ICCJ. Decizia nr. 8031/2009. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 8031/2009
Dosar nr. 6991/62/2007
Şedinţa publică din 8 octombrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor cauzei, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Braşov la 24 septembrie 2007, sub nr. 6991/62/2007, reclamanţii M.W., B.E., S.E., P.I., au solicitat în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Braşov, anularea dispoziţiei nr. 13288 din 24 august 2007, emisă de pârât, în ceea ce priveşte acordarea de despăgubiri băneşti pentru terenul înscris în C.F. Braşov, trecut ulterior în C.F. Braşov, în suprafaţă de 309,96 mp.
S-a mai solicitat obligarea pârâtului să emită o nouă dispoziţie, în conformitate cu prevederile sentinţei civile nr. 1042/2005 pronunţată de Tribunalul Braşov, în sensul restituirii în natură a terenului sus menţionat, precum şi obligarea la plata daunelor cominatorii în cuantum de 500 lei pe fiecare zi de întârziere.
În motivarea cererii se arată că potrivit sentinţei civile nr. 1052/2005, rămasă irevocabilă, intimata a fost obligată să emită o dispoziţie prin care să acorde măsuri reparatorii în echivalent pentru construcţia demolată iar terenul să fie restituit reclamanţilor în natură.
Pârâta ignorând dispoziţiile sentinţei, a emis o dispoziţie contrară în sensul că a dispus acordarea de despăgubiri băneşti şi pentru teren, pe motiv că nu este posibilă restituirea în natură, terenul fiind afectat de amenajări de utilitate publică.
Tribunalul Braşov prin sentinţa civilă nr. 577 din 17 decembrie 2007 a respins contestaţia ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, s-a reţinut că, reclamanţii sunt proprietarii tabulari ai imobilului revendicat, ce a trecut în proprietatea statului în baza Decretului nr. 55/1985.
Iniţial, notificarea reclamanţilor de restituire în natură a terenului în suprafaţă de 310 mp, a fost soluţionată prin dispoziţia nr. 2656 din 11 mai 2005, anulată prin sentinţa civilă nr. 12/S/2006.
În considerentele hotărârii s-a reţinut că pârâta nu s-a pronunţat pe fondul cererii contestatorilor, fiind respinsă doar cu motivarea că nu s-au depus acte doveditoare.
Rezultă din conţinutul dispozitivului sentinţei menţionate, că instanţa a dispus doar cu privire la soluţionarea în fond a notificării nu şi cu privire la modalitatea de soluţionare.
Pârâta s-a conformat dispoziţiilor sentinţei civile în sensul că a soluţionat pe fond notificarea prin dispoziţia nr. 13288 din 24 august 2007, propunând acordarea de despăgubiri băneşti atât pentru construcţia demolată cât şi pentru teren, întrucât terenul este ocupat cu amenajări de utilitate publică.
A mai reţinut tribunalul că în mod corect s-a dispus acordarea de despăgubiri băneşti şi pentru teren întrucât acesta nu poate fi restituit în natură fiind ocupat, potrivit înscrisurilor depuse la dosar, cu amenajări de utilitate publică.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamanţii aducând critici de nelegalitate şi netemeinicie.
Susţin reclamanţii prin motivele de apel că instanţa fondului a ignorat autoritate de lucru judecat faţă de dispoziţiile sentinţei civile nr. 12/2005 pronunţată de Tribunalul Braşov.
Curtea de Apel Braşov prin Decizia civilă nr. 78 din 4 septembrie 2008, a admis apelul, a schimbat în tot sentinţa în sensul admiterii contestaţiei formulate de reclamanţi împotriva dispoziţiei nr. 13288/2007 emisă de Municipiul Braşov prin primar. A anulat această dispoziţie, în ceea ce priveşte acordarea de despăgubiri pentru terenul înscris în C.F. nr. 15170 Braşov, teren în suprafaţă de 309,96 mp.
A obligat pârâta să emită o nouă dispoziţie, conform sentinţei civile nr. 1042/2005, în sensul restituirii în natură a terenului.
A mai fost obligată pârâta şi la plata de daune cominatorii în cuantum de 500 lei pentru fiecare zi de întârziere, începând cu data pronunţării hotărârii, până la conformare.
În considerentele deciziei s-a reţinut că dispozitivul sentinţei civile nr. 12/S/2006 este clar în sensul de restituire în natură a terenului.
S-a mai reţinut, în soluţionarea celui de-al doilea motiv de apel că şi în ipoteza inexistenţei autorităţii de lucru judecat, se impune interpretarea Normelor metodologice prin principiul primordial al Legii nr. 10/2001 şi anume prevalenţa restituirii în natură, iar terenul în litigiu faţă de cele reţinute în expertiza tehnică efectuată în cauză poate fi restituit în natură.
