ICCJ. Decizia nr. 8034/2009. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 8034/2009
Dosar nr. 2447/118/2008
Şedinţa publică din 8 octombrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor cauzei, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa, reclamanta K.I. a chemat în judecată pe pârâtul Municipiul Constanţa, prin primar, solicitând obligarea acestuia să emită dispoziţie motivată în soluţionarea notificării înregistrată din 10 august 2001, cu privire la imobilul teren situat în Constanţa, (lotul 21, careul 277) şi daune cominatorii în valoare de 50 lei pentru fiecare zi de întârziere în caz de neexecutare a obligaţiei.
În motivarea cererii se arată că reclamanta în calitate de moştenitoare a autorilor săi, a solicitat la data de 10 august 2001 prin notificarea restituirea în natură a imobilului teren sus identificat şi că nici până în prezent pârâta nu a soluţionat notificarea, deşi la dosar s-au depus toate actele doveditoare ale dreptului de proprietate.
Tribunalul Constanţa prin sentinţa civilă nr. 538 din 6 mai 2008, a admis acţiunea, a obligat pârâtul să se pronunţe prin dispoziţie motivată asupra notificării privind restituirea imobilului situat în Constanţa, lotul 21, careul 72. A fost obligat pârâtul şi la plata daunelor cominatorii în cuantum de 50 lei pentru fiecare zi de întârziere, de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, până la executarea obligaţiei de emitere a dispoziţiei motivate.
Pentru a hotărî astfel, s-a reţinut că reclamanta s-a conformat dispoziţiilor Legii nr. 10/2001 prin formularea notificării, însă până la data introducerii cererii de chemare în judecată, pârâtul nu şi-a îndeplinit obligaţia de a răspunde prin dispoziţie motivată, deşi termenul de 60 zile a fost depăşit.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta motivând că acţiunea a fost îndreptată în mod greşit împotriva Municipiului Constanţa căruia nu îi revine obligaţia de a face, ci doar obligaţia de a da ca titular al dreptului de proprietate.
Curtea de Apel Constanţa soluţionând apelul a pronunţat Decizia civilă nr. 209 din 24 septembrie 2008 prin care a admis apelul, a schimbat în parte sentinţa apelată în sensul că a respins cererea de acordare a daunelor cominatorii.
În considerentele deciziei s-a reţinut că imobilul a cărui restituire se solicită face parte din patrimoniul Municipiului Constanţa, iar pârâtul se legitimează ca unitate deţinătoare în procedura instituită de Legea nr. 10/2001.
Primarul reprezintă unitatea administrativ-teritorială în relaţiile cu alte autorităţi publice, cu persoanele fizice sau juridice române, ori străine, precum şi în justiţie.
Potrivit art. 21 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 şi art. 67 alin. (1) din aceeaşi lege, obligaţia de a soluţiona notificarea revine deţinătorului actual, respectiv unităţii administrativ-teritoriale din al cărui patrimoniu face parte imobilul, reprezentată de primar.
Referitor la plata daunelor morale Curtea a reţinut că legea specială prevede sancţiuni proprii pentru nerespectarea termenelor instituite de lege iar dispoziţiile C. civ. nu pot fi reţinute.
Împotriva acestei din urmă hotărâri a declarat recurs pârâta, invocând incidenţa dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurenta-pârâtă critică hotărârea sub următoarele aspecte:
- Cererea de chemare în judecată este nulă, întrucât a fost formulată de un avocat fără a fi însuşită de reclamant.
- S-au aplicat greşit dispoziţiile art. 21 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, întrucât obligaţia de emitere a dispoziţiei motivate revine primarului iar reclamantul a îndreptat greşit acţiunea împotriva Municipiului Constanţa căruia nu-i revine această obligaţie.
Ca urmare acţiunea trebuia respinsă ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală.
Examinând criticile deduse judecăţii prin intermediul recursului, Înalta Curte a reţinut următoarele:
Reclamanta K.I. cu domiciliul ales la Cabinet de avocatură J.D., a chemat în judecată pe pârâtul Municipiul Constanţa, prin primar, solicitând obligarea acestuia ca în baza dispoziţiilor Legii nr. 10/2001 să emită dispoziţie motivată în soluţionarea notificării înregistrate din 10 august 2001, cu privire la imobilul situat în Constanţa, (lotul 21, careul 277).
În motivele de recurs, recurentul Municipiul Constanţa prin primar susţine că cererea de chemare în judecată a fost îndreptată împotriva unei persoane fără calitate, având în vedere că obligaţia de emitere a dispoziţiei motivate aparţine primarului şi nu Municipiului Constanţa prin primar, făcându-se astfel o aplicare greşită a dispoziţiilor art. 21 alin. (4) din Legea nr. 10/2001.
Susţinerile recurentului în sensul aplicării greşite a legii sunt nefondate, după cum se va arăta în continuare.
Are calitatea de entitate deţinătoare în sensul Legii nr. 10/2001 şi are obligaţia de a răspunde notificărilor formulate de persoanele pretins îndreptăţite la măsuri reparatorii, acea entitate cu personalitate juridică, care are imobilul înregistrat în patrimoniul său, indiferent de titlul cu care a fost înregistrată.
Prin art. 21 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 republicată se conferă calitatea de entitate obligată la restituire unităţii administrativ-teritoriale, prevederi care nu înlătură calitatea pe care primăria a avut-o, potrivit legii, până la data intrării în vigoare a Legii nr. 247/2005.
Cum recurentul recunoaşte în criticile formulate în apel că imobilul a cărui restituire se solicită se află în patrimoniul său iar potrivit art. 21 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 unităţile administrativ-teritoriale sunt obligate la restituire, este cert că în speţa supusă analizei, recurentul are calitate procesuală pasivă, iar instanţele judecătoreşti au făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor legale, respectiv art. 21 din Legea nr. 10/2001 – republicată.
Cel de-al doilea motiv de recurs este tot nefondat întrucât în mod obişnuit neprezentarea părţilor în procesul civil este posibilă. Cel care poate sta în judecată, poate să-şi dea mandat altuia să-l înlocuiască şi să-i apere interesele, săvârşind actele de procedură necesare.
Cum reclamanta şi-a ales domiciliul şi a hotărât să fie reprezentată de avocat în judecată (aplicând şi ştampila), nu se poate reţine nulitatea cererii în sensul art. 133 C. proc. civ.
În consecinţă, faţă de cele mai sus reţinute, Înalta Curte, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat, nefiind incidente dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Municipiul Constanţa, prin primar împotriva Deciziei civile nr. 209/C din 24 septembrie 2008 a Curţii de Apel Constanţa.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8033/2009. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 8028/2009. Civil. Reparare prejudicii erori... → |
|---|
