ICCJ. Decizia nr. 9836/2009. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 9836/2009
Dosar nr. 953/109/2007
Şedinţa publică din 3 decembrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor cauzei, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Argeş la 24 august 2006, sub nr. 953/109/2007, reclamanţii M.C.M., M.A. şi M.S. au chemat în judecată pe pârâta SC P. SA Piteşti, solicitând ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se anuleze Decizia nr. 20 din 18 iulie 2006 şi să fie obligată pârâta să restituie în natură imobilul moară cu accesorii şi teren în suprafaţă de 850 m.p. situat în comuna Poiana Lacului, judeţul Argeş.
În motivarea cererii se arată că imobilul moară cu accesorii şi terenul aferent în suprafaţă de 850 m.p. situat în comuna Poiana Lacului, judeţul Argeş a fost dobândit de autorul lor, C.Şt. conform actului de vânzare-cumpărare din data de 9 aprilie 1942. Acest imobil a fost naţionalizat şi trecut în proprietatea statului în anul 1948, conform extrasului emis de A.S. La data de 23 ianuarie 2008 reclamanţii şi-au completat acţiunea solicitând şi anularea contractului de vânzare-cumpărare nr. 824 din 25 aprilie 2001 încheiat între C.I. (în prezent decedat) şi SC P. SA Piteşti, pe motiv că acest contract nu a fost încheiat în formă autentică, astfel că nu întruneşte condiţiile de valabilitate ale unui act. La data de 13 decembrie 2006, C.B.R. şi C.D.F. au formulat cerere de intervenţie în interes propriu, solicitând instanţei să constate că sunt proprietarii imobilului revendicat de reclamanţi, denumit M.P.L. compus din construcţie şi teren aferent în suprafaţă de 944,6 m.p.
Prin sentinţa civilă nr. 97 din 11 aprilie 2008, Tribunalul Argeş a respins acţiunea precum şi cererea de intervenţie.
Pentru a hotărî astfel, s-a reţinut că prin Decizia civilă nr. 20 din 18 iulie 2006, a fost respinsă notificarea prin care reclamanţii au solicitat restituirea în natură a imobilului M. şi teren în suprafaţă de 850 m.p., cu motivarea că acest imobil face parte din patrimoniul SC P. SA Piteşti, iar pentru clarificarea situaţiei activului revendicat reclamanţii se pot adresa instituţiei publice implicate în privatizarea societăţii, respectiv A.V.A.S. Bucureşti, că prin sentinţa civilă nr. 134/2003 pronunţată de Tribunalul Argeş, definitivă prin Decizia civilă nr. 185/ A din 12 noiembrie 2003 a Curţii de Apel Piteşti şi irevocabile prin Decizia civilă nr. 95 din 11 ianuarie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a statuat cu putere de lucru judecat că imobilul solicitat de reclamanţi nu poate fi restituit în natură întrucât se încadrează în situaţia de excepţie prevăzută de art. 27 actual art. 29 din Legea nr. 10/2001.
Referitor la anularea contractului de vânzare-cumpărare nr. 824 din 25 aprilie 2001 încheiat între pârâtă şi C.I., autorul intervenienţilor în interes propriu, s-a constatat că dispoziţiile Legii nr. 10/2001 le conferă reclamanţilor dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent conform art. 29, astfel că aceştia nu justifică interesul de a solicita anularea actului juridic de înstrăinare a imobilului în litigiu şi s-a constatat că nu se mai impune analizarea motivelor de nulitate invocate de reclamanţi. Cu privire la cererea de intervenţie s-a reţinut că intervenienţii invocă în dovedirea dreptului de proprietate un înscris sub semnătură privată, ştiut fiind faptul că potrivit dispoziţiilor Legii nr. 18/1991, dreptul de proprietate asupra terenurilor se transmite numai prin contract de vânzare-cumpărare încheiat în formă autentică şi că scopul urmărit de intervenienţi este acela de a-şi constitui un titlu de proprietate.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamanţii M.C.M., M.A. şi M.S., arătând că imobilul trebuia restituit în natură fiind preluat abuziv şi se află în patrimoniul unei societăţi comerciale la care statul era acţionar. Vânzarea acestui imobil către C.I. apare ca o operaţiune juridică efectuată cu încălcarea prevederilor legale şi în scopul de a eluda dispoziţiile Legii nr. 10/2001.
