ICCJ. Decizia nr. 9863/2009. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 9863/200.
Dosar nr. 833/118/2007
Şedinţa publică din 4 decembrie 2009
Deliberând asupra recursurilor de faţă.
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Reclamanta P.V. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Primarul Municipiului Mangalia ca pe baza probelor ce se vor administra, să se dispună obligarea acestuia la completarea dispoziţiei de restituire în natură a imobilului teren în suprafaţa de 338 mp, în sensul menţionării în cuprinsul acesteia a vecinătăţilor terenului restituit în natură, şi la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare a arătat că prin notificarea înregistrată sub nr. 196 din 29 iunie 2001 la Biroul Executorului Judecătoresc V.S. a solicitat restituirea în natură a unei suprafeţe de teren de 464 mp, suprafaţă care a aparţinut autorilor săi G.R. şi M.C.
Împotriva dispoziţiei de respingere a notificării, reclamanta a formulat contestaţie, soluţionată irevocabil prin Decizia nr. 5746 din 09 iunie 2006 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie si Justiţie în dosarul nr. 2687/1/2006, instanţa de recurs dispunând admiterea căii extraordinare de atac, modificarea în parte a deciziei pronunţate în apel în sensul înlăturării dispoziţiei referitoare la obligarea pârâtului la măsurile reparatorii prin echivalent, fiind obligaţi să restituie reclamantei în natură, suprafaţa de 338 mp identificată prin raportul de expertiză întocmit de către d-na ing. B.M.
În considerarea acestei decizii, pârâtul a emis Decizia ce formează obiectul prezentei contestaţii, terenul fiind identificat defectuos ca aflându-se în Municipiul Mangalia, identificat conform planului de situaţie întocmit de către inginer B.M. dar nefiind indicate vecinătăţile acestuia, fapt care o prejudiciază pe reclamantă, deoarece întâmpină dificultăţi la întabularea dreptului de proprietate.
Învestit cu soluţionarea cauzei, Tribunalul Constanţa prin sentinţa civilă nr. 1801 din 22 octombrie 2007, în temeiul art. 23 şi art. 24 din Legea nr. 10/2001 a admis acţiunea si a dispus completarea dispoziţiei nr. 999 din 09 decembrie 2006, emisă de către pârâtul Primarul Municipiului Mangalia privind restituirea în natură a unui teren intravilan, la art. 1 prin consemnarea vecinătăţilor terenului situat la intersecţia - actualmente desfiinţată lot. 283, din Mangalia, jud. Constanta, după cum urmează:
- la N - teren domeniu public şi proprietate privată SC L. SRL
- la E - teren proprietate privată a Municipiului Mangalia ;
- la S - teren proprietate publică a Municipiului Mangalia;
- la V - teren proprietate publică a Municipiului Mangalia;
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că potrivit dispoz. art. 23 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 dispoziţia de restituire în natură este asimilată înscrisului autentic doveditor al proprietăţii, constituind actul juridic în temeiul căruia se efectuează formalităţi de publicitate şi de identificare ale imobilului, cu suprafaţă si vecinătăţi precum si datele de identificare ale noului proprietar.
Instanţa a constatat că, în speţă, dispoziţia contestată a fost emisă în deplină concordanţă cu dispozitivul deciziei nr. 5746 din 09 iunie 2006, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie si Justiţie în dosarul nr. 2687/1/2006, însă din cuprinsul său lipsesc elementele de identificare configurate în raportul de expertiză întocmit de către d-na expert B.M., respectiv vecinătăţile terenului, fără de care terenul în discuţie nu putea fi precis identificat.
Împotriva sentinţei civile a tribunalului a declarat apel Primarul Municipiului Mangalia, susţinând că dispoziţia contestată, emisă de Primarul Municipiului Mangalia este în deplină concordantă cu Decizia civilă nr. 5749 din 9 iunie 2006 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Drept urmare, obligaţia stabilită de o hotărâre judecătorească este în concordanţă cu raportul de expertiză tehnică imobiliară, raport însuşit de toate părţile din litigiu.
Curtea de Apel Constanţa, secţia civilă, pentru cauze cu minori şi de familie, precum şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin Decizia nr. 31 C din 4 februarie 2008 a respins ca nefondat apelul.
Pentru a se pronunţa astfel, Curtea a reţinut că prin Decizia civilă nr. 5746/2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a dispus restituirea în natură către proprietar - P.V., a terenului în suprafaţă de 338 mp, iar prin încheierea din 1 iunie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a dispus lămurirea dispozitivului deciziei nr. 5746/2006 a aceleaşi instanţe, în sensul că, la paragraful 3 din dispozitivul deciziei se va trece ca plasament „imobil restituit la intersecţia străzilor...., actualmente desfiinţată, lot 283 din Mangalia", în loc de „intersecţia străzilor... ", cum, din eroare, s-a trecut.
