ICCJ. Decizia nr. 8033/2009. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 8033/2009
Dosar nr. 870/32/2008
Şedinţa publică din 8 octombrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor cauzei, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 5 aprilie 2006, reclamanta B.V.T. a chemat în judecată pe pârâta Direcţia Silvică Bacău solicitând ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să anuleze Decizia nr. 3040 din 15 martie 2006, emisă de pârâtă şi să dispună restituirea în natură către reclamantă a imobilului Fabrica de cherestea şi a terenului aferent în suprafaţă de 1,50 ha, situat în Comăneşti, Judeţul Bacău sau, în subsidiar, să-i acorde despăgubiri în valoare de 341.800 lei.
Prin sentinţa nr. 1061 din 13 iunie 2007, Tribunalul Bacău, secţia civilă a admis în parte contestaţia, a anulat Decizia şi a dispus acordarea de despăgubiri pentru terenul în suprafaţă de 1,50 ha, situat în Comăneşti, Judeţul Bacău.
Apelul declarat de reclamantă cât şi apelul declarat de pârâtă împotriva sentinţei nr. 1061 din 13 iunie 2007 a Tribunalului Bacău au fost respinse prin Decizia nr. 381 din 12 decembrie 2007 a Curţii de Apel Bacău, secţia civilă.
Împotriva deciziei a declarat recurs reclamanta invocând în drept dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ., fără a dezvolta separat cele trei motive de recurs.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, prin Decizia nr. 5233 din 26 septembrie 2008, a admis recursul declarat de reclamanta B.V.T., a casat în parte Decizia nr. 381 din 12 decembrie 2007 a Curţii de Apel Bacău şi a trimis cauza pentru rejudecarea apelului declarat de reclamantă împotriva sentinţei civile nr. 1061 din 13 iunie 2007 a Tribunalului Bacău, secţia civilă.
Pentru a decide astfel, Înalta Curte a reţinut, în esenţă, că în condiţiile în care pe terenul preluat de la autorul reclamantei s-a aflat o fabrică de cherestea, iar parte din construcţiile care au compus această fabrică se mai află şi în prezent pe terenul în litigiu, aşa cum chiar curtea de apel reţine în motivarea deciziei, reclamanta este îndreptăţită la măsuri reparatorii în temeiul Legii nr. 10/2001, nu doar pentru teren, ci şi pentru construcţiile edificate pe acesta conform art. 2 alin. (1) lit. a) şi art. 7 din Legea nr. 10/2001.
S-a mai reţinut că instanţa de apel nu a stabilit dacă, prin modul în care sunt amplasate, aceste construcţii şi terenul aferent lor pot fi restituite în natură, aşa cum a solicitat reclamanta în principal şi care este valoarea şi natura măsurilor reparatorii în echivalent ce i se cuvin reclamantei pentru construcţii în ipoteza în care acestea sunt imposibil de restituit în natură.
Prin Decizia nr. 6 din 19 ianuarie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia civilă, cauze cu minori, familie, conflicte de muncă, asigurări sociale, a fost admis apelul declarat de reclamanta B.V.T. a fost schimbată în parte sentinţa nr. 1061 din 13 iunie 2007 a Tribunalului Bacău în sensul că a dispus acordarea de despăgubiri în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv - Titlul VII din Legea nr. 247/2005 pentru construcţiile identificate în procesul – verbal de naţionalizare nr. 1 din 26 iunie 1948.
A menţinut dispoziţiile cu privire la anularea Deciziei nr. 3040/2006 emisă de Direcţia Silvică Bacău şi acordarea de despăgubiri pentru suprafaţa de 1,50 ha teren.
Pentru a pronunţa această decizie, curtea de apel a reţinut potrivit actelor şi lucrărilor aflate la dosar, că reclamanta este îndreptăţită la acordarea de despăgubiri pentru construcţiile demolate şi terenul ocupat de construcţii noi, nefiind posibilă restituirea în natură.
Împotriva acestei din urmă decizii a declarat recurs reclamanta B.V.T. prin procurator G.N., invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea acestui motiv de recurs reclamanta – recurentă a susţinut că nelegalitatea deciziei constă în faptul că instanţa de apel a acordat despăgubiri în condiţiile legii speciale, fără să menţioneze şi cuantumul acestora.
Recursul este nefondat.
Decizia contestată în prezenta cauză a fost emisă la data de 15 martie 2006, după intrarea în vigoare a Legii nr. 247/2005, care a modificat o serie de dispoziţii ale Legii nr. 10/2001.
Aşa cum corect a reţinut instanţa de apel, dispoziţiile Legii nr. 247/2005 sunt de imediată aplicare şi, conformându-se art. 16 din Titlul VII al acestui act normativ, a dispus acordarea de despăgubirii în condiţiile acestei legi.
Pentru analizarea şi stabilirea cuantumului final al despăgubirilor care se acordă potrivit acestei legi s-a constituit C.C.S.D.
În conformitate cu dispoziţiile art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, evaluatorul sau societatea de evaluatori desemnată va efectua procedura de specialitate şi va întocmi un raport de evaluare pe care îl va trimite C.C.S.D.
În baza acestui raport de evaluare, comisia va proceda la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire.
Pentru aceste considerente, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta B.T.V. prin procurator G.N. împotriva Deciziei nr. 6 din 19 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Bacău, secţia civilă, cauze cu minori, familie, conflicte de muncă şi asigurări sociale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta B.V. împotriva Deciziei nr. 6 din 19 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Bacău, secţia civilă, cauze cu minori, familie, conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8031/2009. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 8034/2009. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