Curtea de Apel Piteşti, prin Decizia civilă nr. 225/ A din 5 noiembrie 2008, a respins, ca nefondat, apelul reclamanţilor.
În considerentele deciziei s-a reţinut că instanţa supremă, referitor la restituirea în natură a imobilului, a stabilit irevocabil prin Decizia civilă nr. 95 din 11 ianuarie 2007 că restituirea în natură a imobilului revendicat este imposibilă şi că privatizarea societăţii s-a finalizat anterior datei de 14 februarie 2001, dată la care a intrat în vigoare Legea nr. 10/2001. În ceea ce priveşte solicitarea reclamanţilor de a le fi acordate măsuri reparatorii prin echivalent, s-a reţinut că nu s-a formulat o cerere în acest sens.
Împotriva acestei din urmă hotărâri au declarat recurs reclamanţii invocând incidenţa dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurenţii critică hotărârea sub următoarele aspecte:
Pârâta SC P. SA Piteşti nu deţine titlu de proprietate pentru imobilul moară iar pentru terenul în litigiu certificatul nu poate fi considerat titlu de proprietate.
- Recurenţii deţin titlu de proprietate, contract de vânzare-cumpărare ce aparţine autorului C.Şt.
- Din totalul imobilelor, moară cu terenul aferent acesteia, ce au fost deţinute de SC P. SA Piteşti, au fost restituite în proporţie de 90 %.
Examinând criticile formulate prin intermediul cererii de recurs, Înalta Curte a constatat următoarele:
Prin motivele de recurs se critică nelegalitatea hotărârii, în sensul că eronat s-a respins cererea de restituire în natură a imobilului compus din moară cu accesoriile ei plus terenul aferent în suprafaţă de 850 mp situat în comuna Poiana Lacului, judeţul Argeş, întrucât autorul lor a deţinut titlu de proprietate pentru acest imobil.
Aşa cum corect au reţinut instanţele în soluţionarea cauzei dedusă judecăţii, situaţia juridică a imobilului în litigiu a fost dezlegată prin Decizia civilă nr. 95 din 11 ianuarie 2007, prin care s-a statuat că imobilul moară cu accesorii şi terenul aferent în suprafaţă de 850 mp situat în comuna Poiana Lacului, judeţul Argeş, a fost preluat cu titlu valabil.
Valabilitatea titlului statului face incident în cauză art. 27 respectiv art. 29 din Legea nr. 10/2001 modificată, potrivit cu care imobilele preluate cu titlu valabil, evidenţiate în patrimoniul unei societăţi comerciale privatizate cu respectarea dispoziţiilor legale, persoana îndreptăţită are dreptul la măsuri reparatorii în echivalent.
Unul din elementele fundamentale ale supremaţiei dreptului este principiul securităţii raporturilor juridice care implică între altele, ca soluţia definitivă dată de instanţe cu privire la orice litigiu să nu mai fie repusă în cauză.
Or, în cauza supusă analizei, aspectul relatat de reclamanţi prin motivele de recurs în sensul că eronat nu s-a dispus restituirea în natură a imobilului a fost deja supus analizei de către instanţa supremă, într-un alt litigiu, care viza tot acest imobil şi s-a hotărât că acesta nu poate fi restituit în natură.
Aşadar, hotărârea recurată este legală, motiv pentru care Înalta Curte, în baza dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanţii M.C.M., M.A. şi M.S. împotriva deciziei nr. 225/ A din 5 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Piteşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 decembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 9902/2009. Civil | ICCJ. Decizia nr. 9861/2009. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
