ICCJ. Decizia nr. 9622/2009. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 9622/2009
Dosar nr. 1966/62/2007
Şedinţa publică din 24 noiembrie 2009
Asupra recursurilor de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 71/ M din 7 martie 2008, pronunţată de Tribunalul Braşov, secţia civilă, a fost admisă acţiunea formulată de reclamanţii B.I., B.C.M. şi K.M.I. împotriva pârâţilor U.C., U.E., M. Braşov, prin P., S.R., prin Ministerul Economiei şi Finanţelor şi SC R. SRL, a fost constatată nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 24894 din 9 decembrie 2004 încheiat de SC R. SRL cu U.C. şi U.E., privind apartamentul 3, situat în Braşov, înscris în C.F. nr. 10259 Braşov, nr. top 5257/IV, a fost dispusă revenirea la situaţia anterioară încheierii acestui contract şi a fost respinsă cererea reclamanţilor privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că au fost încălcate prevederile art. 44 din OUG nr. 40/1999, situaţie în care, contractul de vânzare-cumpărare este lovit de nulitate absolută.
Apelul declarat de pârâţii U.C. şi U.E. a fost admis, prin Decizia nr. 81/ Ap din 9 septembrie 2008, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a fost schimbată, în tot, sentinţa tribunalului, în sensul că a fost respinsă acţiunea şi au fost obligaţi reclamanţii să le plătească apelanţilor-pârâţi suma de 1700 lei, reprezentând cheltuieli de judecată suportate la ambele instanţe.
Schimbând soluţia instanţei de fond, curtea de apel a reţinut că cele două notificări formulate de reclamanţi au vizat exclusiv spaţii componente ale imobilului, cu o altă destinaţie decât aceea de locuinţă.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanţii B.I., B.C.M., C.M.I şi pârâta SC R. SRL Braşov, ambele recursuri fiind încadrate în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Prin recursul declarat, reclamanţii au susţinut, în esenţă, că, potrivit art. 44 din OUG nr. 40/1999, coroborat cu art. 3 din Titlul I al Legii nr. 247/2005, contractul de vânzare-cumpărare este lovit de nulitate absolută, raportat la faptul că au formulat notificare în temeiul Legii nr. 10/2001, iar contractul a fost încheiat până la finalizarea procedurii reglementate prin această lege, chiar dacă au solicitat măsuri reparatorii prin echivalent.
Pârâta SC R. SRL Braşov a susţinut prin recursul său că dacă ar fi cunoscut existenţa celor două notificări înainte de data încheierii contractului de vânzare-cumpărare, nu l-ar fi încheiat, întrucât în speţă erau incidente dispoziţiile art. 44 din OUG nr. 40/1999 şi ale art. 3, Titlul I din Legea nr. 247/2005.
Recursurile sunt fondate.
Prin notificarea nr. 1363 din 24 iulie 2001, adresată P.J. Braşov, reclamanţii au solicitat restituirea prin echivalent pentru spaţiile cu altă destinaţie decât aceea de locuinţă, pentru care au precizat că au primit despăgubiri în baza Legii nr. 112/1995, precum şi restituirea diferenţei dintre cuantumul acestor despăgubiri acordate pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţă, până la valoarea ce va fi stabilită prin expertiză.
Aceeaşi reclamanţi au formulat notificarea nr. 400 din 14 februarie 2002, adresată P.M. Braşov, prin care au solicitat restituirea, în natură, menţiune tăiată şi înlocuită cu „echivalent", a spaţiilor comerciale pentru care nu au primit despăgubiri, situate în Braşov.
Prin înregistrarea celor două notificări a fost declanşată procedura reglementată prin Legea nr. 10/2001, dar, până la finalizarea acesteia, S.R., prin SC R. SRL Braşov a vândut apartamentul nr. 3 din imobilul situat în Braşov, pârâţilor U.C. şi U.E., prin contractul nr. 24894 din 9 decembrie 2004.
Acest contract este lovit de nulitate absolută, astfel cum în mod corect a reţinut instanţa de fond, fiind încheiat cu încălcarea prevederilor art. 44 din OUG nr. 40/1999, conform cărora sunt interzise, sub sancţiunea nulităţii absolute înstrăinarea în beneficiul unui chiriaş a construcţiilor cu destinaţia de locuinţă, care fac obiectul unei încunoştiinţări scrise, notificări sau cereri în constatarea sau realizarea dreptului de proprietate din partea persoanelor fizice sau juridice deposedate de aceste bunuri.
Textul de lege expus se coroborează cu dispoziţiile art. III, Titlul I din Legea nr. 247/2005, prin care s-a statuat că actele juridice de înstrăinare având ca obiect imobilele cu destinaţia de locuinţă, încheiate după 14 februarie 2001, cu nerespectarea interdicţiei prevăzute în art. 44 din OUG nr. 40/1999 şi care nu au fost atacate în condiţiile art. 46 (1) din Legea nr. 10/2001, republicată, pot fi atacate la secţia civilă a tribunalului pe a cărui rază teritorială se află imobilul notificat, în termen de 12 luni de la data intrării în vigoare a acestui titlu sau, după caz, de la data luării la cunoştinţă a încheierii contractului.
Or, prin notificarea din 24 iulie 2001, reclamanţii s-au referit nu numai la spaţiile comerciale ale imobilului, ci şi la diferenţa dintre cuantumul despăgubirilor acordate pentru spaţiile cu destinaţie de locuinţă şi valoarea acestora, ce va fi stabilită pe bază de expertiză.
Întrucât, prin această notificare, procedura reglementată prin Legea nr. 10/2001 a vizat şi spaţiile cu destinaţie de locuinţe, contractul de vânzare-cumpărare ce formează obiectul litigiului a fost încheiat cu încălcarea dispoziţiilor legale la care s-a făcut referire, ceea ce atrage nulitatea lui absolută, din notificare rezultând fără echivoc intenţia reclamanţilor de a-şi valorifica toate drepturile privind întregul imobil.
În consecinţă, conform art. 314 C. proc. civ., urmează a fi admise ambele recursuri şi a fi modificată Decizia curţii de apel, în sensul respingerii apelului declarat împotriva sentinţei tribunalului, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de reclamanţii B.I., B.C.M. şi C.M.I. şi de pârâta SC R. SRL Braşov împotriva deciziei nr. 81/ Ap din 9 septembrie 2008 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă, pe care o modifică în sensul că respinge apelul declarat de pârâţii U.C. şi U.E. împotriva sentinţei nr. 71/ M din 7 martie 2008 a Tribunalului Braşov, secţia civilă, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 9706/2009. Civil. Revendicare imobiliară.... | ICCJ. Decizia nr. 9684/2009. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs → |
|---|