Împotriva acestei din urmă hotărâri a declarat recurs pârâta, invocând incidenţa dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Motivele de recurs vizează următoarele:
- Terenul în suprafaţă de 309,96 mp, înscris în C.F. Braşov, nu poate fi restituit în natură, întrucât este afectat de calea de acces ce face legătura între str. Z. şi str. D.
- Nu s-a efectuat în cauză o expertiză judiciară, iar din documentaţia topografică depusă la dosar, la care face referire instanţa de apel, nu rezultă că terenul este liber şi că ar putea fi restituit în natură. Această documentaţie nu constituie schiţă de carte funciară şi suprapunerea acesteia pe planul cadastral. Din conţinutul documentaţiei nu reiese amplasamentul terenului faţă de vecinătăţi.
- Dispoziţiile aplicabile speţei sunt cele ale art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 unde se arată că terenurile ocupate cu construcţii nu pot fi restituite în natură ci pentru acestea se stabilesc măsuri reparatorii în echivalent, la fel, şi celor afectate servituţilor legale.
- Terenul în litigiu face parte din domeniul public al localităţii şi conform art. 11 din Legea nr. 213/1998 şi art. 136 alin. (4) din Constituţie este inalienabilă, insesizabilă şi imprescriptibilă.
- Greşit s-a admis capătul de cerere având ca obiect plata daunelor cominatorii întrucât modul de punere în executare a obligaţiilor de a face este reglementat de dispoziţiile Codului de procedură civilă, art. 5803, unde arată că pentru aducerea la îndeplinire a obligaţiilor de a face, din categoria cărora face parte şi obligaţia stabilită în sarcina pârâţilor, nu se pot acorda daune cominatorii.
Examinând criticile deduse judecăţii prin intermediul celor două cereri, Înalta Curte a constatat următoarele:
Potrivit art. 314 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie hotărăşte asupra fondului pricinii în toate cazurile în care casează hotărârea atacată numai în scopul aplicării corecte a legii la împrejurări de fapt ce au fost pe deplin stabilite.
În speţa supusă analizei nu s-a lămurit situaţia juridică a terenului a cărui restituire în natură a dispus-o, făcând imposibilă verificarea aplicării legii.
Pentru adoptarea unei asemenea măsuri, în sensul art. 1 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, este necesar ca terenul să fie liber nu numai în sensul reţinut de instanţă (doar pe baza înscrisurilor aflate la dosar).
Având în vedere susţinerile părţilor şi înscrisurile depuse la dosar, este necesar a se suplimenta probatoriul administrat în cauză şi cu efectuarea unei expertize de specialitate în domeniu, în cadrul căreia expertul va verifica:
- amplasamentul terenului în suprafaţă de 309,96 mp, înscris în C.F. Braşov;
- dacă acest teren este afectat de calea de acces ce face legătura între str. Z. şi str. D. – aşa cum susţine constant recurenta;
- prin verificarea şi suplimentarea documentaţiei topografice aflată la dosar se va stabili dacă terenul este liber atât subteran cât şi suprateran.
Numai după lămurirea acestei împrejurări de fapt se poate face o corectă aplicare a legii şi, cum în recurs nu se pot produce probe noi, cauza va fi trimisă spre rejudecare instanţei de apel, pentru efectuarea expertizei cu obiectivele mai sus stabilite.
În ceea ce priveşte motivul de recurs ce vizează obligarea recurentei la plata unor daune cominatorii, se va reţine următoarele:
Legea nr. 10/2001 este o lege specială şi vizează restituirea în natură sau măsuri reparatorii în ceea ce priveşte imobilele preluate abuziv, stabilind şi procedura de urmat pentru realizarea scopului legii.
În cadrul acestei legi nu sunt prevăzute sancţiuni pentru nerespectarea termenului de soluţionare a cererilor.
Ca urmare, în mod greşit instanţa de apel a dispus obligarea recurentei la plata daunelor cominatorii pentru nerespectarea termenului rezonabil de soluţionare a cererilor.
Aşa fiind, Înalta Curte în baza art. 312 C. proc. civ. va admite recursul, va casa Decizia recurată cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul Municipiul Braşov prin Primar împotriva Deciziei civile nr. 78/A din 4 septembrie 2008 a Curţii de Apel Braşov.
Casează Decizia atacată şi trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Braşov.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8038/2009. Civil. Expropriere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 8033/2009. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
