ICCJ. Decizia nr. 9861/2009. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 9861/2009
Dosar nr. 2469/118/2006
Şedinţa publică din 4 decembrie 2009
Deliberând asupra recursului de faţă, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe data de 19 septembrie 2006 pe rolul Tribunalului Constanţa, reclamanţii G.D.C.A. şi M.Z. s-au adresat instanţei, formulând cerere de chemare în judecată împotriva pârâtei P.C. Limanu judeţul Constanţa, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea dispoziţiei nr. 147 din 12 septembrie 2006 emisă în temeiul Legii nr. 10/2001 de Primarul comunei Limanu, cu consecinţa restituirii în natură a terenului situat în localitatea Vama Veche, în suprafaţă de 750 m2, lotul nr. 167 din planul cadastral al comunei din anul 1938.
Prin sentinţa civilă nr. 1234 din 4 noiembrie 2008, Tribunalul Constanţa a admis acţiunea promovată de reclamanţi aşa cum a fost formulată dispunând anularea dispoziţiei nr. 147 din 12 septembrie 2006 emisă de Primarul comunei Limanu şi obligarea pârâtei P.C. Limanu judeţul Constanţa să restituie în natură reclamanţilor G.D.C.A. şi M.Z. imobilul teren în suprafaţă de 750 m2 situat în localitatea Vama Veche, în cote de ½ pentru fiecare, conform planului cadastral din anul 1938, lotul nr. 167.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut că reclamanţii sunt persoane îndreptăţite la restituirea terenului solicitat, făcând dovada dreptului de proprietate al autorilor acestora cu actul de vânzare – cumpărare încheiat în anul 1943 prin care M.Z. a cumpărat împreună cu autorul reclamantului G.D. (G.A.) terenul respectiv; a transmiterii dreptului de proprietate prin efectul succesiunii legale; a preluării abuzive de către stat a imobilului, precum şi faptul că terenul este liber în prezent, putându-se dispune restituirea în natură.
Împotriva hotărârii respective, în termen legal, a declarat apel pârâta P.C. Limanu prin Primar care a fost respins, ca nefondat, prin Decizia civilă nr. 72/ c din 11 martie 2009, a Curţii de Apel Constanţa, secţia civilă, minori şi familie, litigii de muncă şi asigurări sociale.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut că sunt nefondate motivele de apel formulate de pârâtă, în mod corect Tribunalul Constanţa dispunând restituirea în natură către reclamanţi a imobilului solicitat, conform dispoziţiilor art. 1, art. 7 şi art. 9 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, republicată.
S-a constatat că în mod întemeiat s-a reţinut calitatea de persoane îndreptăţite în sensul legii al celor doi reclamanţi, dovada proprietăţii imobilului şi a transmiterii prin succesiune legală către reclamantul G.D. a preluării abuzive de către stat, precum şi faptul că terenul este situat într-o zonă care nu este ocupată de construcţii.
Împotriva deciziei respective, la data de 9 iunie 2009, în termen legal, a declarat recurs pârâtul P.C. Limanu, invocând în drept dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., şi solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei recurate în sensul admiterii apelului declarat împotriva hotărârii primei instanţe, schimbarea în totalitate a acesteia, cu consecinţa menţinerii ca legală şi temeinică a dispoziţiei nr. 147 din 12 septembrie 2006.
Prin dezvoltarea motivelor de recurs s-a susţinut că Decizia recurată este nelegală întrucât nu s-a făcut dovada existenţei dreptului de proprietate al reclamanţilor, precum şi a preluării abuzive de către stat, ca şi dovada transmiterii proprietăţii de la autorul G.A. către reclamantul G.D., neexistând în masa succesorală imobilul revendicat pentru a putea fi transmis, Curtea de Apel Constanţa menţinând hotărârea primei instanţe prin care a fost obligat recurentul să restituie în natură un teren, potrivit unui plan parcelar din anul 1938 care în realitate nu există.
Recursul declarat de pârâtul P.C. Limanu – judeţul Constanţa este nul şi se va respinge, ca atare, avându-se în vedere următoarele argumente:
Potrivit dispoziţiilor art. 3021 lit. c), C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde sub sancţiunea nulităţii motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, iar potrivit art. 304 alin. (3) C. proc. civ., indicarea greşită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele de casare sau modificare prevăzute de art. 304 pct. 1 – 9 C. proc. civ.
per a contrario, dacă dezvoltarea motivelor de recurs nu face posibilă încadrarea lor într-unul din cazurile de nelegalitate prevăzute expres şi limitativ de art. 304 C. proc. civ., sancţiunea care intervine este aceea a constatării nulităţii recursului.
În speţă, pârâtul – recurent a invocat prevederile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., însă criticile dezvoltate prin motivele de recurs nu pot fi încadrate în cele două motive de modificare invocate, ca de altfel în niciunul din motivele de casare sau modificare prevăzute la celelalte puncte în art. 304 C. proc. civ., respectiv pct. 1 – 7.
Astfel, criticile formulate de către recurent nu îmbracă forma unor aspecte de nelegalitate, ci de netemeinicie, în condiţiile în care se face trimitere la probatoriul administrat în cauză şi la modul de interpretare al acestuia de către instanţa de apel, susţinându-se că reclamanţii nu şi-au dovedit dreptul de proprietate asupra terenului solicitat şi a preluării abuzive de către stat.
Aceste aspecte reflectă situaţia de fapt reţinută de cele două instanţe de fond pe baza interpretării probatoriului administrat în cauză care nu mai pot fi cenzurate de instanţa de control judiciar, cenzură strict limitată prin dispoziţiile art. 304 C. proc. civ.
Modalitatea de redactare a căii de atac adoptată de către recurent este defectuoasă atâta vreme cât nu se arată în concret, în ce constă greşelile instanţei de apel a cărei decizie a atacat-o şi care dispoziţii ale Legii nr. 10/2001 au fost interpretate greşit în cauză.
Se va reţine astfel faptul că motivele de recurs prevăzute în art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., au fost invocate doar formal de către recurent, atâta vreme cât nu s-a arătat în concret care act juridic dedus judecăţii a fost interpretat în mod greşit de către instanţa de apel, prin schimbarea naturii ori a înţelesului lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia, iar Decizia recurată a fost întemeiată în drept, cu respectarea şi aplicarea corectă a Legii nr. 10/2001.
În această privinţă succesiune de fapte şi afirmaţii din cuprinsul cererii de recurs nu este structurată din punct de vedere juridic în aşa fel încât să se poată reţine, măcar din oficiu, vreo critică susceptibilă de a fi încadrată în cazurile de modificare ori casare prevăzute de art. 304 C. proc. civ., în limita cărora se poate exercita controlul judiciar.
În condiţiile în care recursul nu poate fi analizat în afara cadrului restrictiv al art. 304 C. proc. civ., iar criticile formulate de recurent nu se circumscriu acestui cadru legal, Înalta Curte va constata nulitatea recursului, conform art. 3021 alin. (1) lit. c), coroborat cu art. 306 alin. (3) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nul recursul declarat de pârâtul P.C. Limanu împotriva deciziei nr. 72/ C din 11 martie 2009 a Curţii de Apel Constanţa, secţia civilă, minori şi familie, litigii de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 decembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 9836/2009. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 9865/2009. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
