ICCJ. Decizia nr. 1235/2010. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1235/2010
Dosar nr. 8974/2/200.
Şedinţa publică din 25 februarie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 19 ianuarie 2005 reclamantele A.L. şi A.R. au chemat în judecată pe pârâţii Primarul oraşului Fundulea şi S.C.P.M.A. Fundulea pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligate pârâtele la restituirea în natură a imobilului compus din construcţie în suprafaţă de 353,6 mp şi teren în suprafaţă de 5.402 mp situat în oraşul Fundulea.
Prin sentinţa civilă nr. 328 din 10 mai 2005 pronunţată de Tribunalul Călăraşi a fost respinsă ca inadmisibilă acţiunea formulată de reclamantele A.L. şi A.R. în contradictoriu cu pârâtele S.C.P.M.A. Fundulea şi Primarul oraşului Fundulea.
Prin Decizia nr. 642/A din 3 octombrie 2006, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, a admis apelul reclamantelor, a desfiinţat sentinţa şi a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului Călăraşi.
În considerentele deciziei s-a reţinut că reclamantele au făcut dovada notificării, iar lipsa răspunsului unităţii pârâte conform Legii nr. 10/2001 echivalează cu un refuz ce trebuie cenzurat de instanţe.
În rejudecare cauza a fost înregistrată sub nr. 227/c/RJ/2006.
În sentinţa din data de 21 februarie 2006 reclamantele, prin avocat au înţeles să renunţe la judecarea litigiului în contradictoriu cu Primarul oraşului Fundulea.
Prin sentinţa civilă nr. 1072 din 13 iunie 2006 pronunţată de Tribunalul Călăraşi a fost respinsă acţiunea formulată de reclamantele A.L. şi A.R. împotriva pârâtei S.C.P.M.A. Fundulea privind notificarea nr. 171/N din 29 octombrie 2001 formulată de antecesorul reclamantelor A.N.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că reclamantele nu au făcut dovada că imobilul în litigiu a ieşit ilegal din patrimoniul autorului lor.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamantele A.L. şi A.R., criticând-o ca nelegală şi netemeinică, întrucât în raport de prevederile Legii nr. 10/2001 se prezumă că orice imobil preluat de stat în perioada 1945 – 1989 a fost preluat abuziv, astfel că nu este necesar să se producă dovezi cu privire la acest aspect.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi familie, prin Decizia nr. 406/A din 24 iunie 2009 a respins ca nefondat apelul formulat de reclamantele A.L. şi A.R. împotriva sentinţei civile nr. 1072 din 13 iunie 2006 pronunţată de Tribunalul Călăraşi, secţia civilă.
Pentru a decide astfel, curtea de apel a reţinut următoarele:
Conform actului de vânzare autentificat de Tribunalul Ilfov, secţia notariat la nr. 2571/1991, R.D.A. şi D.A., în calitate de soţi au cumpărat moşia numită „Crânguri – Fundulea" de la vânzătoarea N.L.
Conform actului de partaj voluntar din data de 39 martie 1941 (fila 7 dosar fond), R.D.A. şi D.A., fiecare în calitate de proprietar asupra unei cote de ½ din imobilul moşia Crânguri – Fundulea, au înţeles să partajeze acest imobil, prima devenind proprietară asupra părţii de sud, iar cel de-al doilea asupra părţii de nord, conform schiţelor aflate la filele 54 – 55 din dosarul de fond.
Conform certificatului de moştenitor nr. 1138/1974 A.R., decedată la 10 iulie 1974, a avut moştenitori pe A.A.D. şi A.N.
De pe urma defunctei A.A.D. decedată la 9 iunie 1995 a rămas ca unic moştenitor fratele său, A.N., conform certificatului de moştenitor nr. 449 din 14 iunie 1996.
A.N., autorul reclamantelor, a formulat notificarea înregistrată sub nr. 171/N din 29 octombrie 2001 adresată Primăriei Fundulea şi apoi trimisă spre competentă soluţionare unităţii deţinătoare S.C.P.M.A. Fundulea.
Din actele depuse în apel, respectiv deciziile 95 din 14 octombrie 1947 şi 977 din 12 iulie 1947 rezultă preluarea abuzivă a moşiei pentru înfăptuirea reformei agrare.
