ICCJ. Decizia nr. 8039/2009. Civil. Drepturi băneşti. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 8039/2009
Dosar nr. 5855/118/2008
Şedinţa publică din 8 octombrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor cauzei, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1064 din 30 septembrie 2008 Tribunalul Constanţa, secţia civilă, a respins excepţia prescripţiei dreptului la acţiune şi excepţia prematurităţii formulării acţiunii, fiind admisă în parte acţiunea formulată de reclamanţii B.D., C.I., F.M., H.N., L.V., M.M. – în contradictoriu cu pârâta SC P. SA a obligat pârâta către reclamantă la plata primelor pentru sărbătorile de Paşti din anii 2006 şi 2007 şi pentru sărbătorile de Crăciun pentru anii 2005, 2006 şi 2007, raportat la salariul de bază mediu la nivelul societăţii pârâte. A fost respinsă cererea în ceea ce priveşte prima pentru sărbătoarea de paşti din 2008, ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Constanţa a reţinut că prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Teleorman reclamantul B.I. şi alţi reclamanţi au solicitat obligarea pârâtei SC P. SA prin zona P. Constanţa, la plata sumei de 9.863,52 lei, din care 9.440 lei drepturi restante şi 533,52 lei daune materiale.
Urmare a disjungerii cererii în privinţa reclamantului B.I., prin încheierea din 5 martie 2009, şi a declinării competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanţa, s-a format Dosarul nr. 2736/118/2008.
Instanţa a reţinut că din contractul de muncă depus în copie la dosarul cauzei a rezultat că reclamantul se află în raporturi de muncă cu societatea pârâtă până la data de 1 ianuarie 2007, neexistând menţiuni privind încetarea acestora -, iar obiectul acţiunii îl constituie pretenţiile în legătură cu drepturile salariale neacordate.
Curtea a considerat că sunt incidente prevederile art. 283 alin. (1) lit. c) C. muncii, iar nu lit. e) care se referă la neexecutarea altor clauze ale contractului colectiv de muncă, astfel că excepţia prescripţiei de la acţiune a fost respinsă.
Cu privire la excepţia prematurităţii acţiunii, Curtea a considerat că angajatorul nu poate aprecia că dreptul pretins de reclamant nu s-a născut în lipsa negocierilor dintre patronat şi sindicat, astfel că şi această excepţie a fost respinsă.
Pe fondul cauzei, Tribunalul Constanţa a reţinut că din voinţa expres şi neechivoc exprimată de părţi la încheierea contractelor colective de muncă a rezultat că s-a stabilit ca suplimentările salariale solicitate de reclamanţi să se achite distinct de restul drepturilor salariale. De asemenea, s-a menţionat că art. 244 C. muncii prevede că clauzele contractului colectiv de muncă pot fi modificate de părţi doar pe parcursul executării lui; că înscrisurile depuse de societatea pârâtă au vizat o reinterpretare a clauzei cuprinse în art. 168 alin. (1) şi (2) din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, iar Decizia Comisiei Paritare înregistrată sub nr. 5140/2007 intitulată „Notă asupra precizării situaţiei primelor de Paşti şi Crăciun prevăzute în art. 168 din contractul colectiv de muncă al P. SA (încheiat la 31 august 2007), nu poate produce asupra unor drepturi născute deja şi nu le poate nega cu efect retroactiv în sensul de a atribui alte efecte clauzei din contractul colectiv de muncă.
S-a conchis că, în conformitate cu art. 1 alin. (1) din Legea nr. 130/1996, contractul colectiv de muncă este convenţia încheiată între patron sau organizaţia patronală, pe de o parte, şi salariaţi, reprezentaţi prin sindicate, ori în alt mod prevăzut de lege, de cealaltă parte, prin care se stabilesc clauze privind condiţiile de muncă, salarizarea, precum şi alte drepturi şi obligaţii ce decurg din raportul de muncă, potrivit art. 238 alin. (2) C. muncii – contractele individuale de muncă nu pot conţine clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractul colectiv de muncă.
Împotriva sentinţei a declarat recurs SC P. SA – Membru O.M.V. Grup, solicitând admiterea excepţiei prematurităţii formulării capătului de cerere privind primele de Paşti şi Crăciun, a excepţiei procesuale, dreptului la acţiune în temeiul art. 283 alin. (1) lit. e), C. muncii, iar pe fondul cauzei admiterea recursului, modificarea în parte a sentinţei în sensul respingerii cererii privind acordarea primelor de Paşti pe anii 2006 şi 2007, respectiv de Crăciun pe anii 2005, 2006 şi 2007, motivate de faptul că reclamanţii şi-au primit drepturile salariale solicitate, deoarece după 2003, primele de Paşti şi Crăciun au fost incluse în salariul lunar de bază al angajaţilor P. SA şi de aceea nu au mai fost calculate şi acordate în mod distinct salariaţilor P. SA.
În subsidiar, se solicită ca, în cazul plăţii primelor respective, contribuţia individuală la asigurările de sănătate datorate de reclamanţi pentru sumele stabilite cu titlu de bonusuri să fie reţinută, urmând a fi virată de P. la bugetul public.