Urmare a hotărârilor Înaltei Curţi, s-a emis dispoziţia primarului nr. 999/2006, iar în cuprinsul acesteia s-a menţionat la data emiterii sale 19 decembrie 2006, că terenul restituit în natură în suprafaţă de 338 mp este situat la intersecţia, conform anexei la raportul de expertiză întocmit de B.M., fără a preciza toate vecinătăţile pe cele patru loturi ale terenului.
Curtea a reţinut că Municipiul Mangalia în procesul-verbal de predare-primire, înregistrat sub nr. 24654 din data de 5 februarie 2007, a menţionat că terenul ce se predă se află la intersecţia şi are următoarele vecinătăţi:
- la Nord - teren domeniu public şi proprietate privată a SC L.L. & C. SRL;
- la Est - teren proprietate publică a Municipiului Mangalia;
- la Sud - teren proprietate publică a Municipiului Mangalia;
- la Vest - teren proprietate privată a SC L.L. & C. SRL.
Predarea s-a făcut conform Planului de situaţie scara 1/500, care face parte integrantă din dispoziţia nr.999/19 decembrie 2006 - fila 85 dosar fond.
Curtea, apreciind probele administrate, respectiv procesul verbal de predare-primire, care este de punere în posesie, a schiţelor, adresa nr. 9 din 18 ianuarie 2007 a Oficiului de cadastru şi Publicitate Imobiliară Constanţa - Biroul de Carte Funciară Mangalia, care a confirmat că se poate întabula dispoziţia contestată, a reţinut că susţinerile şi criticile Primarului nu au suport legal şi nu concordă cu propriile înscrisuri ce emană de la aceeaşi autoritate.
Împotriva hotărârii pronunţate în apel au declarat recurs reclamanta P.V. şi pârâtul Primarul municipiului Mangalia.
Reclamanta P.V. a depus declaraţia de recurs la data de 7 aprilie 2008 fără însă a motiva calea de atac.
La data de 16 octombrie 2008, filele 14-15 dosar recurs s-a înregistrat cererea reclamantei P.V. de a fi repusă în termenul de recurs, înscris din al cărui conţinut rezultă însă că aceasta solicită să fie repusă în termenul de apel întrucât nu i-a fost comunicată la adresa sa reală hotărârea primei instanţe, aceasta fiindu-i comunicată la adresa cabinetului de avocatură C.V., apărător la al cărei mandat a renunţat în cursul judecăţii.
Cu ocazia dezbaterilor orale apărătorului reclamantei a susţinut că cererea vizează de fapt repunerea în termenul de recurs.
Din lucrările cauzei se constată că Decizia instanţei de apel i-a fost comunicată reclamantei la data de 25 martie 2008, potrivit dovezii de comunicare de la fila 26 dosar apel.
Aşa fiind, termenul de motivare a recursului potrivit dispoziţiilor art. 303 alin. (2) C. proc. civ. se socoteşte de la această dată, când i-a fost comunicată Decizia ce se dorea a fi atacată cu recurs, neputându-se reţine incidente dispoz. art. 103 alin. (1), teza finală C. proc. civ. în lipsa arătării de către reclamantă a unor împrejurări mai presus de voinţa sa, care au împiedicat-o în exercitarea căii de atac precum şi a dovezilor în acest sens.
Pe cale de consecinţă, Înalta Curte va respinge ca neîntemeiată cererea reclamantei P.V. de a fi repusă în termenul de motivare a recursului şi va constata nul recursul declarat de către aceasta pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 3021 alin. (1) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, iar în conformitate cu prevederile art. 304 C. proc. civ., modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate, limitativ prevăzute în cuprinsul acestui articol.
În cuprinsul cererii de recurs care a învestit Înalta Curte, recurenta nu a formulat nicio critică de nelegalitate a deciziei astfel atacate.
În consecinţă, constatând că nu se pot identifica argumente care să permită instanţei configurarea vreunei critici în cazurile de nelegalitate prevăzute de dispoziţiile art. 304 C. proc. civ., în temeiul art. 302-303 C. proc. civ. şi art. 306 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va constata nul recursul declarat de către reclamantă.
