ICCJ. Decizia nr. 9624/2009. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 9624/2009
Dosar nr. 1616/1/2008
Şedinţa publică din 24 noiembrie 2009
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 757/2004 emisă de SC A.D. SA, în baza Legii nr. 10/2001, a fost respinsă notificarea formulată de petenţii Ş.I. şi V.M.R., prin care a fost solicitată restituirea, în natură, a Vilei nr. 2 şi a terenului aferent situate în oraşul Mioveni, judeţul Argeş.
Prin sentinţa nr. 21 din 28 februarie 2005, pronunţată de Tribunalul Argeş, secţia civilă, a fost admisă contestaţia formulată de petenţi, a fost anulată Decizia emisă de pârâta SC A.D. SA, a fost dispusă restituirea în natură către reclamanţi a imobilului compus din vila nr. 1 şi terenul aferent, în suprafaţă de 2000 m.p., situat în oraşul Mioveni, individualizat prin raportul de expertiză tehnică întocmit de expert L.E. şi a fost respinsă cererea de chemare în garanţie a A.V.A.S., formulată de pârâtă.
Apelul declarat de pârâtă împotriva sentinţei tribunalului a fost respins, ca nefondat, prin Decizia nr. 451/ A din 11 noiembrie 2005, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia civilă, conflicte de muncă şi asigurări sociale, care a fost casată, cu trimiterea cauzei, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe, prin Decizia nr. 2473 din 20 martie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală.
Rejudecând cauza, Curtea de Apel Piteşti, secţia civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă, asigurări sociale şi pentru cauze cu minori şi de familie, a pronunţat Decizia nr. 420/ A din 17 decembrie 2007, prin care a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâtă împotriva sentinţei tribunalului.
Pârâta SC A.D. SA a declarat recurs împotriva susmenţionatei decizii, încadrându-l în prevederile art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ.
Prin motivele de recurs, pârâta a susţinut, în esenţă, că în mod greşit şi nemotivat a fost respinsă excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive, faţă de împrejurarea că imobilul a fost expropriat cu titlu valabil, în baza Decretului nr. 83/1949, de modificare a Legii nr. 187/1945, situaţie în care, notificarea trebuia să fie adresată A.V.A.S.; că a fost greşit aplicat art. 29 din Legea nr. 10/2001 (art. 27 anterior intrării în vigoare a Legii nr. 247/2005); că nu a fost făcută dovada calităţii procesuale active a contestatorilor, în cauză nestabilindu-se dacă autoarea acestora, Z.I. a fost unic proprietar, în urma decesului soţului acesteia, Z.N.; că a fost în mod greşit respinsă cererea de chemare în garanţie a A.V.A.S.; că i-a fost atestat dreptul de proprietate prin certificatul seria M 03, nr. 2030/1995, eliberat în baza Legii nr. 15/1990, vila făcând parte astfel din patrimoniul său şi că doar A.V.A.S. are calitate procesuală pasivă.
Recursul este nefonda.
Tribunalul a fost investit cu soluţionarea contestaţiei formulată împotriva deciziei nr. 757/2004 emisă de pârâta SC A.D. SA, iar contestatorii au solicitat restituirea în natură a imobilului cu privire la care recurenta a susţinut că se află în patrimoniul său.
În atare situaţie, pârâta, are calitate procesuală pasivă, iar nu A.V.A.S.
Imobilul a fost abuziv trecut în proprietatea statului în baza Decretului nr. 83/1949 de completare a dispoziţiilor Legii nr. 187/1945 privind înfăptuirea reformei agrare, fiind preluat de la autoarea contestatorilor, Z.I., căreia i-a fost stabilit domiciliu obligatoriu în Câmpulung Muscel, fiind considerată moşier.
Atât dreptul de proprietate asupra imobilului, cât şi calitatea de moştenitori a contestatorilor au fost stabilite corect pe baza înscrisurilor depuse la dosar, şi anume, copii de pe borderoul populaţiei, proprietăţilor şi exploatărilor agricole din comuna Mioveni, judeţul Muscel, testamentul din 4 decembrie 1948 întocmit de Z.N., în favoarea soţiei sale Z.I., actul de donaţie din 24 mai 1926, donator fiind M.Z., iar donatar N.Z., certificatele de moştenitor nr. 16 din 24 iulie 2002, nr. 41 din 7 octombrie 2007 şi nr. 64 din 28 martie 2001.
În dosarul nr. 1036/2006 (1693/109/2006) al Tribunalului Argeş, secţia civilă, având ca obiect contestaţia la executare împotriva procesului verbal din 22 februarie 2006 al executorului judecătoresc, a fost efectuat un raport de expertiză tehnică de către expert L.E., prin care a fost individualizat terenul în suprafaţă de 2000 m.p., având ca vecinătăţi, la nord str. Hanul Roşu, la est domeniu public, iar la sud şi est teren aparţinând pârâtei şi s-a constatat că pe acesta se află vila nr. 1 şi un foişor anexă vilei.
Întrucât Decizia contestată a fost emisă de pârâtă în anul 2004, anterior apariţiei Legii nr. 247/2005 este lipsită de relevanţă critica referitoare la greşita aplicare a art. 29 (art. 27 din Legea nr. 10/2001, în forma sa iniţială).
Pentru considerentele expuse cu ocazia examinării calităţii procesuale pasive a pârâtei, este nefondată şi critica vizând greşita respingere a cererii de chemare în garanţie a A.V.A.S., care a înstrăinat doar acţiuni deţinute de pârâtă în cadrul procedurii de privatizare şi nu a încheiat vreun contract de vânzare-cumpărare având ca obiect imobilele revendicate, care se află în patrimoniul pârâtei.
În consecinţă, recursul urmează a fi respins, ca nefondat, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
La cererea intimaţilor reclamanţi, conform art. 274 C. proc. civ., urmează a fi obligată recurenta la plata sumei de 1500 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC A.D. SA împotriva deciziei nr. 420/ A din 17 decembrie 2007 a Curţii de Apel Piteşti, secţia civilă.
Obligă pe recurentă la plata sumei de 1500 lei cheltuieli de judecată faţă de intimaţii Ş.I. şi V.M.R.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 9623/2009. Civil. Revendicare imobiliară.... | ICCJ. Decizia nr. 9545/2009. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
