost preluate de stat în mod abuziv din patrimoniul autorilor săi.
Reclamanta a susţinut că, potrivit menţiunilor sentinţei civile nr. 1717/1957 a Tribunalului Popular al Raionului Strehaia, s-a încuviinţat executarea silită pentru neplata impozitelor doar pentru suprafaţa de 2875 mp teren nu şi pentru cele 7 imobile în litigiu, care au fost proprietatea bunicilor săi, B.G. şi B.A., şi de care aceştia au fost deposedaţi în mod abuziv de stat.
Prin sentinţa civilă nr. 193 din 12 septembrie 2008, Tribunalul Mehedinţi, secţia civilă a admis, în parte cererea, în contradictoriu cu pârâta Primăria oraşului Strehaia, a anulat dispoziţia şi a constatat că reclamantei i se cuvin despăgubiri pentru imobilele - construcţii situate în localitatea Strehaia, anume pentru o casă cu 4 camere, o bucătărie de vară, o magazie şi un patul.
Prin aceiaşi sentinţă a fost respinsă cererea de intervenţie formulată în interesul intimatei de F.C.
In motivarea sentinţei, instanţa a reţinut că imobilele din lista anexă la notificare, cu excepţia celui de pct. 2 (casa bătrânească) au fost executate silit pentru neplata impozitului, astfel cum rezultă din menţiunile procesului-verbal încheiat la data de 26 decembrie 1955, fiind preluate, în mod gratuit de Comitetul Executiv al Sfatului Popular Strehaia, în baza art. 1 din Decretul nr. 224/1951 privitor la urmărirea imobiliară pentru realizarea creanţelor statului.
Cum, prin dispoziţiile art. 4 din decret, se exceptau de la vânzarea silită, casa de locuit şi anexele acesteia, instanţa a apreciat că preluarea imobilelor având această destinaţie din patrimoniul autorilor reclamantei s-a făcut în mod abuziv, în sensul art. 2 lit. d) din Legea nr. 10/2001, motiv pentru care, pentru aceste imobile, imposibil de restituit în natură, reclamanta este îndreptăţită să primească despăgubiri.
Prin decima civilă nr. 1 din 5 ianuarie 2009, Curtea de Apel Craiova, secţia a I-a civila şi pentru cauze cu minori şi de familie, a admis apelul declarat de reclamantă şi a schimbat, în parte, sentinţa, în sensul că a constatat că i se cuvin pentru imobilele construcţii în litigiu, măsuri reparatorii prin echivalent, în condiţiile prevederilor Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
Prin aceiaşi decizie a fost respins apelul declarat de pârâta Primăria oraşului Strehaia, fiind menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.
În motivarea deciziei instanţa a reţinut că regimul juridic al terenului în suprafaţă de 2220 mp este cel reglementat prin dispoziţiile Legii nr. 18/1991, astfel cum s-a statuat prin Decizia nr. 844/R/1998 a Tribunalului Mehedinţi, motiv pentru care, în mod corect prima instanţă a reţinut că nu poate fi primită solicitarea reclamantei de a se dispune restituirea în natura, în prezenta cauză, şi a acestui teren.
Având în vedere dispoziţiile obligatorii ale deciziei LII/2007 a I.C.C.J., instanţa a constatat că nu poate primi nici solicitarea reclamantei referitoare la stabilirea cuantumului măsurilor reparatorii, o astfel de prerogativă revenind, după intrarea în vigoare a Legii nr. 247/2005, Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, conform Titlului VII al legii, sens în care va schimba în parte sentinţa şi va clarifica dispozitivul acesteia.
Referitor la apelul declarat de pârâtă, instanţa a reţinut că este nefondat întrucât preluarea de către stat a construcţiilor în litigiu s-a realizat cu încălcarea dispoziţiilor art. 4 din Decretul nr. 224/1951, sens în care sunt incidente dispoziţiile art. 2 lit. d) din Legea nr. 10/2001.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta Primăria oraşului Strehaia, invocând incidenţa motivelor prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
În motivarea recursului pârâta susţine că instanţele de fond au interpretat şi aplicat greşit dispoziţiile art. 2 lit. d) din Legea nr. 10/2001, astfel cum au fost explicitate prin dispoziţiile art. 2 pct. 3 din HG nr. 250/2007, cu consecinţa statuării, în mod greşit, în sensul că reclamanta ar fi îndreptăţită la măsuri reparatorii prin echivalent pentru construcţiile în litigiu.
Analizând critica formulată depărată, care se încadrează în motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că nu poate fi primită, pentru următoarele considerente:
În drept, potrivit art. 2 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 10/2001, în sensul prezentei legi, prin imobile preluate în mod abuziv se înţeleg „imobilele preluate de stat pentru neplata impozitelor ca urmare a unor măsuri abuzive impuse de stat, prin care drepturile proprietarului nu puteau fi exercitaţi".
Potrivit art. 2 alin. (1) lit. i) din lege, sunt preluate abuziv, în sensul acestui act normativ, şi „orice alte imobile preluate fără titlu valabil sau fără respectarea dispoziţiilor legale în vigoare la data preluării, precum si cele preluate fără temei legal prin acte de dispoziţie ale organelor locale ale puterii sau ale administraţiei de stat".
În speţa supusă analizei, referitor la imobilele pentru care s-a stabilit dreptul reclamantei de a primi măsuri reparatorii prin echivalent, se constată că acestea au fost preluate de stat în aplicarea Decretului nr. 224 din 12 decembrie 1951 privitor la urmărirea imobiliară pentru realizarea creanţelor Statului.
In cauză nu s-a făcut însă dovada că neplata impozitelor de către proprietarii imobilelor ar fi fost rezultatul unor măsuri abuzive impuse de stat, cu consecinţa împiedicării acestora să îşi exercite prerogativele specifice dreptului de proprietate, cerinţă impusă prin dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. d) din lege.
Deşi sub acest aspect este întemeiată, critica formulată de pârâtă nu poate fi primită întrucât caracterul abuziv al preluării imobilelor de către stat subzistă, pentru considerentele de fapt reţinute de instanţele de fond, însă în temeiul art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 10/2001.
Astfel, aşa cum rezultă din lucrările dosarului, imobilele în litigiu au fost preluate de stat cu nerespectarea dispoziţiilor legale în vigoare la data preluării, anume contrar dispoziţiilor art. 4 din Decretul nr. 224/1951 care prevedeau, în mod expres, că „Nu se poate sechestra şi scoate în vânzare casa de locuit cu anexele sale, în total sau în parte, locuită efectiv de debitor cu familia sa.", categorie în care se încadrau şi construcţiile deţinute de autorii reclamantei.
Aşa fiind, pentru considerentele arătate care, în parte, le completează pe cele reţinute de instanţele de fond, Înalta Curte urmează a respinge recursul dedus judecăţii ca nefondat.
Pentru a hotărî astfel, Înalta Curte a reţinut şi faptul că, prin recurs, pârâta nu a dezvoltat nicio critică care să se încadreze în motivul prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., de altminteri, instanţele de fond pronunţându-se în limitele pretenţiilor formulate de reclamantă prin notificare, adică în limitele actului juridic dedus judecăţii, fără a-i schimba natura ori înţelesul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta Primăria oraşului Strehaia, prin primar, împotriva deciziei nr. 1 din 5 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 iulie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7321/2009. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 7099/2009. Civil. Limitarea exercitării... → |
|---|