Primarul muncipiului Mangalia a criticat hotărârea în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea criticilor de nelegalitate s-a declarat nemulţumit, în esenţă, de următoarele:
- instanţa de apel, confirmând soluţia procesuală a primei instanţe, a pronunţat o hotărâre care se întemeiază pe motive contradictorii atunci când reţine, pe de o parte, că dispoziţia contestată este emisă în deplină concordanţă cu dispozitivul deciziei nr. 5749 din 9 iunie 2006 a Înaltei Curţi iar, pe de altă parte, reţine că lipsesc elementele de identificare, respectiv vecinătăţile.
În lipsa unei lucrări de specialitate, respectiv o expertiză tehnică, instanţa de apel nu putea dispune completare dispoziţiei cu consemnarea vecinătăţilor, care de altfel nu sunt conforme cu realitatea de pe teren.
Instanţa a aplicat greşit dispoziţiile art. 25 alin. (4), teza finală din Legea nr. 10/2001, republicată şi în vigoare la data pronunţării hotărârii atacate, întrucât completarea dispoziţiei contestate cu vecinătăţile omise îi era necesară reclamantei, în principal, pentru efectuarea lucrărilor cadastrale, în baza cărora urmau apoi a se efectua lucrările de publicitate imobiliară şi, la final, punerea în posesie a acesteia.
Recurentul susţine că neindicarea punctului cardinal nord, ca reper pe planul de situaţie anexă a părţii scrise a expertizei efectuate, a generat eroarea asupra situaţiei de fapt în care s-a aflat instanţa şi care determină, în final, imposibilitatea punerii în executare a hotărârii instanţei de fond.
În recurs s-au depus procesul-verbal nr. 287071605081100 din 16 mai 2008, încheiat de executorul judecătoresc G.G.I., nesemnat de reclamanta P.V., procesul verbal de predare-primire nr. 24654 din 5 februarie 2007 întocmit de Consiliul local Mangalia şi adresa nr. 21943 din 11 februarie 2008 a Primăriei municipiului Mangalia, prin care procesul verbal de predare-primire menţionat anterior este declarat nul pentru că "s-au redactat greşit vecinii" (filele 19-23 dosar recurs).
Recursul formulat de pârâtul Primarul municipiului Mangalia este fondat pentru consideraţiile ce urmează:
Constatarea faptelor, astfel cum rezultă ele din actele şi dovezile administrate, este atributul exclusiv al instanţelor de fond.
Sub acest aspect hotărârea judecătorească trebuie însă să fie motivată cu suficientă claritate, prin trimitere la probele de la dosar, obligaţia judecătorilor de a-şi motiva în fapt şi în drept hotărârile constituind una din garanţiile dreptului la un proces echitabil.
Astfel este necesar ca dispozitivul hotărârii să conţină elemente clare privind modalitatea de rezolvarea a cererilor părţilor, întinderea drepturilor recunoscute şi identificarea acestora prin parametrii care să o facă aptă de a putea fi adusă la îndeplinire pe calea executării.
În acest context al analizei, se reţine că în cazul cererilor prin care se solicită restituirea în natură a unor imobile, identificarea exactă, care să nu nască confuzii, a acestora este o cerinţă esenţială, prevăzută chiar de dispoziţiile art. 22 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.
Operaţiunea se impune cu atât mai mult în cazul în care există modificări în coordonatele de identificare ale imobilului, intervenite între momentul deposedării de către stat şi momentul la care se solicită retrocedarea în natură a nemişcătorului, respectiv anul 2001.
Potrivit dispoziţiilor art. 129 alin. (5) C. proc. civ. judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale.
Textul legal sus citat concretizează principiul potrivit căruia adevărul trebuie să constituie scopul final al activităţii judiciare, fiind în acelaşi timp cea mai importantă obligaţie impusă de lege judecătorului.
În drept, potrivit art. 314 C. proc. civ. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie hotărăşte asupra fondului pricinii în toate cazurile în care casează hotărârea atacată numai în scopul aplicării corecte a legii la împrejurări de fapt ce au fost deplin stabilite.
Or, în speţă, împrejurările de fapt ale cauzei nu au fost pe deplin stabilite de către instanţele de fond.
Având în vedere caracterul devolutiv al apelului, în raport de susţinerile reclamantei în această fază procesuală, de concluziile neclare ale raportului de expertiză întocmit de ing. M.B., în principal de constatările mult prea abstracte ale planului de situaţie anexat acestui raport şi ţinând cont de principiul prevalentei restituirii în natură a imobilului preluat abuziv, consacrat de Legea nr. 10/2001, instanţa de apel trebuia să depună eforturi în vederea corectei stabiliri a situaţiei de fapt.
În cauză, expertiza tehnică întocmită de inginer M.B. (raportul de la filele 58-60 dosar tribunalul) nu a răspuns lămuritor şi lipsit de echivoc la primul obiectiv stabilit, respectiv identificarea terenului în litigiu.