Prin cererea formulată la data de 31 martie 2009 recurenta – pârâtă SC P. SA a invocat excepţia de neconstituţionalitate a art. 298 alin. (2) din Legea nr. 53/2003, prin raportarea la art. 1 alin. (4) şi (5), art. 73 alin. (3) şi 79 alin. (1) în măsura în care aceste dispoziţii de lege se referă la abrogarea art. 72 din Legea nr. 168/1999, deoarece potrivit art. 62 şi 63 din Legea nr. 24/2000, abrogarea trebuie să fie expresă, prin încheierea tuturor actelor de identitate a acestora, şi nu implicită.
S-a mai precizat că, în conformitate cu art. 15 din Legea nr. 24/2000, în procesul de legiferare este interzisă instituirea aceloraşi reglementări în mai multe articole sau alineate din acelaşi act normativ ori în două sau mai multe acte normative.
Prin încheierea de şedinţă din 31 martie 2009 Curtea de Apel Constanţa, secţia civilă pentru cauze cu minori şi de familie, precum şi pentru cauze privind conflictele de muncă şi asigurări sociale, a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale ca inadmisibilă, reţinând că, din interpretarea dispoziţiilor art. 29 din Legea nr. 47/1992 rezultă că obligativitatea pentru instanţe de a selecta acele excepţii de neconstituţionalitate care vizează dispoziţii dintr-o lege sau ordonanţă în vigoare, ce au legătură cu soluţionarea cauzei şi a căror neconstituţionalitate nu a fost constatată printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.
Curtea de Apel constată că, în cauza dedusă judecăţii, se pune în discuţie modul de aplicare la timp a unor norme de lege, precum şi raportul dintre lege specială şi dreptul comun cu privire la competenţa teritorială în materia dreptului muncii, şi toate aceste aspecte ce ţin de interpretarea şi aplicarea legii în timp, ar reveni instanţei de judecată, şi nu Curţii Constituţionale.
Împotriva încheierii din 31 martie 2009 a declarat recurs SC P. SA – membru O.M.V. Grup care a invocat mai multe critici de nelegalitate, susţinând că soluţionarea excepţiei de necompetenţă teritorială presupune analizarea ipotezei în care Legea nr. 168/1999 mai este în vigoare sau nu, iar în art. 298 alin. (2) C. muncii sunt identificate sau marcate, „cu liniuţă" actele normative abrogate expres, total sau parţial, după intrarea în vigoare a Legii nr. 24/2000 nu ar mai exista un temei legal pentru operarea abrogării implicite, fiind abrogat actul normativ ce reglementase acest mod de abrogare, Decretul nr. 16/1967 pentru aprobarea Metodologiei generale de tehnică legislativă privind pregătirea şi sistematizarea proiectelor de acte normative.
Se consideră ca fiind întrunite condiţiile de admisibilitate a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, faţă de situaţia juridică dedusă judecăţii – modul de soluţionare a excepţiei necompetenţei Tribunalul Constanţa, respectiv conţinutul prevederilor considerate ca fiind neconstituţionale, acestea antamând asupra modalităţii de soluţionare a cauzei, având o strânsă legătură cu obiectul dedus judecăţii.
Analizând recursul declarat - prin prisma dispoziţiilor legale incidente şi a motivelor de recurs invocate se constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Dispoziţiile art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale prevăd că pentru a fi sesizată Curtea Constituţională cu privire la o excepţie de neconstituţionalitate invocată în faţa instanţei de judecată, excepţia respectivă trebuie să vizeze prevederi cuprinse în legi sau ordonanţe în vigoare, ce au legătură cu soluţionarea cauzei.
În mod just instanţa a considerat că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, deoarece nu ar avea legătură cu soluţionarea cauzei, susţinerile recurentului privind existenţa unei astfel de legături între dispoziţiile legale invocate ca fiind neconstituţionale şi soluţionarea cauzei nu se justifică, atât din motivarea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, cât şi din motivarea cererii de recurs rezultă fără echivoc că se pune în discuţie modul de aplicare în timp a unor dispoziţii legale, respectiv a art. 298 alin. (2) ultima liniuţă C. muncii, în măsura în care acestea se referă la abrogarea art. 72 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă, întrucât în opinia recurentei pârâte potrivit art. 62 şi 63 din Legea nr. 24/2000, abrogarea ar trebui să fie expresă, prin indicarea tuturor datelor de identificare a acestora, şi nu implicită.
Nefiind incidente dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. se va respinge recursul ca nefondat, Curtea de Apel Bucureşti, interpretând şi aplicând în mod corect dispoziţiile art. 29 din Legea nr. 47/1992, prin respingerea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC P. SA împotriva încheierii de şedinţă din 31 martie 2009 a Curţii de Apel Constanţa, secţia civilă, pentru cauze cu minori şi de familie, precum şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8082/2009. Civil. Legea 10/2001. Contestaţie... | ICCJ. Decizia nr. 8047/2009. Civil. Revendicare imobiliară.... → |
|---|
