ICCJ. Decizia nr. 8038/2009. Civil. Expropriere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 8038/2009
Dosar nr. 5822/3/2008
Şedinţa publică din 8 octombrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor cauzei, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Bucureşti sub nr. 822/3 din 8 decembrie 2008, reclamantul Municipiul Bucureşti, prin D.T.D.S.C., în calitate de expropriator, a chemat în judecată pe pârâţii, R.A. şi R.F. în calitate de expropriaţi, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa, instanţa să dispună exproprierea pentru cauză de utilitate publică de interes local a suprafeţei de teren de 149 mp, situat în Bucureşti, sector 1 şi trecerea imobilului în proprietatea expropriatorului cu obligarea acestuia din urmă la achitarea către pârâţi a despăgubirilor în valoare de 222.538 RON potrivit Legii nr. 33/1994.
În motivarea cererii se arată că prin Hotărârea nr. 267 din 2 noiembrie 2006 emisă de Consiliul General al Municipiului Bucureşti în conformitate cu Legea nr. 33/1994, în vederea realizării lucrării de interes public local „supralărgire strada G.I.S. – B-dul I.I.B." a fost declarată utilitate publică. A fost respectată procedura prevăzută de Legea nr. 33/1994, respectiv s-a efectuat cercetarea prealabilă şi lucrarea de interes public local sus arătată a fost înscrisă în planurile urbanistice şi e amenajare a teritoriului.
Terenul situat în str. G.I.S., proprietatea pârâţilor, se află în zona afectată de lucrarea de interes public local, sus menţionată, motiv pentru care acestuia i s-a comunicat Notificarea nr. 313 din 21 august 2007 cu suprafaţa de teren ce urma a fi expropriată şi cuantumul despăgubirilor propuse în sumă de 222.538 RON.
Despăgubirea reprezintă valoarea reală a suprafeţei expropriate stabilită prin raportul de evaluare din luna mai 2007, întocmit de un expert evaluator.
Întrucât pârâţii nu au formulat întâmpinarea în termen de 45 zile de la comunicarea notificării se solicită ca instanţa să dispună exproprierea pentru cauză de utilitate publică de interes local a suprafeţei de 149 mp din terenul proprietatea acestuia şi trecerea în proprietatea Municipiului Bucureşti, în calitate de expropriator, procedura exproprierii fiind legal îndeplinită.
Pârâţii au formulat cerere reconvenţională prin care au solicitat ca valoarea despăgubirii să fie compusă din valoarea reală a imobilului stabilită de comisia de experţi plus prejudiciul cauzat ca urmare a faptului că suprafaţa ce se expropriază este situată la stradă şi urma să fie esenţială în dezvoltarea unui proiect imobiliar foarte profitabil pentru pârâţi. Pârâţii-reclamanţi au estimat că prejudiciul are o valoare de 40 % din valoarea de piaţă a imobilului, în total o valoare de 417.200 euro pentru suprafaţa ce se solicită a fi expropriată.
Tribunalul Municipiului Bucureşti, secţia a III-a civilă, prin sentinţă civilă nr. 1441 din 9 octombrie 2008, a admis acţiunea, în parte cererea reconvenţională şi a dispus exproprierea pentru cauză de utilitate publică de interes local a terenului în suprafaţă de 149 mp situat în Bucureşti, str. G.I.S., sector 1.
S-a dispus trecerea imobilului în proprietatea expropriatorului Municipiul Bucureşti prin D.T.D.S.C., cu obligarea acestuia de a achita pârâţilor R.A. şi R.F., despăgubiri în valoare de 494.594 lei. S-a respins capătul de cerere din cererea reconvenţională privind prejudiciul cauzat.
Pentru a hotărî astfel, s-a reţinut că pârâţii sunt titularii dreptului de proprietate asupra imobilului ce face obiectul prezentei cauze, iar prin Hotărârea nr. 267 din 2 noiembrie 2006 a Consiliului General al Municipiului Bucureşti a fost declanşată procedura de utilitate publică lucrarea de interes public local „supralărgirea str. G.I.S. – B-dul I.I.B.", hotărârea fiind adusă la cunoştinţa publică.
Pentru declararea utilităţii publice s-a respectat procedura prevăzută de Legea nr. 33/1994, efectuându-se cercetarea prealabilă, potrivit procesului-verbal nr. 20/730 din 11 octombrie 2006.
Pârâţii au fost notificaţi asupra măsurii exproprierii prin notificare, comunicându-li-se şi cuantumul despăgubirilor, iar pârâţii nu au formulat întâmpinare în temeiul prevăzut de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 33/1994.