Astfel, aceasta conţine un plan de situaţie, cu privire la imobilul care face obiectul cererii de restituire, fără suficiente elemente care să permită identificarea sa, amplasamentul şi delimitarea marginilor teritoriale exteriore, prin indicarea dimensiunilor laturilor, a vecinătăţilor şi a poziţionării spaţiale în funcţie de punctele cardinale.
Prin urmare situaţia de fapt nu a fost pe deplin lămurită, iar instanţa de apel nu s-a preocupat să solicite completarea probatoriului, inclusiv efectuarea unei noi expertize, deşi avea la îndemână o multitudine de mijloace puse la dispoziţie de legiuitor, în raport de dispoziţiile art. 295 C. proc. civ., care prevăd că instanţa de apel va verifica stabilirea situaţiei de fapt şi aplicarea legii de către prima instanţă, putând încuviinţa refacerea sau completarea probelor administrate la prima instanţă, dar şi administrarea de probe noi, propuse în condiţiile art. 292 alin. (1), teza a II a C. proc. civ. din acelaşi cod, dacă considera că sunt necesare pentru soluţionarea cauzei.
Măsura se impunea în cauza dedusă judecăţii faţă de împrejurarea, reţinută de instanţa de apel, că din cuprinsul dispoziţiei contestate lipsesc vecinătăţile terenului, fără de care imobilul în discuţie nu poate fi precis identificat.
O asemenea omisiune săvârşită de instanţele de fond este esenţială şi impune reluarea judecăţii cauzei, pentru stabilirea exactă a amplasamentului imobilului, astfel încât hotărârea să-şi poată produce efectele juridice prin punerea ei în executare.
De altfel, dispoziţiile art. 25 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 stabilesc că "Decizia sau, după caz, dispoziţia de aprobare a restituirii în natură a imobilului face dovada proprietăţii persoanei îndreptăţite asupra acestuia, are forţa probantă a unui înscris autentic şi constituie titlu executoriu pentru punerea în posesie, după îndeplinirea formalităţilor de publicitate imobiliară."
Potrivit textului de lege citat, au întâietate în ordinea operaţională necesară punerii în posesie efectuarea lucrărilor cadastrale, fără de care nu se pot efectua formalităţile de publicitate imobiliară.
Aşa cum prevăd dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 7/1996 - Legea cadastrului şi publicităţii imobiliare, funcţia tehnică a cadastrului general se realizează prin determinarea, pe bază de măsurători, a poziţiei, configuraţiei şi mărimii suprafeţelor terenurilor pe destinaţii, categorii de folosinţă şi pe proprietari, precum şi ale construcţiilor.
Dispoziţiilor art. 21 alin. (1) din acelaşi act normativ conţin reglementări în ceea ce priveşte descrierea imobilelor, fiind necesare şi obligatorii elementele de identificare ale imobilului astfel: a) numărul de ordine şi cel cadastral, b) suprafaţa imobilului, destinaţia, categoriile de folosinţă şi, după caz, construcţiile, c) planul imobilului cu vecinătăţile, descrierea imobilului şi inventarul de coordonate al amplasamentului, pentru fiecare imobil în parte.
Aşa fiind, reţinând că împrejurările de fapt ale cauzei, pentru considerentele arătate, nu au fost pe deplin stabilite, în conformitate cu dispoziţiile art. 314 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a admite recursul declarat de pârâtul Primarul municipiului Mangalia, a casa hotărârile date de instanţele de fond şi a trimite cauza pentru reluarea judecăţii instanţei de apel.
Cu ocazia rejudecării instanţa de apel va ordona completarea probatoriilor printr-un supliment de expertiză sau va dispune o nouă expertiză, care să stabilească cu certitudine vecinătăţile, coordonatele de poziţionare în raport de punctele cardinale şi dimensiunile laturilor, având în vedere cerinţele impuse de dispoziţiile legale reţinute incidente cauzei, în vederea restituirii imobilului preluat abuziv de către statul român.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de repunere în termenul de motivare a recursului formulată de reclamanta P.V.
Constată nul recursul declarat de reclamanta P.V. împotriva deciziei nr. 31C din 4 februarie 2008 a Curţii de Apel Constanţa, secţia civilă.
Admite recursul declarat de pârâtul Primarul municipiului Mangalia împotriva deciziei nr. 31C din 4 februarie 2008 a Curţii de Apel Constanţa, secţia civilă.
Casează Decizia atacată şi trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Constanţa.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 4 decembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 9867/2009. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 9862/2009. Civil. Expropriere. Recurs → |
|---|
