ICCJ. Decizia nr. 8303/2009. Civil. Reparare prejudicii erori judiciare. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr.8303/2009
Dosar nr. 3178/1/2009
Şedinţa publică din 15 octombrie 2009
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor cauzei constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 365 din 26 februarie 2008, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune şi a respins cererea formulată de reclamantul H.N. împotriva pârâţilor S.R., prin Ministerul Finanţelor Publice şi Ministerul Administraţiei şi Internelor, prin care a solicitat să se stabilească vinovatul privind arestarea sa în perioada 4 aprilie 1968 - 1 noiembrie 1968 şi obligarea pârâţilor la plata despăgubirilor materiale şi morale pentru lipsirea de libertate suferită.
Prin Decizia nr. 789/ A din 11 mai 2005, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, a admis apelul declarat de reclamant împotriva sentinţei, care a fost anulată în parte, în ceea ce priveşte capătul de cerere vizând acordarea despăgubirilor materiale şi morale şi a reţinut cauza spre soluţionare pentru evocarea fondului.
După intrarea în vigoare a Legii nr. 219/2005, evocarea fondului a fost făcută de Tribunalul Bucureşti, care prin Decizia nr. 468/ A din 20 martie 2006, a admis cererea reclamantului, recalificând-o ca fiind întemeiată pe dispoziţiile art. 998 – art. 999 C. civ.
Prin Decizia nr. 736/ R din 24 noiembrie 2006, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, a admis excepţia necompetenţei materiale privind judecarea cauzei în primă instanţă, a casat în parte Decizia civilă nr. 789/ A din 11 mai 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, în tot Decizia civilă nr. 468/ A din 20 martie 2006 a Tribunalului Bucureşti şi a trimis cauza la Tribunalul Bucureşti pentru rejudecarea capătului de cerere privind despăgubirile, menţinând temeiul juridic ca fiind art. 504 şi urm. C. proc. pen.
Prin sentinţa civilă nr. 365 din 26 februarie 2008, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune şi a respins cererea ca prescrisă.
Curtea de apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, prin Decizia nr. 632/ A din 10 septembrie 2008, a respins apelul declarat de reclamant, reţinând că termenul în care se poate introduce acţiunea reglementată de art. 506 C. proc. civ., este de 18 luni.
Prin Decizia nr. 4466 din 2 aprilie 2009, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, a respins recursul declarat de reclamant împotriva deciziei pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti.
Instanţa supremă a reţinut că instanţa de apel a răspuns tuturor criticilor formulate în apel, iar reclamantul nu a contestat calificarea juridică dată de instanţă acţiunii.
A mai reţinut instanţa supremă, că acţiunea pentru repararea pagubei, întemeiată pe cazurile prevăzute de art. 504 C. proc. pen., poate fi pornită de persoana îndreptăţită în termen de 18 luni de la data rămânerii definitive, după caz, a hotărârilor instanţei de judecată sau a ordonanţelor procurorului.
În cauză, de la data emiterii ordonanţele scoatere de sub urmărire penală, 19 decembrie 1968, şi până la data introducerii acţiunii, 10 iunie 2003, termenul de prescripţie era deja împlinit, chiar luând în considerare perioada următoare anului 1990, când regimul politic comunist a fost înlocuit.
Înalta Curte a mai constatat că instanţa de apel a respectat principiul rolului activ.
La data de 8 aprilie 2009, H.N., prin C.D.L.D.D. din România din cadrul F.D.A.D.O.I. Euro - Atlantica din România a formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei pronunţate de instanţa supremă,
Fără a invoca temeiul juridic al cererii, contestatorul a arătat că Decizia atacată pe calea contestaţiei în anulare este netemeinică şi nelegală, deoarece instanţa a nesocotit acţiunea şi calitatea procesuală activă pe care Liga Democratică o are pentru toţi membrii săi.
A mai arătat contestatorul, că instanţa a nesocotit dispoziţiile legale cu privire la prescripţie.
Contestaţia în anulare este inadmisibilă, pentru cele ce se vor arăta în continuare.
Potrivit art. 317 C. proc. civ., hotărârile irevocabile se pot ataca pe calea contestaţiei în anulare atunci când procedura de citare a părţii, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerinţele legale sau când hotărârea a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţă.
Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate pe calea contestaţiei în anulare şi atunci când dezlegarea dată pricinii este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte a omis din greşeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare.
Se constată, aşadar, că numai în situaţii expres şi limitativ prevăzute de lege, hotărârea irevocabilă poate fi supusă căii extraordinare de atac a contestaţiei în anulare.
Contestatorul din prezenta cauză nu invocă nici unul din motivele de contestaţie în anulare, de drept comun sau specială, prevăzute de art. 317 şi 318 C. proc. civ., prin criticile formulate exercitând, în fapt, un nou recurs.
Or, criticile de nelegalitate nu pot face obiectul unei contestaţii în anulare, motiv pentru care cererea va fi respinsă ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de H.N., prin C.D.L.D.D. din România din cadrul F.D.A.D.O.I. Euro - Atlantica din România, împotriva deciziei nr. 4466 din 2 aprilie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8513/2009. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 8332/2009. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