S-a constatat îndeplinite dispoziţiile art. 21, 28, 30 din Legea nr. 33/1994 şi s-a dispus trecerea imobilului în proprietatea expropriată cu obligaţia acestora de a achita pârâţilor despăgubirile stabilite prin raportul de expropriere efectuat în cauză.
În ceea ce priveşte cererea reconvenţională, s-a apreciat că este întemeiată în parte, în sensul că despăgubirile au fost stabilite la valoarea de piaţă a terenului expropriat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul Municipiul Bucureşti prin D.T.D.S.C.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, prin Decizia civilă nr. 126/A din 24 februarie 2009 a anulat cererea de apel pentru lipsa calităţii de reprezentant a semnatarului cererii.
În considerentele deciziei s-a reţinut că din cuprinsul cererii de apel nu rezultă că aceasta a fost formulată de reprezentantul legal al apelantului-reclamant, cererea purtând o semnătură ilizibilă şi menţiunea prin avocat trebuie însoţită de dovada calităţii de reprezentant în condiţiile art. 83 C. proc. civ.
Împotriva acestei din urmă hotărâri a declarat recurs reclamantul Municipiul Bucureşti prin D.T.D.S.C., invocând incidenţa dispoziţiilor art. 304 pct. 5 şi urm . C. proc. civ.
Criticile aduse hotărârii recurate vizează următoarele:
- pe parcursul derulării procesului la instanţa de apel, procedura de citare s-a realizat prin afişarea actului procedural, situaţie apreciată de recurent ca fiind inadmisibilă, având în vedere că activitatea în cadrul Primăriei Municipiului Bucureşti se desfăşoară zilnic între orele 08,00-20,00;
- singura citaţie comunicată de Curtea de Apel Bucureşti cu procedura completă a fost înaintată unei alte direcţii din cadrul primăriei.
Ca urmare, susţine recurentul, cauza s-a judecat cu procedura de citare viciată.
Examinând Decizia recurată prin prisma criticilor formulate, s-au constatat următoarele:
Potrivit art. 90 alin. (1) C. proc. civ., înmânarea citaţiei şi a tuturor actelor de procedură se face la domiciliul sau reşedinţa celui citat.
Înmânarea citaţiei (art. 92 alin. (1) C. proc. civ.) se va face personal celui citat, care va semna adeverinţa de primire, agentul însărcinat cu înmânarea certificând identitatea şi semnătura acestuia.
În lipsa persoanei citate (art. 90 alin. (4) C. proc. civ., agentul va afişa citaţia, fie pe uşa locuinţei celui citat, fie pe uşa principală a clădirii, încheind un proces-verbal despre toate acestea.
Faţă de dispoziţiile procedurale sus arătate este cert că procedura de citare prin afişarea actului procedural este o procedură legal îndeplinită, iar judecătorul potrivit art. 85 C. proc. civ. poate hotărî asupra cererii de chemare în judecată şi când procedura de citare cu părţile din proces s-a realizat prin afişarea citaţiei.
Se mai susţine prin motivele de recurs că citaţia a fost comunicată unei alte direcţii din cadrul Primăriei Municipiului Bucureşti, deşi în citaţie era menţionat Municipiul Bucureşti – D.T.D.S.C.
Pentru termenul de judecată când s-au pus concluzii pe fond, recurenta a fost citată sub acelaşi nume şi la aceeaşi adresă la care a fost citată pe tot parcursul derulării procesului, iar semnătura şi ştampila primitorului actului procedural, atât la acest termen cât şi la fond (filele 33, 43 dosar fond) sunt aceleaşi, respectiv Primăria Municipiului Bucureşti – D.J.C.L.
Drept urmare, susţinerile recurentei în sensul că la instanţa de apel comunicarea citaţiei s-a făcut unei alte direcţii, nu sunt relevante, întrucât studiind dosarul de fond s-a constatat că pe tot parcursul desfăşurării procesului la instanţa fondului citaţiile au fost primite de aceeaşi direcţie, respectiv „Primăria Municipiului Bucureşti – D.J.C.L." iar recurenta nu a supus analizei acest aspect procedural.
Aşa fiind este cert că Primăria Municipiului Bucureşti – D.J.C.L. este abilitată cu primirea actelor procedurale.
În concluzie, hotărârea recurată este legală, motiv pentru care Înalta Curte, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul Municipiul Bucureşti prin D.T.D.S.C. împotriva Deciziei nr. 126/A din 24 februarie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă pe recurentul-reclamant să plătească intimaţilor-pârâţi R.A. şi R.F. suma de 5000 lei, cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8047/2009. Civil. Revendicare imobiliară.... | ICCJ. Decizia nr. 8031/2009. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