A mai reţinut curtea de apel, că expertiza dispusă şi efectuată în cauză de expert C.V. nu a răspuns la toate obiectivele stabilite de instanţă privind identitatea între terenul revendicat şi cel care rezultă din actele de proprietate, astfel că a fost numit un alt expert în persoana numitului E.A.
În condiţiile în care nici acest expert nu a răspuns obiectivului stabilit, din oficiu, în virtutea rolului său activ, instanţa a dispus completarea raportului de expertiză, dar apărătorul reclamanţilor a apreciat că expertiza este completă, astfel că s-a renunţat la această probă.
Întrucât reclamantele nu au făcut dovada identităţii între terenul revendicat, care se află în posesia pârâtei şi cel deţinut de autorul lor, a respins ca neîntemeiată cererea reclamantelor.
Împotriva acestei din urmă decizii au declarat recurs reclamantele A.L. şi A.R. invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., susţinând în esenţă următoarele:
În cauză, instanţa, prin încheierea din 30 mai 2007, a încuviinţat efectuarea unei expertize având ca obiective: identificarea şi măsurarea suprafeţei de 5402 mp, potrivit înscrisurilor prezentate şi suprafaţa revendicată în schiţa de plan general a proprietăţii.
Prin încheierea de şedinţă din 24 octombrie 2007 instanţa a stabilit un alt obiectiv.
Expertiza s-a derulat pe perioada 30 mai 2007 – 15 decembrie 2008.
La data de 10 iunie 2009 când au avut loc dezbaterile, curtea a dispus, din oficiu, completarea raportului de expertiză, situaţie în care apărătorul reclamanţilor s-a opus, întrucât obiectivul instanţei se regăsea în Capitolul III, pct. 3 al expertizei.
Pentru considerentele expuse, recurentele – reclamante au solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate, în sensul admiterii cererii principale.
Examinând Decizia în limita criticilor formulate, Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru considerentele ce succed:
Contrar considerentelor deciziei instanţei de apel, din raportul de expertiză tehnică întocmit de expert C.V. (filele 13 – 25 dosar fond) rezultă că terenul în suprafaţă de 5402 mp situat în cadrul S.C.P.M.A. Fundulea revendicat de reclamante a fost identificat având vecinătăţile menţionate în concluziile la raportul de expertiză şi planul de amplasament.
Aceeaşi suprafaţă de teren a fost identificată tot în patrimoniul pârâtei şi prin expertiza tehnică dispusă în aceeaşi cauză, efectuată de expert tehnic E.A. (fila 60 – 86 dosar fond).
Pe terenul în litigiu se mai află două clădiri cu pereţii din cărămidă şi învelită cu tablă care au în prezent destinaţia de magazii şi o reţea de alimentare cu energie electrică cu un transformator.
Pe de altă parte, din actele dosarului, respectiv copia procesului verbal de licitaţie încheiat la data de 19 decembrie 2005, una din clădirile existente pe terenul în litigiu a fost vândută la licitaţie (fila 21 dosar 227/C/RJ/2005).
Din suplimentul de expertiză (răspuns la obiectivele instanţei) dat de expert tehnic C.V. rezultă că magazia de cereale se află în proprietatea pârâtei, că „părţile şi-au expus părerile în cadrul expertizei, directorul S.P.M.A. Fundulea fiind de acord cu restituirea în natură a acestei magazii şi a terenului aferent (f. 38 dosar 227/C/RJ/2006.
În aceste condiţii, instanţa de apel avea obligaţia de a lămuri pe deplin situaţia de fapt suplimentând probatoriul pentru dezlegarea problemelor mai sus expuse, respectiv: dacă terenul în litigiu poate fi restituit în natură; dacă magaziile existente sunt cele edificate de antecesorii reclamanţilor; dacă prin restituirea în natură a terenului este afectată utilitatea clădirilor dat fiind existenţa punctului TRAFO şi cablurilor electrice şi nu în ultimul rând corecta poziţie a intimatei din litigiu.
În raport de cele expuse, recursul declarat de reclamanţi va fi admis, cu consecinţa casării deciziei atacate şi trimiterea spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanţii A.L. şi A.R. împotriva deciziei nr. 406 A din 24 iunie 2009, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Casează Decizia atacată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă Curtea de Apel Bucureşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 126/2010. Civil. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1216/2010. Civil → |
|---|
